3,115 matches
-
se desfac în stropi, În pamânteanul circ al oamenilor miopi, Prea mulțumiți de-a lor imagine neclară, Decursă din fragilitatea lor gregară, Privesc pământul care nu se mai rotește, Pământul care astăzi doar se prăbușește, Într-un neant, într-un abis, într-un profund eter, Eterul tuturor speranțelor ce parcă pier Și ar putea atât, doar să înalțe ochii, Și să se lase sincer mângâiati de stropii Magiei cosmice, cea daruită fără preț, Ca veșnic și iremediabil preacurat podeț, Între ce
EZITARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373627_a_374956]
-
nou câmpurile Dacă sunt tristă și îmi scrie destinul cu pietre ascuțite pe suflet hingherii înjunghie în măduva viselor mă așez cuminte pe masa de operație a cerului invocând ploaia care vindecă mărul cunoașterii ascuns în mine îmi scutură vântul abisului încheieturile ... Citește mai mult A șaptea oară, pe cand preoții sunau din trâmbițe, Iosua a zis poporului: "Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! (Ios.6:16) Dacă sunt tristăși poate mor când se scutură liliaculse dezbracă pământul de
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
pline de muguri prin careculoarea îmbracă din nou câmpurileDacă sunt tristăși îmi scrie destinul cu pietre ascuțite pe suflethingherii înjunghie în măduva viselormă așez cuminte pe masa de operație a ceruluiinvocând ploaia care vindecămărul cunoașterii ascuns în mineîmi scutură vântul abisului încheieturile... Abonare la articolele scrise de emilia amariei
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
freamăt mă cuprinde Când pășesc sub clar de lună. Focul inimii se-aprinde Și timid o prind de mână. Dau năvală simțăminte Ce credeam că-s în uitare, Tremuratul mă cuprinde Vrând să-i fur o sărutare! În a ochilor abisuri Rătăcesc fără scăpare Și purtat de alte visuri Pietre bat pe trotuare. Fraga buzelor mă-mbie, Gândul pare să asculte Și să cadă în robie Sub chemări necunoscute. Sus, pe cer atârnă luna Prinsă de ascunse ațe, Raze împletesc cununa
SUB A CERULUI CUNUNĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373658_a_374987]
-
Acasa > Versuri > Iubire > FRUMOASA PĂCĂTOASĂ Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Frumoasa Păcătoasă Emilian Oniciuc -16.07.2016 Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul! Păru-i până la umeri, trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul: Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În
FRUMOASA PĂCĂTOASĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371318_a_372647]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > STRIGĂTUL NOPȚII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017 Toate Articolele Autorului Strigătul nopții abia mai desparte Stele, ce sfâșie bezna de smoală, Cu licăr de foc, izvorât de departe, Să umple abisul și lumea lui goală. La poale de vreme, în liniștea serii, Încep să răsară flori de cuvânt, Din tainicul vis, prin noaptea învierii, Purtat peste ape, spre noul pământ. Doar semnul desparte, eternul de moarte, Și ziua de noapte, la
STRIGĂTUL NOPȚII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371361_a_372690]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Singurătatea abisului Motto: „Neapărat există o locomotivă a spiritului” (Ion Scorobete - Anduranță) Născut la Meria (județul Hunedoara) - într-o zonă subcarpatică - Ion Scorobete s-a familiarizat cu peisajul mioritic (deal-vale) care, conform matricei stilistice blagiene, determină stilul unui autor. Dar și peisajul
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
poate te-a adus destinul... Au fost cele mai minunate clipe prin cea ... XXVII. FRUMOASA PĂCĂTOASĂ, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016. Frumoasa Păcătoasă Emilian Oniciuc-16.07.2016 Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul! Păru-i până la umeri, trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul: Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Este rugăciunea vie din fiecare seară, Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță, Lumină-n mierea dulce din topita ceară Când răsuflări fierbinți îi ies din ... Citește mai mult Frumoasa PăcătoasăEmilian Oniciuc-16.07.2016Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul!Păru-i până la umeri, trupul de vioară,Buzele ei roșii te poartă în visul:Jarului aprins de Lună în fiecare seară...Atingeri de petale pe buzele flămândeInspirând din respirații pe furiș furate,Trupurile lihnite de dor îs tremurândeîn tantrica iubire
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
RANETTI”: SÎRGHIE DUMITRU, Slatina Citate din poeziile premiate: „Du-te peste Ocean, pe drumul lui Kafka, pentru a mângâia fesele Statuii Libertății (...)” - din poezia Du-te și vino, băiatul meu! X „Și, vai, de dor, privirile-mi sunt treze, spre-acel abis lăuntric, temător, ascuns subtil în tandre paranteze, tot așteptând un gest complinitor.” - din poezia Gramatica iubirii Și altele, asemănătoare. X PREMIUL „GRIGORE TOCILESCU”: ORȚAN VALI, București Citate din poeziile premiate: „lângă cimitirul Ghencea în multe dimineți mă trezesc cu salve
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
care mă scrii, Un dor ce nu doarme și plânge cu zarea În nopți de poveste când nu poți venii. Ți-e gândul un ton ce-ntunecă visul Sau pune lumină în ochii ce plâng, Iubirea-i creionul ce-nchide abisul Când clipe se duc și inimi se frâng Când palme m-ating și păru-mi revarsă, Pe cerul de pânză un soare răsare. Un chip prinde viața c-o inimă arsă Dizolvându-se-n ploi pe-o buză de zare
CULORI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371626_a_372955]
-
sfinte. În aventura cărții să își ia curaj spre omagierea geniului părinte. * Nemuritor e prin mii de generații, asemenea Luceafărului de pe cer. Cu raza minții va lumina confrații, har poetic dăruindu-le prin mister. * Poemul meu se va pierde în abisuri, când Luceafărul cu raza-i strălucește. Dar îmi leg vremelnicia de înscrisuri și menirea vieții de a lui poveste. * Prin Iarna ce pe troiene stă de veghe, îngheață și amintirile pe alei. Numai pe tine, poet fără pereche te mai
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
urechile oamenilor și a lui Dumnezeu ca în poemele: „Dar, mai ales, învață-mă ce să uit/ Spre a putea păși înainte./ Mi-e frică, Doamne, de hăul din mine./ Te rog, pune crucea Ta punte/ Să pot schimba acest abis/ În pajiști pline se surâs/.” (Învață-mă, Doamne!) Ajută-mă, azi, Doamne, încă un ceas/ Să stau cu Tine în grădina cu crini!/” (Ajută-mă, Doamne) Îți mulțumesc, Isuse, că am putut să plâng,/ Că am putut să-Ți cânt
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
apele Vieții scăldându-ți obrajii înviorată ți-e fața de perlă lacustră a animei tale columnă de semn † speranțele pleoapelor tale de smirnă licăresc esențele noimelor sacre caleidoscopic tărâm prin părul tău aprig curge lacrima lumii din clare priviri în abisul adânc nesfârșit aur blând de plăpând regăsit Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în data de 20. 01. 2014 (A.D.) pe pagina personală https://www.facebook
POEM HIERATIC XVI -ANGHEL ÎNVEŞMÂNTAT ÎN ZBOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374910_a_376239]
-
urmă-i ajunge grăbit, Aprinse ca torțe, umbre muribunde, Cu dureri ce îi tae în sufletul zdrobit! Afară au ajuns, pompieri și salvări, Ce sting focul și-ncarcă trupuri, Pe muchia vieții, rugăciuni, disperări, Viața rămână, să nu plece-n abisuri! Este o zi neagră, ce nu se va uita De părinții ce și-au pierdut copii, Prieteni, iubiți, tineri ce vor lupta Din politică să de jos fariseii! Ei au permis corupția în toate, S-au construit cuptoare, nu cluburi
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
a rătăcit o stea. Se ceartă brazii cu adieri răzlețe, foșnind ușor ca marea, Încerc să trec printre iluziile vieții care-mi alintă gânduri, Dar ochii mei parcă prind aripi, sfidând doar depărtarea, Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri. Mă regăsesc sub pașii trecători ca un străin prin amintiri, Printre emoții au înflorit toți macii sărutați de vara noastră, Simt gările pierdute de un tren ce-mi lasă peroane de iubiri Prin sufletul legat cu firul dorului nebun pe
DEPARTE...DEPARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375035_a_376364]
-
tren ce-mi lasă peroane de iubiri Prin sufletul legat cu firul dorului nebun pe bolta cea albastră. Văd casele cu lacrimi pe obraz și fumul focului ce ard în ele, Ce lung e drumul spre aleile luminilor pierdute în abis! Hai, tată să te strâng în brațe și iartă-mă acum de toate cele, Mai stai un pic de vorbă, spune-mi de mama, e tot în Paradis? Dar toate fug pe-ntinsele oceane care se zbat la maluri de
DEPARTE...DEPARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375035_a_376364]
-
cu vise, dar care posedă parola și se lasă găsită doar „umbra plutind pe cuvinte”; Sunt omul... : „omul-vis”, „omul-nor”, „un hoinar”, aspirând să se prefacă-n „înger de lumină”), speranța („visări, iluzii, accedem nemurirea”), deziluzii („praful ce se-nalță din abisuri”, „destin departe de concret”, „pe muchii de gheață mă târăsc”), lumea imperfectă („jalnic manechin”, „temniță-i al nostru trup“, „destin bolnav și ciung”, „reciclat dintre epave”), timpul („trecutul.../ un pașnic alizeu”, „nu aș învinge timpul“, „Ziua care vine e-o
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
se realizează prin suferință, iar acela care suferă este acela rămas pe pământ, în această lume „hâdă”, „de mucava”, ajuns să soarbă durerea unei vieți : „Cu câtă sete beau acest venin/ Sinteză rea între extaz și chin”(14) ; „Într-un abis de/ suferință și/ scrum./ Singur mă aflu,/ sorbind marea de-amar,/ marea Samsarei,/ marea amară și rea” [...] (24). Întrebările curg, într-o chinuitoare zbatere de a desluși un sens, de a găsi o explicație a situației, de a se apropia
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
orice constrângeri și trecerea în Nirvana. Există aici o poezie a iubirii și a solidarității, a tragicului existențial și a frumuseții umane, o poezie a morții, a absenței, dar și a căutării cu sens bipolar. „Pierduți fiind, ca-ntr-un abis,/ În ziua sumbră și vulgară,/ Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,/ Cu glas timid și indecis,/ Ce-ți spun acum să nu te doară./ Dar am visat același vis/ Azi-noapte, pentru-a treia oară.// Murisem. Și-n văzduhul pur
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
bucata de pîine evadații din închisoarea clipei ce-apasă pe-amîndoi! Prin vene-mi curge seva podgoriilor apuse, cînd mă zbăteam ca leul în cușca unui vis și salahorii pîclei se zguduiau de tuse, cărînd în lăzi de zestre nămolul din abis. Cum să-mi îndrept aripa cea frîntă și murdară cînd plouă-acid pe timpul rămas ca un șantier înpustiit, pe care doar ciorile coboară în spasmul cumințeniei ce strînge ca un fier? M-am petrecut în falduri, alunec pe lumină și simt
DOMNIŞOARǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373936_a_375265]
-
iubi ? Umbrele așteptării, netezesc mintea mea, făcându-mă să visez aievea, departându-mă de tine, Galaxia fericirii mele, expansiune, într-un singur sens...Univers închis de stele, rătăcind, neghidat de nimeni, ori de vreun far, sau gând, clipe venite parcă,din Abis, aducând cu ele, imaginea frumuseții tale, suflet cald, atunci când... mi-e frig de sentimente, colacul meu de salvare, prin furtunile vieții, valuri se-abat deseori, maturând din amintiri, unele, întorcându-se mereu, cu refluxul, de fiecare dată, altul, aducând pe
UNIVERS ÎNCHIS DE STELE de COSTI POP în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374003_a_375332]
-
aerului s-o spele, s-o oglindească-primenească de zgură. Fără mălură, pură. Se deschid ferestrele odată cu ușa de la intrare spre camera mică. Aerul devine curent, mișcă, prinde viteză se desface-n săgeți ieșind și intrând, amestecând înăuntrul acoperământul cu dinafara. Abisul cu valul, marea cu străfundul, cu zarea. Intră o frunză de toamnă, poem cu miresmă de glie și măciulie de mac. Stă-n mijlocul camerei mici în imponderabilitate. Poate, i s-a făcut sau nu dreptate fiind aici. Voalurile anotimpurilor
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
luptă. Așa i-a murit trupul. Dar sufletul, nu. Sufletul nu este supus morții și, ca atare, nici formelor intuiției, adică spațiului și timpului. Mirela-Ioana BORCHIN: ...Ca și când ați fi purtători ai aceluiași suflet? Eugen DORCESCU: Am simțit cum urcă din abisul care devenisem, cum ajunge la suprafața ființei și a persoanei mele, cum ne dedublăm, rămânând unul singur. Așa am stat, împreună, până s-a făcut ziuă. Atunci, în zorii tulburi, am scris acea poezie[5]. Mirela-Ioana BORCHIN: Eu pot crede
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
din el prea sus! Cuvântul meu, în palmă mea vei stă, Pe ochiul meu să te-nvelești perdea, Cuvântul meu, cuvântul meu, e greu Cu iadul tău pe iadul meu, mereu... Noi doi plătim cu vers peșin, ce chin! Este abis de nedescris și-i plin De remușcări, care ne-nghit flamand, De așteptări, care mutesc spunând. Să nu te-aud și să îmi fii alpin, Să mă culegi din buruieni de-arin Și roua ta pe roua mea, - buchet, S-
SILENZIO STAMPA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374049_a_375378]