1,588 matches
-
actual, neschimbat din 1792. Interiorul bisericii este format dintr-un naos și două nave laterale care au păstrat vechea structură gotică. Capelele laterale au fost adăugate mai târziu. Edificiul oferă impresia unei clădiri tridimensionale solide, în ciuda înălțimii reduse a bisericii. Absida poligonală a fost înlocuit în secolul al XIV-lea (1327-1340) de către un altar în stil gotic timpuriu. Capelele atașate altarului central și celui nordic au fost reamenajate în stil baroc. Basoreliefurile din stuc în capela altarului centrale au fost executate
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
Radu de la Afumați, Voievodul Țării Românești și , ctitorită înainte de anul 1599. Biserica veche din Teiuș este o construcție în stil bazilical, alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară, prevăzută la extremitățile de apus și de răsărit cu un turn clopotniță și o absidă semicirculară fără decroș, care constituie altarul. Transformarile făcute în timp bisericii se reflectă în structura construcției. În forma inițială biserica a avut o navă dreptunghiulară (12x7 m) la exterior, un turn clopotniță adosat fațadei vestice (4x4 m) la exterior și
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
fără decroș, care constituie altarul. Transformarile făcute în timp bisericii se reflectă în structura construcției. În forma inițială biserica a avut o navă dreptunghiulară (12x7 m) la exterior, un turn clopotniță adosat fațadei vestice (4x4 m) la exterior și o absidă decroșată (specifică stilului bizantin/ortodox) a cărei planimetrie este necunoscută. Partea veche, turnul clopotniță și naosul original sunt construite din piatră, în timp ce a doua travee care a prelungit naosul prin dărâmarea primei abside și altarul actual, sunt executate din piatră
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
vestice (4x4 m) la exterior și o absidă decroșată (specifică stilului bizantin/ortodox) a cărei planimetrie este necunoscută. Partea veche, turnul clopotniță și naosul original sunt construite din piatră, în timp ce a doua travee care a prelungit naosul prin dărâmarea primei abside și altarul actual, sunt executate din piatră și cărămidă. Naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică de cărămidă, iar la exterior, zidurile sunt sprijinite pe fiecare latură de câte patru contraforturi. În anul 1810, vechiul altar a fost demolat, iar
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
de cărămidă, iar la exterior, zidurile sunt sprijinite pe fiecare latură de câte patru contraforturi. În anul 1810, vechiul altar a fost demolat, iar nava a fost prelungită spre est cu o travee lungă de 8 m, continuată cu o absidă nedecroșată, de 6 m pe axă, despărțită de navă printr-o tâmplă de zidărie cu trei intrări. Edificiul rezultat în urma transformărilor constructive din anul 1810 are o lungime de 29,30 m, această dimensiune fiind înregistrată pe axa construcției, la
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
de zidărie cu trei intrări. Edificiul rezultat în urma transformărilor constructive din anul 1810 are o lungime de 29,30 m, această dimensiune fiind înregistrată pe axa construcției, la exterior, de pe latura vestică a turnului clopotniță și până în extremitatea răsăriteană a absidei altarului. Zona de prelungire a navei a fost acoperită cu o boltă semicilindrică despărțită de partea veche printr-un arc dublu. Zidurile laterale au fost sprijinite în exterior cu două contraforturi, dispuse câte unul pe fiecare latură, la un interval
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
semicilindrică despărțită de partea veche printr-un arc dublu. Zidurile laterale au fost sprijinite în exterior cu două contraforturi, dispuse câte unul pe fiecare latură, la un interval mai mare decât distanțele dintre celelalte contraforturi de la partea veche a navei. Absida are două contraforturi iar bolta sa este informă și greu de definit. În anul 1810 s-a adăugat noul altar. Ferestrele actuale ale bisericii au deschideri dreptunghiulare cu evazare spre interior. Cele de la partea veche a naosului au fost modificate
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
vieții și spiritul uman. Prezența acestei ferestre pe fațada vestică a navei, cu deschiderea în interiorul turnului, indică ipoteza ridicării acestuia după un anumit timp de la zidirea bisericii. Naosul original prelungit spre est cu 6,30 m, are în continuare o absidă semicirculară nedecroșată (de aceeași lățime cu naosul), despărtiță de naos printr-o catapeteasmă de zidărie deasupra căreia se ridică în pod un timpan de zidărie complet ascuns de învelitoare. În zidăria absidei au fost înglobate ca material de construcție două
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
cu 6,30 m, are în continuare o absidă semicirculară nedecroșată (de aceeași lățime cu naosul), despărtiță de naos printr-o catapeteasmă de zidărie deasupra căreia se ridică în pod un timpan de zidărie complet ascuns de învelitoare. În zidăria absidei au fost înglobate ca material de construcție două cruci vechi de piatră, una cu inscripție slavă nedatată, iar cealaltă din anul 1790. Absida are o boltă informă, greu de definit, un compromis între o boltă a vela (curbură dublă) și
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
zidărie deasupra căreia se ridică în pod un timpan de zidărie complet ascuns de învelitoare. În zidăria absidei au fost înglobate ca material de construcție două cruci vechi de piatră, una cu inscripție slavă nedatată, iar cealaltă din anul 1790. Absida are o boltă informă, greu de definit, un compromis între o boltă a vela (curbură dublă) și o calotă pe pendentive, reprezentând în plus și o inflexiune în sensul profilului longitudinal. În interior, diferențierea etapelor de construcție este accentuată prin
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
și se găsește aproximativ în linie cu una dintre deschiderile cele mai mari ale fațadei de sud a palatului. Jumătatea vestică a apartamentelor cuprinde sala cea mai mare, de formă dreptunghiulară (32 × ), care se termină în extremitatea nordică cu o absidă inclusă. Arcadele sale în cruce se sprijină pe șase stâlpi masivi dispuși pe două rânduri formând trei aripi distincte. Încăperea este luminată de două luminatoare simetrice aflate pe muchiile de est și de vest. Accesul acolo se face prin trei
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
se face prin trei uși aflate pe muchia sudică. Este posibil ca acesta să fie principala sală de audiențe a palatului. Extremitatea vestică a complexului este ocupată de un ansamblu de 14 camere mici de forme diverse, unele prevăzute cu abside, altele circulare sau în formă de cruce. Amplasarea acestui ansamblu în apropierea sălii de audiențe și în partea opusă față de triclinium sugerează că acestea sunt încăperile private ale reședinței. Denumirea de „palat” atribuită frecvent complexului architectural de la Split poate fi
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pricină, fără a da o hotărâre definitivă. Pe harta tipărită de Johannes Honterus în 1532 la Basel, cu titlul "“SYbembürgen“", pe malul drept al al râului Târnava Mare , lângă localitatea Mediaș ("Medwisch") era reprezentată și localitatea "Prostorf". Biserică-sală gotică, cu absidă poligonală, a fost construită, probabil, la începutul secolului al XV-lea. În actualul cimitir evanghelic a existat altă biserica, probabil cu hramul Sf. Ladislau. Ctitorii bisericii sunt enoriașii sași din localitate și Consiliul Comunal din Sibiu ca patron feudal. În jurul
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Râmnicu Vâlcea. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 167482.21. Biserica de plan trilobat are abside poligonale, pronaosul supralărgit și absida altarului decroșată. Pridvorul deschis este sprijinit pe arcade trilobate și pe opt coloane la care se adaugă două semicoloane octogonale de piatră monolit. Naosul este acoperit cu o turlă octogonală, iar în partea dinspre apus
Biserica „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/334924_a_336253]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Râmnicu Vâlcea. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 167482.21. Biserica de plan trilobat are abside poligonale, pronaosul supralărgit și absida altarului decroșată. Pridvorul deschis este sprijinit pe arcade trilobate și pe opt coloane la care se adaugă două semicoloane octogonale de piatră monolit. Naosul este acoperit cu o turlă octogonală, iar în partea dinspre apus cu o boltă cilindrică (în
Biserica „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/334924_a_336253]
-
fost păstrate provin cu precădere din registrul inferior al pronaosului (anume portretul votiv al lui Neagoe Basarab și al familiei sale, portretul lui Mircea cel Bătrân, portretul Domniței Ruxandra) și al naosului (o impresionantă galerie de sfinți militari), precum și din absida meridională (seria "„Deisis”" - Maica Domnului, Iisus mare împărat și arhiereu, Ioan Botezătorul) sau din câteva intradosuri disparate (Adormirea Maicii Domnului, îngeri etc.), Arhanghelul Mihail. Pictura bisericii (făcută „cu vopsele de aur”) a fost realizată în 1514, de în colaborare cu
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
arhitectura bizantină, așa cum se vede în mozaicuri, planul de cruce greacă centrat și interiorul înalt și spațios. Cu un plan de bază triconc de mari dimensiuni, măsurând 42 de metri lungime și 29 de metri în lățime, biserica are trei abside, iar cea mai mare cupolă ajunge la înălțimea de 50 de metri. Suprafața sa este de 780 m. Absida altarului este semicirculară și este înconjurată de un portic deschis, arcuit. Un dom mare poligonal se ridică deasupra naosului; ferestrele sunt
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
plan de bază triconc de mari dimensiuni, măsurând 42 de metri lungime și 29 de metri în lățime, biserica are trei abside, iar cea mai mare cupolă ajunge la înălțimea de 50 de metri. Suprafața sa este de 780 m. Absida altarului este semicirculară și este înconjurată de un portic deschis, arcuit. Un dom mare poligonal se ridică deasupra naosului; ferestrele sunt arcuite și biserica are coloane mici peste tot în jurul ei. Patru turle mai mici octogonale similare înconjoară turla principală
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
Petru și Pavel și pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Ca de obicei în bisericile ortodoxe, interiorul domului principal este pictat cu Hristos Pantocrator. Arcadele și pereții altarului sunt decorate în întregime în sticlă de Murano, o premieră pentru România. Absida altarului, vizibil ridicat, apare luminată în verde, în contrast cu marmura albă cu care este placată catepeteasma.
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
Cornel Simionescu, ediția critică a Operelor lui Mihail Sadoveanu (vol. I-VIII, 1981-1997), însoțită de o prezentare critică a receptării operei sadoveniene de-a lungul timpului. s-a remarcat ca un critic literar interesat de poezie și de proză. Volumul "Abside" (1979) conține profile literare ale poeților Al. Andrițoiu, Ana Blandiana, Vasile Nicolescu, Aurel Rău, Marin Sorescu și Nichita Stănescu, în timp ce "Poeta ludens" (1979) este o sinteză monografică a poeziei lui Nichita Stănescu. Volumul "Refracții" (1980) analizează operele literare ale prozatorilor
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
secolul al XIII-lea, reconstruită în secolul al XIV-lea și modificată din nou la începutul secolului al XV-lea, când s-au adăugat ușa de intrare în stil gotic și acoperișul navei. Interiorul înalt este gotic și are trei abside. Sânto Stefano este biserică parohiala a unei dintre parohiile din Vicariatul Sân Marco-Castello. Celelalte biserici ale parohiei sunt Sân Samuele, Sân Maurizio, Sân Vidal și Oratoriul Sân Angelo degli Zoppi. Mănăstirea și biserica gotica a Sfanțului Ștefan au fost fondate
Biserica Sfântul Ștefan din Veneția () [Corola-website/Science/333449_a_334778]
-
vela) în stil gotic, vizibil din Campo Sânto Stefano. Multiplele conflicte cu localnicii i-au determinat pe călugări să realizeze o orientare particulară a clădirii, care are partea să laterală și nu fațadă în Campo Sânto Stefano. Din același motiv absida bisericii este construită pe un pod sub care trece Rio del Santissimo di Sânto Stefano. Plafonul bisericii are o structură în formă de chila de navă, fiind susținut de grinzi sculptate și coloane din marmură de Verona. Biserică Sfanțul Ștefan
Biserica Sfântul Ștefan din Veneția () [Corola-website/Science/333449_a_334778]
-
Borsato, Giovanni Demin, Sebastiano Sânți, Francesco Hayez, Michelangelo Grigoletti, Antonio Bosa și alții. De asemenea, în acel an au fost achiziționate două statui de Antonio Canova: "Hector" și "Aiax", care au fost plasate într-un spațiu special în formă de absida dintr-o anticamera cu vedere spre principala cale acvatică a orașului. Clădirea, a cărei culoare a fost într-o stare proastă, apare acum renovată în exterior și caracterizată printr-o culoare roz. Palatul Bauer Grünwald, transformat astăzi într-un hotel
Palatul Treves de Bonfili () [Corola-website/Science/333460_a_334789]
-
un altar central realizat de Meyring cu trei pânze pictate de Palmă cel Tânăr și o frescă pe tavan a lui Michelangelo Morlaiter. În partea stângă sus a navei se află "Blestemul șerpilor", tot de Palmă cel Tânăr, în timp ce în absida din stanga "Sf. Matei" de Leonardo Corona și "Adormirea Maicii Domnului" de Pietro Muttoni.
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
a altarului. Cupola bisericii a fost reconstruită după ce s-a prăbușit în 1688, în urma unui cutremur. Mauro Codussi a construit pe biserica originală în formă de cruce greacă un edificiu religios în formă de cruce latină cu trei nave, prezbiteriu, abside semicirculare și capele mari în navele laterale. Intrările laterale au fost deschise ulterior în capetele transeptului, obținându-se două capele și sacristia. Codussi a murit în 1504 fără a-și termina opera. Mai târziu, familia Cappello a finanțat în 1542
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]