2,695 matches
-
a început coșmarul erei Ceaușescu, dus pe culme în 1989. Vinovăția îi aparține, în primul rând, "conducătorului iubit", care n-a înțeles până la capăt că sistemul comunist este incompatibil cu "naționalismul" său, în fața căruia internaționaliștii și-au luat cele mai abile măsuri. Devine tot mai clar (ceea ce am susținut demult, și în A doua schimbare la față, carte proiectată încă din 1991) că Elena Ceaușescu a fost o fanatică internaționalistă, de unde și vulnerabilitatea ei în fața agenților Moscovei, care îi cunoșteau și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a dat pentru moștenirea mongolă lăsată de Genghis Han (sau, mai corect spus, turco mongolă). Într-o epocă în care factorul politic se confunda cu religia, Rusia ortodoxă a avut, inevitabil, câștig de cauză în fața Turciei musulmane. Și-a jucat abil rolul de eliberatoare a popoarelor slave și ortodoxe din Balcani. Rusia, pretinsă continuatoare a Bizanțului și implicit a Romei, a reușit să se impună nu doar propagandistic, ci și militar. Înfrângerea Turciei a făcut-o să se reformeze și să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
soții și mame, iar cel de-al treilea, al prostituției, fiind cel în care sclavele sexuale erau oferite bărbaților ca o primă și o încurajare pentru activitățile lor productive. De-a lungul istoriei sale moderne, statul nipon s-a folosit abil de dublul standard patriarhal androcentric privind traficul și prostituția pentru a-și întări puterea internă și externă ca stat modern. În primul rând, structura politico-economică a Japoniei, aflată în proces de modernizare în cea de-a doua jumătate a secolului
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
nu există baze legale pentru ca statul să acorde despăgubiri, dar că guvernul poate institui un fond în care să fie vărsate donațiile, japonezii putând astfel să-și exprime dorința de a cere iertare victimelor. Această formulă a fost o mișcare abilă, pentru a evita asumarea responsabilității de către stat. Plățile efectuate de fond au fost, în mod clar, un substitut pentru despăgubirile acordate de stat și un mod de a respinge orice alte obiecții. Susținătorii celei de-a doua poziții considerau totuși
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
odată un om care locuia lângă un cimitir...”. Ar fi urmat probabil o poveste cu fantome. Paulina domină, într-adevăr, ultimul act al piesei, ca o veritabilă maestră a evocării și convocării fantomelor. Aplică, în acest scop, o tactică extrem de abilă: încă din prima scenă, în dialogul cu Leontes, atacă tema morților întorși printre cei vii, tema imposibilelor/posibilelor fantome. Un exemplu ar putea fi fantoma Perditei: amintindu-i lui Leontes de prezicerea potrivit căreia nu va avea un moștenitor câtă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
peste care domnește „regele umbrelor”, se dovedește a fi, așa cum am văzut deja, spațiul tuturor capcanelor alterității. Privirea îndrăgostită și forța aproape hipnotică cu care personajele sunt „răpite” de imaginea „celuilalt” atunci când o au în fața ochilor sunt, desigur, opera unei abile manipulări a magicianului Oberon și a spiridușilor aflați în slujba sa. Terenul e însă pregătit cu grijă: încă din prima scenă, dualitatea fundamentală pe care e construită întreaga acțiune apare limpede formulată în vorbele lui Tezeu: în palatul ducal, în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
așa, iubirea...). Motivul nu avea cum să nu fie exploatat și de literatură. Este cazul lui G.B. Shaw, care în My fair lady își construiește piesa pe acest motiv: un ambițios profesor de fonetică, prin tactici logopedice, discursive și situaționale abile, crede că dintr-o simplă florăreasă se poate ivi o vorbitoare și o lady de cea mai înaltă calitate. Și asta datorită reprezentărilor din exterior care o stimulează și o ridică din punct de vedere comportamental și cultural, dar și
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de situație, a-i ajuta pe unii echivalează cu a le face rău altora... De fapt, ca sofist deprins cu mânuirea vorbelor iscusite, a verbului eficace, a retoricii eficiente, Antiphon știe că, de regulă, nu adevărul triumfă, ci discursul mai abil, mai înșelător. Minciuna practicată cu măiestrie produce efecte superioare, în termeni de eficacitate trivială, celor ale veracității celei mai riguros respectate. De unde și oferirea competențelor sale de filosof unor particulari pe care-i asista în fața instituțiilor politice sau judiciare - adunarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
rog: o serie de mărturii prezintă felul lui de a preda. În primul rând, reținem vocea lui gravă, surdă, zbârnâitoare, debitul său specific, toate acestea făcându-i spusele aproape de neauzit - greu de făcut, în aceste condiții, o carieră de retor abil, de sofist înzestrat sau de vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
organizare. Ca soluție pentru corectarea acestei stări de fapt, Fondul va furniza servicii de facilitare. Procesul de facilitare comunitară este instrumentul prin care Fondul își propune să crească accesibilitatea comunităților rurale sărace la proiectele sale, acestea dovedindu-se mai puțin abile în a beneficia de oportunitățile de finanțare. Spre deosebire de facilitarea focalizată, cea „integrată” vizează un efort mult mai imaginativ din partea unei comunități: elaborarea participativă a unei viziuni și a unui plan de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung care să
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
constituie, de fapt, treptat, fiind rodul unor acumulări psihice interioare care pregătesc progresiv o anumită semnificație despre cele întâmplate, și, strâns legată de ea, o anumită convingere. Astfel, debutul delirului se face prin apariția sentimentului de neliniște și de îndoială, abil întreținut de ambițiosul și vicleanul Jago. Perioada de stare astfel generată de amestecul contradictoriu de „îndoială” și de „convingere”, care impune căutarea neobosită a faptelor, care să-i ofere lui Othello certitudini, într-un sens sau altul. În această fază
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unică — și totul se poate șterge ca un vis îngrozitor. Îmi dau lacrimile și plâng încet de bucurie. Va să zică era totuși o soluție, când eu nu vedeam nici unaă Pe urmă a început bănuiala că aș putea fi victima unei abile manevre. Dacă scrisoarea a fost pusă cumva de curând acolo? Ea era certată, cel puțin așa știam eu atunci, cu Anișoara, de aceea nici n-am căutat-o acolo. Pe urmă, data e prea săritoare în ochi, prea cu intenție
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
alte duhori și zumzăituri, muște și pestilențe ale trupurilor umflate din Sabra și Chatila, ale mâinilor legate cu sârmă din gropile cu gunoi din San Salvador, ale camioanelor care descărcau hoituri Împinse cu lopețile mecanice la Kolwezi: zumzumzum. Un fotograf abil putea fotografia bine orice, spusese cineva. Dar Faulques știa că oricine zicea așa ceva nu luase parte la nici un război. Nu era cu putință să fotografiezi pericolul ori vinovăția. Sunetul unui glonț care făcea să explodeze un craniu. Râsul bărbatului care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe la Curte, se strecoară în preajma supravegheatului, ca un Dumnezeu „absent și pretutindeni prezent”. El exercită un soi de supraveghere orizontală, similară celei operate vertical de către privirea divină. Ducele urmărește îndeaproape evoluția moștenitorului desemnat și, în același timp, îi descoperă viciile, abil disimulate până atunci. Marea încercare prin care trebuie să treacă Ducele deghizat este, așadar, confruntarea cu revelațiile supravegherii! Într-adevăr, se întâmplă uneori ca supravegherea să aibă asemenea urmări: ea spulberă iluzii, cască abisuri între oameni până nu demult apropiați
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
parafrazăm un titlu al lui Schnitzler, lasă „hora” să continue. Supravegherea aleatorie are însă și unele consecințe mai serioase: amantului i se oferă acum un bun prilej de a descoperi adevăratul chip al partenerei sale, resursele ei strategice, calitățile de abilă manipulatoare, performanțele în arta înșelătoriei, astfel încât, atunci când își va putea părăsi, în sfârșit, adăpostul provizoriu, va fi mai neliniștit, mai ros de îndoieli ca la început. Chiar întâmplătoare sau ludică, supravegherea lasă urme, afectează oamenii și influențează, fie și superficial
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
revelatoare, demne de crezare - pe această convingere își fondează Iago strategia. Logica vicleană a supraveghetorului real exploatează logica (și mai ales psihologia) supraveghetorilor naivi, a acestor „martori fără voie”. Prizonieri ai încrederii în virtuțile supravegherii, ei devin victimele unei manipulări abile: strategi iscusiți ca Edmund sau Iago schimbă sensul dispozitivului și produc informații false. Această „deturnare” rămâne una dintre armele cele mai sofisticate ale arsenalului vicleniei, o armă a cărei mânuire spectatorul suprainformat este invitat să o urmărească și să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
întemeiază mecanismul supravegherii și tot ele determină insuccesul sau, dimpotrivă, reușita „capcanei”, cuvânt rostit deopotrivă de către Polonius și de către Hamlet. Supravegherea nu duce la aflarea spontană a adevărului, căci adevărul nu se dezvăluie „de la sine”: la Elsinor, oamenii sunt prea abili, prea versați în arta camuflajului. Ei nu se deconspiră niciodată, în ciuda spionilor ce roiesc pretutindeni. E nevoie de un dispozitiv, de stratageme, de trucuri secrete, de „măsluirea” unor texte; supravegherea generalizată provoacă, într-o țară asemuită cu o închisoare, reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care imaginase ingeniosul tertip destinat să smulgă întreaga casă din ghearele falsului cucernic. Dorine repurtează o victorie categorică pe planul supravegherii domestice, dar Tartuffe, temporar învins, își spune că a pierdut doar o bătălie și nu războiul, căci, aidoma unui abil politician, el știe că supravegherea e dublă: dincolo de supravegherea domestică, operează supravegherea politică, superioară din punct de vedere ierarhic. Aflat în posesia unor argumente explozive (caseta cu documentele suspecte ale Frondei, pe care i-o încredințase Orgon), Tartuffe schimbă rapid
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de a decide moartea decât de a administra viața” (Deleuze, p. 240). Este un prim model de funcționare socială, iar Tartuffe nu face decât să îi confirme pertinența. Într-o asemenea societate, Puterea nu se lasă amăgită de un delator, abil, desigur, dar despre care știe cât e de corupt, de compromis, căci regele și instanțele statului monarhic supraveghează societatea „fără întrerupere și fără omisiuni” (Foucault, p. 210). Această ubicuitate îi conferă puterii laice virtuțile Puterii Divine, înfățișată aici „ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
constituie o trăsătură proprie oricărei puteri, a fortiori dacă e vorba de o putere totalitară, despotică. Monstrul vă vede... Supravegherea nu își limitează funcțiile la testarea fidelității supușilor; stăpânul se servește de ea și pentru a-și destabiliza adversarii, manipulând abil mărturiile. Efect pervers, ilustrat exemplar de o scenă din Britannicus, al cărei interes se explică prin depășirea diviziunii antinomice supraveghetor/supravegheat. Când supravegherea nu se mai joacă în doi, ci devine tripartită, cruzimea ei sporește. Nero, stăpân autoritar, o obligă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
asistăm la o veritabilă instituționalizare a „dulapului” ca soluție de refugiu, căci amanții l-au dotat din timp cu cele necesare unei conviețuiri în trei pe termen lung. Dar și aici, chiar și în fața evidenței descoperirii, Adèle reușește, printr-o abilă mânuire a discursului, să salveze o relație ce părea definitiv compromisă. „Dulapul” - sau orice altă formă de refugiu - trădează un eșec relațional pe care, mai apoi, discursul izbutește întotdeauna să-l facă uitat. Astfel, spectatorul devine martor al dezvăluirii neajunsurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sunt invitați să „supravegheze” în schimbul unei recompense achitate în ludovici de aur. În supraveghere nimic nu este gratuit, iar serviciile, cerute și făcute, presupun de fiecare dată o răsplată. În mod excepțional, Lubin - ca un alt Arlecchino, dar mai puțin abil - se află în situația unui agent dublu care, ca să-și poată îndeplini misiunea, are nevoie de un post de observație strategic. Deși gândit inițial pentru o formulă mai complexă, bazată pe un joc de oglinzi, spectacolul va adopta finalmente o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
părere că Luther ar fi trebuit să-și urmeze impulsurile din tinerețe și preferințele pentru Apostolul Pavel și să excludă Vechiul Testament dintre scrierile canonice creștine. Și n-a fost oare bătălia legată de Biblie principala dispută a lui Augustin cu abilul manihean Faustus din Milevum, a cărui impresionantă statură intelectuală avea Încă efect paralizant asupra episcopului de Hippona la mulți ani după moartea adversarului? Din momentul În care s-a decis că Vechiul Testament este Scriptura unui dumnezeu inferior, jocul desfășurat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lașitate: gândacul În sticla de lampă”, pune puterea regimului pe seama controlului exercitat de Securitate asupra mecanismelor fricii, pentru că „alături de frică se strecoară și lașitatea În fața autorității, constrângerea de a te purta bine, de a fi pe linie, și totodată acea abilă retragere În cochilie a melcului: un amestec Între supunere și reflexul de a te preface mort. Cele mai eficiente servicii le face Securitatea prin simpla ei existență, nu prin acțiuni. Ea declanșează un mecanism fin de autocenzură, subordonat conștientului, care
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
anii ’50 a unor falși luptători În munți pentru a-i captura pe adevărații combatanți Împotriva dictaturii comuniste până la „crearea” unor disidenți-colaboraționiști delegați În Occident pentru a dezinforma și a supraveghea diaspora românească și cercurile cultural-politice anticeaușiste, toate aceste manevre abile au dus la o erodare În timp a termenului disident și, uneori, la conferirea unor conotații peiorative acestuia. Ca urmare, valoarea pentru istoria recentă a României a acțiunilor celor mai cunoscuți disidenți români - Doina Cornea, Paul Goma, Vasile Paraschiv și
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]