1,798 matches
-
Îl poate rezolva, ori de câte ori mintea noastră pătrunde Într-un secret al naturii, cât de mic. — Dar credeți că se poate face? Sau că s-a făcut deja? Întrebă Dante, ignorând scrupulele morale ale bătrânului, care ridică din umeri cu privirea ațintită Într-un punct din depărtare. — Unii afirmă acest lucru. Am Întâlnit oameni de toate soiurile care se jurau că erau În posesia secretului. Șarlatani și aventurieri, de cele mai multe ori, incapabili să ofere nici măcar dovezile cele mai superficiale ale vreunei cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i se limpezi, În timp ce ajungea la ultima cameră și se oprea În prag, din nou pradă amețelilor. Își aminti natura acelui sunet Încă Înainte să vadă. Intră bălăbănindu-se și Își dădu drumul să cadă pe marginea patului, cu ochii ațintiți asupra spectacolului din fața lui. Aplecată pe pardoseală, cu brațele Întinse În față, către un obiect așezat pe jos, lângă genunchii ei, era Antilia. Sunetul pe care Îl auzise era cel produs de plăcuțele din bronz legate de degetele ei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Celălalt nu știa ce să zică. Dar Încă nu părea resemnat să tacă. — Dar sunt patruzeci și nouă... — Ai văzut greșit. Sunt cincizeci. Am adăugat un nume cu mâna mea. Ultimul. Priorul ridică lista În dreptul ochilor, căutând nerăbdător. Apoi Își aținti privirile asupra ultimului vorbitor, ca și când răceala tonului l-ar fi Înțepat precum limba unui șarpe. — Crezi că trebuie... — E necesar. Pentru binele Florenței. Dante Își trecu o mână peste frunte, căutând că Îndepărteze durerea Înțepătoare care, dinapoia unuia din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu siguranță obiect de anecdote. Trebuia să Îl constrângă să vorbească. Se opri la jumătatea porticului. Voia să Îi lase timp inchizitorului să ajungă la escortă și să plece, Înainte să o pornească și el la drum. Stătea cu privirea ațintită asupra treptelor când auzi că cineva Îl strigă pe nume. Se Întoarse taman la vreme pentru a evita să fie luat pe sus de messer Duccio, care alerga spre el. — Te-am găsit, În sfârșit! exclamă secretarul comunal, cu răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei și cu cei doi copii. E o nebunie, nu? Doi copii? am repetat eu, înseninându-mă. Cel puțin fosta lui, devenită manechin și apoi neurochirurg, părea destul de așezată la casa ei. Dar tu? m-a întrebat el, cu ochii ațintiți asupra mea cu intensitate. Ești căsătorită? Ai copii? — Nu, nu încă - simțeam cum încep să mă îmbujorez - am fost destul de concentrată asupra carierei. — Te înțeleg. Randall m-a privit, din nou, într-un fel care m-a făcut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se descurca făcând pe muzicianul... sau era dramaturg? În orice caz, Jackson îl adora. Auzisem vorbindu-se despre Luke deseori, dar nu-l întâlnisem decât o singură dată. — Mă bucur să te văd! i-am spus eu, ținându-mi ochii ațintiți asupra feței lui, ca să dau senzația că nici nu-i observasem costumația. Ce mai faci? — A, păi, am regresat de când te-am văzut ultima dată la aniversarea celor șaptezeci de ani ai unchiului Jack, mi-a răspuns Luke, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mă! Vă rog pe toți să fiți atenți! Vivian a bubuit cu putere în microfonul pe care-l înșfăcase de la cvartetul de jazz care cânta în colț. — Vă rog! Oameni buni! Încăperea s-a cufundat în tăcere. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. — Evident, asta este o seară foarte mare pentru Grant Books. Cu toții suntem foarte mândri de succesul și de talentul lui Luke Mayville. Așa cum unii dintre voi știu - a spus ea, lăsând ochii în jos cu falsă modestie - eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne pierdem mințile. De jos din mulțime nu se vedea nimic, simțeam doar că încep să am palpitații, zice Gulie, toți eram cu ochii ațintiți la balcon. Dintr-un moment în altul Tiranul trebuia să-și facă apariția, lume pestriță, Dendé, aproape să-ți pierzi foile, notițele, ești irecuperabil, se minunează Roja, nici ochelarii nu-i mai stăteau bine pe nas, mă turtiseră două vite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bărbătești cu tonalități diferite, și prin perdeaua de fum care începe încet-încet să se risipească din ușa garajului își fac apariția Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii prin parbriz încercînd să analizeze dintr-o privire cele două siluete, nu-i place ce vede, pantaloni cu dungă, paltoane lungi din lînă, pălării demodate. — Mai întîi Sena, iar acum voi, domnilor, zice oprind motorul, părăsind scaunul șoferului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai puțin reale, legate de unele evenimente care au avut loc în decembrie ’89 (n.a.). — E culmea, dom’ Roja, dar să știți că la un moment dat și eu am simțit că de undeva din mulțime cineva își avea ochii ațintiți asupra mea. Cînd vacarmul a început să întreacă orice închipuire, dinspre Victoriei s-a apropiat și al treilea grup, cel condus de Monte Cristo, care dădea și el piept cu cordoanele de ordine. — De unde mă binoclam eu, se vedea totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
este situația. N-au murit decît cîțiva proști care nu erau de-ai noștri, dar se mai întîmplă, ce Revoluție ar mai fi fost dacă nu existau și cîteva victime pe ici, pe colo? O lume întreagă e cu ochii ațintiți asupra noastră, acum nu mai putem da înapoi, se gîndește, dîndu-și seama că deja e în întîrziere. Ce să-i faci, dom’ Președinte, se ridică Sena în sfîrșit de la locul său, astea sînt lucruri pe care nimeni nu le poate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de plastic, cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc, iar Roja rămase o clipă hipnotizat, cu ochii ațintiți la becul din tavan, pînă se simți orbit și fu nevoit să-și mute privirea în altă parte. Va fi o săptămînă de foc, începu să se încurajeze, să-și aducă aminte puțin cîte puțin la ce se înhămase, la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și Baracă, îmi iuțisem pașii să ajung cît mai repede, aproape că o rupsesem la goană de-a binelea. Oamenii roiesc la Romană, în fața Primăriei, la Unirii, Intercontinental, tovarășe ministru situația scapă încet dar sigur de sub control, toți ochii sînt ațintiți asupra matale. Revolta asta încă mai poate fi oprită din fașă dacă-i reperăm pe agitatorii nenorociți care incită lumea cu atitudini subversive. Nu-i așa că era într-o situație limită care cerea luarea unor măsuri de extremă urgență? Intrați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-un amfiteatru prin care bate vîntul, fără nici o privire ațintită asupra sa, fără urechi atente la cea mai mică bîlbîială, la cea mai măruntă greșeală de exprimare, încerca Bătrînul să-l convingă. Își bătea joc de el? încerca doar să-l încurajeze, să-l provoace la dialog? Vorbea serios? Oratoria
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fir de păr de la planul inițial. — A, da? Vreți să spuneți că totul ar fi fost așa de simplu? întreabă Roja zîmbind subțire aducîndu-și aminte de Patru Ace, care ar fi trebuit să fie tot acolo în spatele său, cu privirea ațintită la cărțile pe care le ținea evantai în mînă. Că ar fi fost mai cuminte să așteptăm cu toții încetarea tirului de pe clădiri și apoi să ne încolonăm în liniște și ordine și să ne deplasăm fiecare în direcția sa? Noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Trebuie s-o recunoști dacă ești realist. — Nici nu mi-a trecut așa ceva prin cap, zise Roja. N-ar avea nici un farmec. Și chiar dacă ar fi posibil, crezi că aș mai avea vreo satisfacție? Observi că toate privirile pietonilor sînt ațintite asupra ta, cum zeci de figuri tîmpe se hlizesc la tine ca la un sinucigaș sau, mai grav, ca la un nebun scăpat de la ospiciu. Pentru o clipă te simți derutat, vrei să te smulgi din mîna Părințelului, te gîndești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aș crede, spuse Tîrnăcop. Puteți să-mi spuneți atunci cine v-a vîndut pontul cu hotelul ăsta și de unde știți voi așa sigur că ceva atît de impotant o să se întîmple taman la marginea Bucureștiului, cînd toți ochii sînt acum ațintiți pe punctele fierbinți din centru? — Crezi că noi știm? întrebă Bulgarul, ridicîndu-se pe vîrfuri, dînd semne că e nerăbdător să iasă. — Vii cu noi și o să vezi totul cu ochii tăi, completă Croitorașul. Degeaba am încerca noi să ți explicăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
victorii. Poemul ar fi continuat Dar nevasta bătută de necaz A vecinului de cartier a strigat A câta oară Înecată În sânge? Dacă tot nu publici Nu mai scrie Că te ia ăștia dracu' la ochi. 36. Ochii tuturor erau ațintiți asupra sa. Simțea acest lucru și căuta un gest prin care să le răsplătească așteptarea. Ce ar putea face? Să-și scoată pălăria sau să-și fluture un braț deasupra capului? Să le pună un disc cu Rubinstein cântând Chopin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jura că Marta va rămâne nemăritată. În amintirea acelor vremi, sticla de șampanie era nelipsita În casa lor la marile evenimente ale familiei și ale națiunii. Era șampanie Zarea: Minunata noastră șampanie Zarea cu minunatul ei nume, spre care era ațintită privirea tot mai obosită și mai neîncrezătoare a milioane de compatrioți. În ultimul timp, tot mai multă lume bea Angelli. Un nume promițător și el dar care, cel puțin pentru moment, nu dădea semne de Întunecare. Așa ceva aveau și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din băieți albi, aleși pe sprânceană. Toți membrii echipei vor primi câte o zi liberă pe săptămână, ca să-i învețe pe copiii nevoiași metode de autoapărare. Publicitate cât cuprinde și drum întins spre alegerile parțiale din ’47. Toți ochii erau ațintiți acum asupra mea. Mi-am ținut răsuflarea, așteptând propunerea pentru postul de la Arestări. Cum nimeni nu zicea nimic, l-am măsurat din cap până-n picioare pe Blanchard. Trunchiul îi părea foarte puternic, dar abdomenul îi era fleșcăit, iar eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau vreo treizeci-patruzeci de spectatori așezați pe scaune pliante, majoritatea polițiști ieșiți din tură și reporteri, mai toți cu țigara în gură. O ceață subțire plutea deasupra ringului, iar reflectoarele din tavan îi dădeau o strălucire sulfuroasă. Toate privirile erau ațintite asupra lui Blanchard și asupra loviturilor lui și toate strigătele și huiduielile lui îi erau adresate - dar fără mine, gata să răzbun niște treburi mai vechi, nimic nu avea importanță. — Aici e locul meu. Asta-mi doresc. Kay clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acum ori te salt pentru complicitate și-o să-ți petreci următorii cinci ani lingând fofoloance la Tehachapi. Lesbiana se dădu înapoi. Aproape că mă așteptam să se întindă după o sticlă și să mi-o spargă în cap. Cu ochii ațintiți în tejghea, îmi mărturisi: — Puștoaica venea pe aici. Acum vreo două-trei luni. Dar pe Dalia n-am văzut-o niciodată. Și mai cred că puștoaicei îi plac băieții. Vreau să zic că doar cerșea ceva de băut pe la fete, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gest scurt. — Ai spus că tu și Betty mergeați la audiții împreună. Ați primit vreun rol în filme? Lorna își frământă mâinile în poală. — Nu. — Atunci îmi poți spune ce este pe rola din geanta ta? Cu ochii în lacrimi ațintiți spre podea, Lorna Martilkova șopti: — E un film. — Un film porno? Lorna aprobă, dând din cap. Lacrimile fetei se transformaseră în râuri de rimel. Millard îi dădu o batistă. — Drăguță, trebuie să ne spui totul. De la început. Așa că nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
blândă și dulce. Madeleine îmi oferi un zâmbet larg. Rujul ei roșu, întins, îmi aminti de rânjetul Daliei. Am închis ochii și am îmbrățișat-o strâns. Ea mă mângâie pe spate cu blândețe. — Bucky, ce s-a-ntâmplat? Mi-am ațintit privirea spre draperiile de pe peretele îndepărtat. — Ieri am săltat-o pe Linda Martin. Avea în geantă copia unui film porno în care ea și Betty Short făceau pe lesbienele. A fost filmat în TJ și conținea niște scene de coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mișcați-vă! Cei patru ieșiră, târându-și picioarele, împleticindu-se, cu lanțurile zăngănind pe podea. Le-am indicat o ieșire laterală din apropierea coridorului. Gardianul le deschise ușa din exterior. Șirul țicniților traversă parcarea. Gardianul îi ținu la respect, cu arma ațintită spre ei, până când am găsit duba și am venit spre ei în marșarier. Gardianul deschise ușa din spate a dubei. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am urmărit cum se îmbarcă încărcătura. Șușoteau între ei, sorbind cu nesaț aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]