1,728 matches
-
rău s-o mânietu. De vârfu s-o uscatu, de rădăcină o secatu. De bătaie de soare la cap (insolație), sau, O cofă cu apă neîncepută se ține astfel ca soarele să se reflecte în ea. Bolnavul însuși cu ochii ațintiți în cofă spune de trei ori : Eu credeam că soarele-i în capul meu, Dar el, uite-l că-i în botă. De dalac. Pe un struț mare muiat în lapte dulce, care apoi se pune pe bubă, cu un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vaporul spre insula Skiathos. Am mers iarăși vreo două ore. Călătoria pe mare a fost plăcută. În locul depresiunilor cu măslini era marea albastră, liniștită, întinsă cât vedeai cu ochii, dar totuși munții nu lipseau din peisaj. Ținându-și privirea ațintită pe un munte mai înalt, ghidul ne-a atenționat: Vedeți, pe muntele acela s-ar spune că ar fi mers Heracle în căutarea lânii de aur. Aceasta provenind de la un berbec sacru care vorbea cu oamenii și chiar dacă nu avea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
asistentă ne-a telefonat c-a făcut stop respiratoriu. Am ieșit din casă și-am fugit la el într-un suflet. Florinel ajunsese și el cu un medic. Bițu avea în gură un tub de cauciuc. Ochii erau ficși, sticloși, ațintiți spre tavan. Trupul și mâinile încă nu i se răciseră. Trei medici, veniți în pripă, se agitau, îl resuscitau, încercau să-i facă un orificiu sub coastă, spre a elibera sângele care umpluse cușca toracică. Era o acțiune tardivă, ineficientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oprit... Simți cum te înfioară în tot trupul... E ca și cum Dumnezeu, ar fi coborât pe pământ. Țăranii, până la marginea satului, își încordează auzul să asculte... să asculte ce n-au mai auzit. Ei cântă... cântul îi viața lor, cu privirea ațintită în foc. Sub cerul albastru, înstelat, pe Lună plină, nu existau decât numai ei... și focul din fața lor, cu gândul la cei rămași acasă... cu gândul la Moldova... la școala lor. Greerii și ei țârâie prin iarbă împrejur, apoi tac
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
O tristețe nemărginită îmi cuprinse întreaga ființă. Am urcat la fostele dormitoare... coridorul era pustiu dintr-un capăt în altul. M-am oprit în fața ușii, pe care sta scris.. „Sala T. 11”, a fostului dormitor al clasei mele. Cu privirea ațintită asupra ei, așteptam, parcă, să se întâmple ceva. Gânduri triste au început să mi bântuie sufletul... mi-au răscolit amintiri care păreau îngropate pentru totdeauna în uitare, și, că nu vor mai reveni. Am închis ochii strâns... strâns până la durere
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și de Herodot, așa cum se arată în Istoriile acestuia. Metamorfozare Mă tulbură permanent apa cu legănările ei în eternă mișcare... cu multiplele ei culori. Deseori mă-ncântă s-o privesc și, obsedat, trăiesc clipe nesfârșite de bucurie... Rămân cu ochii ațintiți peste uriașa întindere mișcătoare ce nu cunoaște, decât arareori, o clipă de repaos, și percepția mea e umilită de atâta frumusețe. Așa că-mi întorc privirile în sus, la zborul pescărușilor și al rândunicilor. Avântul acelor bătăi de aripi, priveliștea superbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se adapteze transformărilor ludice. În miezul lor dur, ele păstrează o traiectorie formală asemănătoare mutațiilor inventate de fantezia copiilor. Pot adăuga la aceasta conștiința faptului că nimic nu rămâne imuabil și că totul se schimbă. Vârtej Mă opresc îndelung și ațintesc cu ochii măriți de spaimă întunecimea apei ce se rotește într-un vârtej amețitor, format undeva în adânc. Acest hău invizibil absoarbe tot: ființe vii și obiecte. Am văzut pescăruși atrași acolo, dispărând în centrul ochiului aceluia absorbant și nemaiântorcându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mele, am găsit o țestoasă care parcă mă aștepta. Avea niște ochi mici, inteligenți și atenți ce mă priveau cu ochii Aiei. Am lăsat-o să intre, iar ea s-a așezat chiar în locul unde ședea Aia de obicei și ațintea de acolo, îngândurată, flăcările din vatră. Am crezut că e chiar ea și că trupul îi fusese astfel transformat prin niște vrăji. Am luat-o cu nespusă sfială în mâini și am dus-o la piept, în dreptul inimii, mângâind-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care ne ghidează profund existența, are o viziune injustă. Să găsim acea formă de existență ce permite vederea la 360ș! Să ne plasăm ochii minții de o parte și de alta a capului, renunțând la "vederea frontală" (o vedere orientată, ațintită către proiectele proprii, în funcție de care tot ceea ce există își capătă chipul pentru noi)! Poate că fără orgoliul de a avea un statut aparte printre creaturi, omul nu s-ar mai fi orientat către știință. În fond, în spatele oricărui demers științific
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
întotdeauna altuia. Nevoia de ceilalți, ce stă la baza comunității, are posibilitatea de a-i învinovăți drept principal constituent. * Bătrânețea începe atunci când începi să privești cu tot mai multă invidie generațiile ce vin în urma ta. Dacă până atunci aveai privirea ațintită la cei mai în vârstă ca tine, încercând să-ți găsești modelele și cu discreta speranță că vei ajunge la o anume înțelegere a vieții de care-i credeai suspecți, dintr-o dată direcția interesului se schimbă către cei al căror
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
accentuarea implicațiilor etimologice ale termenului. Căci în greacă persoană este format din ngoa, care înseamnă către, spre, în direcția, și cop care semnifică privire, ochi, înfățișare, chip, față. Așa cum indică Yannaras, prin compunere semnificația care apare este am privirea, fața ațintită spre ceva sau spre cineva, mă aflu față-n față cu ceva sau cinevct. Se implică aici dimensiunea raportării directe, nemijlocite, relația. Pe această cale, așa cum este reinterpretat, ngooa>nov exclude posibilitatea înțelegerii persoanei ca individualitate în sine dincolo și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sau filmarea lor, toți turiștii Își pregătesc pe ascuns aparatura, măcar pentru o imagine. Cineva din tribună a scos un sunet de admirație și a indicat cu degetul tremurând o direcție spre plaja din apropiere. Privirile celor din tribune se ațintesc spre acel loc „misterios”. Unii se ridică În picioare sperând să-i vadă primii, deja cei din jur vociferează. Alții Își potrivesc elegant binoclu la ochii. Dintre tufișuri se observă o anumită mișcare, apoi un pinguin micuț și zgribulit Înaintează
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În vechile labirinte ale peșterii, În căutarea firului Ariadnei. Pe râul subteran ce străbate peștera este amenajat un mic debarcader de unde În bărci pneumatice ne Îmbarcăm și timp de o jumătate de oră plutim ca pe apele Styxului, cu ochii ațintiți de tavanul peșterii feeric iluminat de acești coconi, ca Într-o lume a miracolelor! În tăcerea profundă ce se așterne, precum umbra morții, simți spiritele strămoșilor maori ce te Împresoară! Iarăși și iarăși, siluete fantomatice plutind deasupra apei adormite, punte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
amestecăm printre sutele de vizitatori de toate vârstele și etniile, fiecare grăbit să imortalizeze pe peliculă vestitul monument, mărturie a originii sale seculare și a numelui heraldic. Deși statuia este de proporții modeste, un leu cu coama ridicată și privirea ațintită În depărtările mării, a devenit locul cel mai Îndrăgit de localnici și străini, În toate momentele zilei, dar tinerii preferă răcoarea nopții și iluminatul Esplanadei din apropiere. Câteva restaurante și buticuri amplasate În zonă, pe terasă, sunt luate cu asalt
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de sarmale și 5.000 de sticle de apă minerală”, după cum scrie presa locală. Cortul albastru al Apărării Civile, plasat strategic, chiar lângă turnul de intrare în mănăstire, îi servește ca bază logistică. Zeci de camere video și foto sunt ațintite asupra feței imobile a domnului primar care, secondat de soția sa, împarte sarmale frumos ambalate în caserole de plastic pelerinilor grupați într-un soi de „mini-rând” auxiliar, creat special pentru ocazie. Sarmalele „oficiale” beneficiază de o impecabilă punere în scenă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lumea a ieșit afară. Și au fost Împușcați pe loc. — Întâmplător? — Nu, s-a spus: „Uite jidanii!” - și s-a tras. A doua zi a venit și la noi o patrulă, ne-au scos afară În curte și, cu armele ațintite spre noi, au spus că ne Împușcă. Au intervenit niște vecini creștini cu care... Eram În relații bune cu tot satul, nu numai cu ei. Au intervenit și i-au rugat să ne lase În pace. Și ne-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
deasupra granițelor și limitelor pe care le încălcăm mereu. De ce să încerci să definești, de ce să te frămânți, de ce să nu fii simplu și liber și să-i iubești pe ceilalți? Nu mai suntem tineri... Gilbert, care până atunci își ațintise privirile pe gulerul deschis al cămășii mele, își înălță acum ochii spre ochii mei. Pupilele i se roteau și i se balansau într-un fel ciudat, caracteristic, poate ca efect al băuturii, și avea un mod caraghios de a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fericit. Mă aflam atât de aproape de mare, care lipăia molcom peste stânca de dedesubt, încât aveam senzația că plutesc într-o barcă. Cum patul meu stâncos era ușor înclinat în direcția apei, mi-am putut propti capul pe o pernă, ațintindu-mi privirile drept pe orizont, unde luna brăzda de pe acum o despicătură de argint, nu total imobilă. Apăreau tot mai multe stele, multe, multe. Zăcând pe spate, învelit într-o scoarță, cu mâinile împreunate în față, mă rugam ca totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
legătura noastră ține de trecut, or pe Titus l-ai adoptat la ani și ani după ce m-ai părăsit. — Era convins că ne-am menținut în legătură. Credea că ne întâlnim în secret. Hartley, cu ochii acum uscați și privirile ațintite în gol, părea, cu expresia ei de jale și fruntea palidă și brăzdată, aproape să mă acuze. — Hartley, iubito, oamenii nu pot crede lucruri total nebunești, pentru care nu există nici un fel de dovadă. Trebuie să știe că nu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe picioare, simțeam că toate oasele se sfărâmaseră în noi, toate oasele și încheieturile care le leagă nu mai erau întregi, nu mai existam ca persoane. Lacrimi lente începură iar să se prelingă, în timp ce ochii lui Hartley continuau să fie ațintiți asupra flăcărilor lumânărilor, iar mâna îi bâjbâia orbește pe masă în căutarea șervețelului. L-am împins către ea. — Dar de ce nu l-ai putut apăra?... O, e o întrebare prostească, Hartley, nu pot suporta toate astea... Pretindea că-i numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se așternea întunecat sub umbrele pădurii care-l domina. Mi-am încetinit pașii până la mersul normal, și mi-am dat seama că aproape îmi atinsesem obiectivul. Iată luminile bungalovului Nibletts, cu ușa larg deschisă și, stând în poartă cu privirile ațintite în josul drumului, iată-l pe Ben. Era prea târziu ca să mă mai pot ascunde, și nici n-aveam chef s-o fac. Meschinăria ascunzișului părea total deplasată, și devenise - cel puțin așa îmi spunea o speranță brusc încolțită - ceva ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nou, eu vocea mustos baritonală a lui Gilbert, cea de tenor pseudo-napolitan a lui Titus și cea de puternic dar aspru contralto a Rosinei. Am zbierat: — Încetați! Încetați! Încetați cu larma asta asurzitoare! Dar continuară să-mi cânte în față, ațintindu-mă cu ochii lor strălucitori, umezi de râs, și mișcându-și brațele în ritmul melodiei; până când, în cele din urmă, osteniră, încetară cântecul și izbucniră într-un nou acces de râs nebun. M-am așezat pe un scaun și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe vărul meu, acum distinct vizibil în acea luminozitate întunecată, care făcea să se decupeze contururile cu o acuitate înfricoșătoare. James își adusese cu el, peste stânci, paharul de vin, și sorbea băutura cu un înnebunitor aer de repaos satisfăcut, ațintindu-și privirile asupra mării. Purta niște pantaloni subțiri negri, o cămașă mov, deschisă la gât, și o haină albă, de vară. De obicei nu se preocupa de îmbrăcăminte, dar, în felul lui special, putea arăta uneori și sclivisit. Fața cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a adresat un cuvânt. — Oh, Hartley, nu mă distruge cu jalea asta a ta, habar n-ai cât rău îmi faci. Nu a răspuns nimic, n-a făcut nici un semn, ci a continuat să plângă, rezemată de perete, cu privirile ațintite în gol, ștergându-și din când în când lacrimile cu dosul palmei. Am rămas un timp alături de ea, păstrând tăcerea. M-am așezat pe scaun și am început să mă uit prin cameră, ca și cum această preocupare banală ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
număr: „O, vino, fluture, te lasă Pe brațu-mi ostenit.” (T. Arghezi) „Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp...” (M. Eminescu) • de caz: „Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă.” (M. Eminescu) „...Privirea fixă și profundă și-o aținti asupra cărții deschise înaintea lui Dan.” (M. Eminescu), • de intensitate: „O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu viața” (L. Blaga) Opoziția afirmativ-negativ o realizează cu mijloace specifice adjectivului: prefixul ne-: „Părea un fulger nentrerupt / Rătăcitor prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]