2,175 matches
-
filozofico-tehnică a cuvântului, în al său Curs de istorie a filozofiei morale în secolul al optsprezecelea, dictat la Sorbona între anii 1819 și 1820, Victor Cousin, spiritualist eclectic francez, va preciza faptul că scepticismul lui Locke echivalează cu un "nihilism absolut"21. În contextul opoziției față de realism, William Hamilton, ultimul exponent al Școlii scoțiene a lui Thomas Reid, considera în primele decenii ale secolului al XIX-lea că Hume ar putea fi nici mai mult nici mai puțin decât "an illustrious
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
formă de "nihilism", dar și de "ateism", modul în care Dumnezeu este reintrodus în argumentarea filozofică, de la Spinoza până la Fichte și Schelling: El devine obiect al argumentării, așadar al unei cunoașteri discursive, dialectice, raționale, și încetează de a mai fi Absolutul pur și neamestecat la care numai o aprehendare directă de tip intuitiv poate ajunge. Pentru Jacobi, o asemenea aprehendare este realizată de Vernunft, adică de rațiune, înțeleasă conform etimologiei termenului subliniată deja de Leibniz și de Herder, ca Vernehmen (fapt
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o aprehendare directă de tip intuitiv poate ajunge. Pentru Jacobi, o asemenea aprehendare este realizată de Vernunft, adică de rațiune, înțeleasă conform etimologiei termenului subliniată deja de Leibniz și de Herder, ca Vernehmen (fapt de a percepe), sau ca perceperea Absolutului. De aici derivă și reducerea rațiunii la un fel de contact imediat cu Absolutul, așadar la o "credință" (Glaube) reducere care caracterizează poziția filozofică a lui Jacobi și care va fi sever atacată de idealiști, mai ales de Hegel. În ceea ce privește
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
realizată de Vernunft, adică de rațiune, înțeleasă conform etimologiei termenului subliniată deja de Leibniz și de Herder, ca Vernehmen (fapt de a percepe), sau ca perceperea Absolutului. De aici derivă și reducerea rațiunii la un fel de contact imediat cu Absolutul, așadar la o "credință" (Glaube) reducere care caracterizează poziția filozofică a lui Jacobi și care va fi sever atacată de idealiști, mai ales de Hegel. În ceea ce privește sursele de la care Jacobi ar fi putut prelua termenul "nihilism", putem formula ipoteza că
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ceea ce este finit, îi suspendă și distruge pretențiile de a avea valoare în mod absolut, și în acest sens tinde spre acel "nihilism" care, punând sub semnul întrebării și relativizând ceea ce este finit, deschide calea spre infinit, așadar spre adevăratul Absolut. O folosire a termenului cu referire clară la polemica lui Jacobi cu Fichte se află în schimb în cursurile universitare ținute de Schlegel între 1804 și 1806, care în această privință observă următoarele: Chiar dacă idealismul și realismul se află într-
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este radicalizată prin asumarea într-un mod încă și mai riguros al perspectivei necesității. Devine clar că, pentru Severino, adevărurile rațiunii și principiile fundamentale care le guvernează, principiul identității și principiul non-contradicției, nu au doar valoare ontologică, ci reprezintă structura Absolutului. În concluzie, gândirea, în structura sa logică, reflectă structura imuabilă a ființei în necesitatea sa incontestabilă. Prin urmare gândirea, în actualizarea sa perfectă, îi îngăduie omului să depășească orizontul fenomenologic al cunoașterii finite și să se ridice până la punctul de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
gândirea, în structura sa logică, reflectă structura imuabilă a ființei în necesitatea sa incontestabilă. Prin urmare gândirea, în actualizarea sa perfectă, îi îngăduie omului să depășească orizontul fenomenologic al cunoașterii finite și să se ridice până la punctul de vedere al Absolutului. Având acest lucru în minte, putem înțelege sensul negării severiniene a devenirii: în orizontul Absolutului, așadar sub specie aeternitatis, devenirea se descompune în "secvența" imobilă deja dată și eternă a tuturor momentelor sale infinite; numai din punctul de vedere al
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
urmare gândirea, în actualizarea sa perfectă, îi îngăduie omului să depășească orizontul fenomenologic al cunoașterii finite și să se ridice până la punctul de vedere al Absolutului. Având acest lucru în minte, putem înțelege sensul negării severiniene a devenirii: în orizontul Absolutului, așadar sub specie aeternitatis, devenirea se descompune în "secvența" imobilă deja dată și eternă a tuturor momentelor sale infinite; numai din punctul de vedere al unei minți finite, așadar sub specie temporis, aceste momente infinite, nerecunoscute în conexiunea lor eternă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
transpare în structura rațională pe care chiar și o minte mărginită o poate recunoaște, la acel "punct de vedere" pornind de la care cunoașterea însăși nu se mai prezintă drept punctul de vedere al finitudinii, ci drept manifestarea necesității logico-ontologice a Absolutului, a lui Dumnezeu însuși. Severino dorește să ridice existența umană la acel "punct de vedere" care îi permite să privească, dincolo de cercul aparenței, către Necesitatea însăși și să depășească astfel nihilismul. Mai rămân firește deschise multe probleme, mai ales, pentru
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
întreg și conținuturile aparenței, între ființă și ființări, între conștiința infinită și cea finită, între gândire și experiență, între logică și fenomenologie. Aceasta este o interogație fundamentală cu care au trebuit să se confrunte dintotdeauna toate formele de gândire ale Absolutului, dar care mai ales la Severino se prezintă în termeni cât se poate de clari, din moment ce "punctul de vedere" al Absolutului este recunoscut și definit în opera sa numai pe baza principiului non-contradicției asumat în sensul său ontologic. Acest lucru
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fenomenologie. Aceasta este o interogație fundamentală cu care au trebuit să se confrunte dintotdeauna toate formele de gândire ale Absolutului, dar care mai ales la Severino se prezintă în termeni cât se poate de clari, din moment ce "punctul de vedere" al Absolutului este recunoscut și definit în opera sa numai pe baza principiului non-contradicției asumat în sensul său ontologic. Acest lucru reprezintă o problemă întrucât după cum a arătat Aristotel tocmai asumarea principiului non-contradicției în dimensiunea sa ontologică impune recunoașterea determinărilor multiple și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și mai complexă din povestire), constatăm că aceasta situează un conflict între două procese: întâlnirea cu Dumnezeu (a) și/ sau ajutorul dat unui țăran (b și c). Întregul text se construiește în jurul tensiunii celor două alegeri: să alegi să atingi absolutul (întâlnirea cu Dumnezeu) sau să te porți ca un bun Samaritean, precum spune însăși Biblia. Întâlnirea cu țăranul, reliefată prin folosirea perfectului simplu și marca evenimentelor ATUNCI CÂND, se transformă într-un obstacol (macro-propoziția Complicația Pn2) în drumul sfântului către Dumnezeu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
comun al istoriei își păstrează transcendența și în sânul istoriei. Același este în mod esențial identificare în ceea ce îi este diferit, este istorie, sistem"429. Pentru a sublinia diferențele dintre identitate și alteritate, accentul este pus pe ideea unui Altul Absolut, în sensul că acestea nu depind de o anumită calitate, întrucât alteritatea nu se află în aceeași comunitate de gen cu identitatea. În mod evident, acest lucru nu implică faptul că alteritatea ar respinge sau ar nega total Eul, ci
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de studiu și analiză. Concluzionând asupra definițiilor prezentate, desprindem ideea că diferitele forme de reprezentare a sacrului pot fi sintetizate în două categorii esențiale. În prima dintre situații, constatăm imaginea metafizică, percepută din perspectivă filosofică, a Transcendenței divine sau a Absolutului, ce reprezintă prin intermediul revelației, credinței și rațiunii expresiile esențializate ale sacrului, revelând diferitele ipostaze ale înțelegerii și trăirii sentimentului religios inclusiv în zona artisticului. În a doua situație, se distinge expresia unui sacru religios, a unei imagini personificate (umanizate) a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
superioare ale unei veritabile experiențe religioase. Altfel formulat, sacrul, așa cum este perceput în diferitele culturi, are calitatea de a indica variatele forme de revelare a divinității, configurând imaginea unei existențe superioare celei profane. Se afirmă adesea că sacrul reprezintă imaginea Absolutului. Relaționarea acestui înțeles cu perspectiva psihologică propusă de Nae Ionescu, care vedea în religie expresia unor trăiri de dorință și necesitate, conduce la convingerea că religia reprezintă acel domeniu ce asigură, printr-un profund sentiment de nostalgie a paradisului, posibilitatea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Prin urmare, este riscant să pretindem găsirea unei definiții complete a sacrului, care oricât ar încerca să fie de cuprinzătoare, în final, tot s-ar dovedi insuficientă în fața unui concept atât de complex, a cărui sursă este în ultimă instanță Absolutul. De altfel, investigând numeroasele descrieri întâlnite și descoperind multiplele sensuri și posibilități de interpretare, avem adeseori senzația unei cunoașteri doar parțiale a esențelor subiectului tratat. Amploarea acestei teme este de natură să ne trezească în permanență o serie de întrebări
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
permanentă a omului, exponent al lumii materiale la atributele copleșitoare ale lumii spirituale. Nu de puține ori am întâlnit expresii precum cea care se referă la încercarea de a face vizibil invizibilul, de a materializa nematerialul sau de a concretiza absolutul. În cazul de față, tematica aleasă ar putea fi înțeleasă ca o temerară încercare de reprezentare a nereprezentabilului 287, un termen împrumutat de la filosoful francez Jean-Jacques Wunenburger. Căutând să surprindă vizual sacrul, din vremuri îndepărtate, omul a avut la dispoziție
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Vingt siècles d'architecture et de peinture chrétiennes, Les Éditions du Cerf, Paris, 2008, p. 9. 468 Această manifestare de amploare a reunit o serie de teme ce vizau sensurile universale ale conceptului de sacru, precum: nostalgia infinitului, revelațiile cosmice, Absolutul, dansurile sacre, spiritualitățile păgâne, Eros și Thanatos, absurdul, sublimul, sacrificiile ș.a. 469 Cf. http://www.arts-sacres.fr/numero-1/matiere-lumiere.3018.php. Pentru o imagine mai clară asupra acestei definiții, atașam citatul integral în limba franceză, preluat din prezentarea oficială a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
părăsise iubitele, uitậndu-le pentru totdeauna. De aceea, infinitatea mării mă copleșește, zbuciumul ei mă incită, dar față în față cu marea mă regăsesc pe mine însămi de fiecare dată. Valorile în jurul cărora se cristalizează eul meu sunt: individualitatea, dragostea și absolutul. Mă cunosc atật de bine încật la Judecata de Apoi, orice întrebare mi s-ar părea banală și inutilă... Am descoperit de mult, foarte de de mult că viața nu are niciun înțeles și nu mi-a mai rămas altceva
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cerul înstelat! Este loc în noi și pentru rațiune și pentru revelația creștină. Un mesteacăn desfrunzit pare antena noastră spre nemărginirile sufletului. Introspecția extremă poate fi culcușul marilor timizi. Nu te poți găsi pe tine însuți, decât călătorind prin alții. Absolutul un alt neîmpăcat dușman al clipei. Omul este singura ființă care se burică în fața infinitului. Ne incită teribil ușile pe care scrie ”accesul interzis”. Am ajuns vecin de îndoială cu Hamlet. Orice temă artistică majoră este o interogație. Trestiei gânditoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
primă a marilor sisteme filosofice. Uneori, misiunea savanților e să explice științific invențiile unor creatori autodidacți. Steaua Polară - acest felinar în capul de oiște al Cosmosului. Să fie, oare, Pământul o rezervație a Căii Lactee? Omul modern tinde să dizolve toate utopiile. Absolutul nu poate fi abordat cu idei infantile. Mai adânc înșurubați în absolut erau plugarii secolelor trecute decât actualii constructori de rachete interplanetare. Marile împliniri din știință și din artă sunt potențate de revelații. Am impresia că întreaga materie este logodită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
eronat, nu și întrebarea evazivă. Omului i-a fost dată gândirea ca pe o recompensă. Deși o percepem ca pe o pedeapsă. Din bufon, țâșnește adevărul ca puroiul din rană. Ferește-te de tine însuți. Arta se străduiește să facă absolutul ceva mai comestibil. Omul - un buchet de conjuncturi și de interferențe. O polemică îi edifică, de regulă, pe câțiva și îi derutează pe ceilalți. Absolutul poate fi o obsesie. Dar de lux. Talentul artistic se hrănește cu patimi și cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
adevărul ca puroiul din rană. Ferește-te de tine însuți. Arta se străduiește să facă absolutul ceva mai comestibil. Omul - un buchet de conjuncturi și de interferențe. O polemică îi edifică, de regulă, pe câțiva și îi derutează pe ceilalți. Absolutul poate fi o obsesie. Dar de lux. Talentul artistic se hrănește cu patimi și cu neliniști. Sufletul, în care încearcă să coabiteze creștinul și filosoful, are toate șansele să devină o groapă cu lei. Grecii antici au logodit două mituri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
busolă a inteligenței rămâne intuiția. Și totuși, unele certitudini mai trebuie sfărâmate. Fără trimiteri la zonele inaccesibile, arta ar sucomba subit. Adevărul există, minciuna trebuie fabricată. Avem tot mai multe informații, dar prea sărace în sensuri. Poeții - acești alpiniști ai absolutului. Încrederea în rațiune poate însemna mai mult decât dimensiunile ei. Orice drum spre pisc e accidentat. Pentru baba Safta, metafizica este o îmbârligătură diabolică. Și pe artist îl vitaminizează îndoielile. Bucură-te pentru fiecare certitudine! Ca și cum ar fi ultima. Misiunea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
d-apoi când voi fi nevoit să-l recuperez din bolgiile ... Paradisului? Poate cea mai populară descoperire a omului este semnul întrebării. Sensul vieții este geamăn cu credința. Lumea se echilibrează prin paradoxuri. Ne dăm singuri peste degetele cunoașterii. Inaccesibilitatea absolutului îi generează omului un acut sentiment de infirmitate. Puține adevăruri sunt vesele. Nu știm despre suflet mai mult decât sclavii lui Mikerinos. Columb a avut nevoie de un ou și de o idee. Nici noi nu știm bine ce căutăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]