3,948 matches
-
această tematică, deși observațiile privesc situații ce țin de o limbă sau de un grup de limbi (ca atare, nu privesc numai facultatea limbajului), încît această denumire nu trebuie considerată ca fiind cea mai potrivită, fiindcă, dacă atribuim cuvîntului limbă accepțiunea de "lim-bă în general" (limbă oarecare) și nu de "limbă anumită", determinată, acest cuvînt este mai nimerit să devină determinantul lui filozofie. Din aceste motive, se poate opta pentru formula filozofia limbii, în loc de filozofia limbajului, deoarece este dificil de studiat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și selecție), se poate constata că independența acestor sisteme este relativă, iar nu absolută, fiindcă limba nu reprezintă o sumă a lor, ci un agregat care le conține. Sistemul și norma limbii Analiza conceptelor de "limbă" și de "vorbire" în accepțiunea și potrivit relațiilor stabilite de teoria lui Ferdinand de Saussure a generat noi dezvoltări în lingvistica actuală. Eugen C o ș e r i u constată în acest sens că limba are caracteristica de a fi deopotrivă istorică și momentană
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lumii sensibile)125, deoarece desemnarea nu urmează căi deosebite în cele două situații. Coșeriu arată că limbajul se manifestă întotdeauna ca limbă, ca limbaj istoricește determinat, limbile fiind tehnici istorice ale limbajului 126, și, de aceea, cînd întrebuințează termenul limbaj, accepțiunea obișnuită este aceea de "limbă". În tradiția concepției lui Humboldt (învățat aflat și el sub înrîurire hegeliană), Coșeriu subliniază în repetate rînduri caracterul nonstatic al limbii și manifestarea ei ca sistem generativ ce se realizează parțial în fiecare act lingvistic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
funcții sintactice a condus la rafinări (stilisti-ce), iar nu la substituții propriu-zise. În cercetarea istorică a limbii, care are în vedere schimbările care se produc în timp, apare deseori cuvîntul evoluție pentru a denumi succesiunea acestor schimbări, cuvînt care, în accepțiunea lui curentă înseamnă "dezvoltare, trecere la o fază superioară", presupunîndu-se deci, prin aceasta, că transformarea limbii este o desăvîrșire a calităților ei, o orientare a schimbărilor spre stările optime din perspectiva funcțiilor ei. În limba populară însă, evoluția nu este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care G. Ivănescu o numește bază spirituală, fiindcă este alcătuită din psihic și din cultură), ca factor al schimbării lingvistice, întrunește aspectele psihice, logice și cognitive care acționează în procesul cunoașterii și al comunicării, încît trebuie admis pentru psihologic o accepțiune foarte largă, care să cuprindă deopotrivă însușirile psihice (printre care și temperamentul) și procesele psihice (cognitive, afective și voliționale), aceste procese fiind, de altfel, ele-mentele cele mai mobile ale psihicului. Procesele cognitive sînt legate de latura reflectorie reprezentată de psihic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest context, Coșeriu consideră că s-ar putea accepta chiar și teoria substratului, a persistenței unor particularități ale limbii învinse în forma pe care o ia limba învingătoare, dar subliniază că nu se poate admite manifestarea bazei de articulație, în accepțiunea dată conceptului de Jan van G i n n e k e n199, adică de conformație congenitală a organelor fonatoare, care ar împiedica reproducerea fidelă a unor sunete caracteristice altor grupuri etnice și, de aceea, în cazul unui grup etnic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că prin autoritate se înțeleg două lucruri: o proprietate (sau o sumă de proprietăți), care face pe cineva să aibă un anumit statut, și o relație între cel care are o asemenea proprietate și cei care nu o au, prima accepțiune menționată devenind în acest mod temeiul celei de a doua230. Din aceasta rezultă că, pentru a se impune și a influența societatea, creatorul de norme trebuie să devină el însuși temeiul autorității. Apoi, pentru ca autoritatea să se manifeste ca atare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atare, adeziunea la realitate încetează să se manifeste direct în cazul pronumelui, rămînînd la nivel indicativ prin intermediul parametrilor comunicării, cea semnificativă (orientată stabil spre un anumit tip de realități) fiind specifică altor clase morfologice. Potrivit lui Emile Benveniste, limbajul (= limba în accepțiune saussureană) conferă discursului (= vorbirea din concepția lui Saussure) calitatea de instrument al comunicării prin constrîngerea individului vorbitor de a se institui în subiect vorbitor, obligîndu-l să folosească pronumele de persoana întîi și, astfel, forma "vidă" a pronumelui primește un conținut
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de constituire a unei persoane ca subiect este denumit de lingvistul francez subiectivitate, ca relație nemijlocită cu actul vorbirii. Subiectivitatea fiind o trăsătură inerentă a discursului și a vorbitorului devine un garant al prezenței conștiinței și al permanenței ei. Această accepțiune acordată subiectivității de Benveniste nu exclude alte valori ale cuvîntului, ea fiind aici orientată spre a marca trăsătura de inerență intervenită prin poziția asumată în cazul cuplului eu tu, adică locutor interlocutor. În acest context, se relevă și un complementar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
foarte stabile. Se constată astfel o relativă stabilitate a limbii în raport cu cunoașterea, aceasta fiind cea care determină, în marea majoritate a cazurilor, modificarea conținutului elementelor limbii. Limbă și valoare În discuția despre limbă, cuvîntul valoare este folosit cu mai multe accepțiuni, două dintre acestea fiind cu utilizare mai frecventă. Pe terenul gramaticii, valoare înseamnă "funcție" (adjectiv cu valoare substantivală), iar în lexicologie "sens" sau "semnificație (valorile unui cuvînt polisemantic). Ferdinand de S a u s s u r e303 crede însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
oș e r i u, conceptul "alteritate" reprezintă capacitatea vorbitorului de a-și atribui propria conștiință interlocutorului, prin manifestrea limbii ca intersubiectivitate în actele de comuni-care363. Se poate constata că există o anumită afinitate de conținut între "alteritate", în această accepțiune, și "intropatie" (Einfühlung), care constituie autoobiectivarea eului în lumea externă, în care proiectează propriile puteri, tensiuni și stări sufletești pentru a le resimți, prin reflex, ca și cum acestea ar aparține acestei lumi din afară 364. Deși proceselor intropatice li se atribuie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a interpreta eurile altora după eul propriu, semnificație apropiată aceleia atribuite empatiei, de stare emoțională și cognitivă prin care se ajunge "pe aceeași lungime de undă" cu alte persoane. În aceste condiții, s-ar putea aprecia că alteritatea, în accepțiunea dată de Coșeriu, este o specie a empatiei, însă fără o dezvoltare conceptuală în interiorul sferei acesteia, fiindcă apariția și folosirea acestor două noțiuni s-au produs în mod independent. Urmarea tradiției în folosirea limbii și alteritatea apropie pe individul vorbitor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
izvor al bogăției unei națiuni, datorită schimbului neechivalent pe piața internațională. Urmărirea supremației economice și militare a statului în defavoarea altor obiective și importanța exagerată acordată acumulării cu orice preț a metalelor prețioase au condus la următorul paradox: națiunile bogate, în accepțiunea mercantilistă, erau compuse dintr-un număr mare de oameni foarte săraci; moneda a fost acumulată în defavoarea consumului curent. Liberalismul clasic a fost curentul de gândire economică caracteristic pentru sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
acestuia se realizează la nivelul întreprinderilor economice, acestea determinând competitivitatea fiecărei ramuri industriale și ulterior extinzându-și efectele pozitive și asupra ansamblului economiei naționale. În acest fel, perspectiva cercetării trebuie deplasată din domeniul macroeconomic, specific avantajului comparativ privit într-o accepțiune statică, în care accentul cade pe avantajele utilizării factorilor naturali disponibili, spre laturile mezo și microeconomice, caracterizate de o viziune dinamică, centrată pe asimilarea progresului tehnic și pe creșterea performanțelor interne și externe ale firmelor și mai puțin pe existența
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
acestuia se realizează la nivelul întreprinderilor economice, acestea determinând competitivitatea fiecărei ramuri industriale și ulterior extinzându-și efectele pozitive și asupra ansamblului economiei naționale. În acest fel, perspectiva cercetării trebuie deplasată din domeniul macroeconomic, specific avantajului comparativ privit într-o accepțiune statică, în care accentul cade pe avantajele utilizării factorilor naturali disponibili, spre laturile mezo și microeconomice, caracterizate de o viziune dinamică, centrată pe asimilarea progresului tehnic și pe creșterea performanțelor interne și externe ale firmelor și mai puțin pe existența
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
interesante. Conform acestor definiții: calitatea se exprimă printr-un ansamblu de caracteristici; calitatea există numai În relația cu necesitățile clienților; calitatea este o variabilă continuă; prin calitate trebuie satisfăcute atât cerințele explicite ale clienților cât și pe cele implicite. În accepțiunea modernă, calitatea este noțiunea cu caracter mult mai complex și În același timp dinamic, care implică exigențe de natură tehnică, economică, estetică, ergonomică al căror conținut evoluează În pas cu necesitățile sociale, istoric determinate de evoluția societății și care se
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
KAIZEN-ul poate fi asimilat unei “umbrele” care reunește un ansamblu de practici manageriale și concepte tipic nipone cum ar fi: controlul total al calității, principiul “zero defecte”, Just-in-time, cercurile de calitate, orientarea spre consumatori, mentenanța productivă totală etc. În accepțiunea sa uzuală, KAIZEN-ul constituie rezultatul unei abordări tridimensionale. Aceasta desemnează În primul rând o strategie globală, integratoare, orientată asupra realizării unei perfecționări continue, de manieră participativă, a tuturor activităților firmei. În plan pragmatic, KAIZEN ul se implementează sub forma
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
și curățenie. De precizat Însă că, așa cum s-a sugerat anterior, cei “3S”, respectiv “5S” constituie un auxiliar În implementarea eficace a unor metode manageriale mai complexe, În asemenea Împrejurări cel mai adesea fiind citată metoda MPT. De fapt, În accepțiunea MPT, curățenia echipamentului nu implică doar activități ocazionale de acest gen, ci operații sistematice, desfășurate pe baza unui plan stabilit În mod riguros care Încorporează norme specifice de curățire. Utilizarea individuală sau combinată, a tehnicilor “3S” și “5S”, reclamă realizarea
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
Mai ales în Republica Umanistă Vandana! 55 De fapt, Robert Rapaport precizase cu totul alt organ, ceea ce schimbă în întregime sensul enunțului, însă, fiindcă acel alt organ nu poate fi reprodus de cineva cu bun simț, cugetarea a primit larga accepțiune de astăzi. 56 În cazul corespondenței venite din Republica Democratică Vandana, mai mult de jumătate dintre adresanți au fost reținuți ani de zile... să dea explicații. 57 Care nici nu sunt atât de rele: conservele de compot din coji, preparate
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de conștiință ca remușcare, regret și a fi fără conștiință a fi lipsit de scrupule. În înțelesul filosofic al conceptului, conștiința înseamnă sentimentul, intuiția pe care ființa umană o are despre propria existență și despre lucrurile din jurul ei. Într-o accepțiune restrânsă, conștiința individuală reprezintă sistemul de frânare a acțiunilor neconforme cu codul etic social acceptat, de impulsionare și susținere a actelor morale pozitive. În mod firesc apare întrebarea: de ce la unele persoane indiferent de treapta socială, de gradul de cultură
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
împreună numai cu sine, neîmpărtășită și veșnică, dincolo de această lume în care absurdul a devenit normalitate, dincolo de Absurdistan... Există un prototip al frumosului, în care se regăsește tot ce e frumos, este ideea de frumos către care aspiră Erosul, în accepțiunea lui Platon. Ce frumoasă poate fi o idee ! Ce frumoasă poate fi ideea de frumos, bunăoară. Pornirea lui Eros întru idee simbolizează necontenita noastră strădanie întru desăvîrșire. Frumosul nu e supus nașterii și pieirii, nu crește și nu scade, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Platon : contemplarea esențelor eterne, a ideilor forme existente prin ele însele, în fondarea unei umanități filosofice. Cred, ca și Heidegger, că adevărul este deturnat de raționalitate, că logica nu deține nici un primat și că omul trebuie să încarneze poezia. În accepțiunea mea, Ființa include Nimicul, sau Vidul și nu e doar "ceva mai mult decît nimicul", cum credeau primii greci. Dar prin Nimic și Vid eu înțeleg ce înțeleg orientalii, "vidul plin", din care totul decurge, o matrice de potențialități, de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Mai ales în Republica Umanistă Vandana! 55 De fapt, Robert Rapaport precizase cu totul alt organ, ceea ce schimbă în întregime sensul enunțului, însă, fiindcă acel alt organ nu poate fi reprodus de cineva cu bun simț, cugetarea a primit larga accepțiune de astăzi. 56 În cazul corespondenței venite din Republica Democratică Vandana, mai mult de jumătate dintre adresanți au fost reținuți ani de zile... să dea explicații. 57 Care nici nu sunt atât de rele: conservele de compot din coji, preparate
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mod independent”. Efectele sinergice rezultă dintr-o concentrare sau o integrare a unor entități a căror valoare globală este superioară sumei valorilor individuale ale entităților (Coutinet și Sagot-Duvauroux, 2003, p. 42). La origine, termenul grec surnegeia Însemna „cooperare, acțiune concomitentă”. Accepțiunea sa actuală pune accentul asupra efectelor cooperării, ale combinării de resurse sau de activități, și chiar ale creșterii. Fenomenul se rezumă, În general, la o formulă de tipul „2 + 2 = 5”, care sugerează creșteri de eficiență. De fapt, termenul este
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
este o nouă megaconcepție. Ea corespunde unui demers dominant pedagogic ce favorizează participarea activă și autonomia elevului, furnizându-i repere explicite pentru ca acesta să-și preia controlul propriei transformări, fiind conștient de propriile dificultăți și lacune. Această nouă și ultimă accepțiune a evaluării trebuie însoțită de o creștere a practicilor de reglare, dar și de o modificare fundamentală a mentalității. Așa cum vom vedea la un moment dat, aceste paradigme sunt corelative și cu funcțiile evaluării, care se vor configura plural și
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]