7,862 matches
-
fără case, vine Oceanul!!!, strigase un copil, alergând dinspre plajă, mulți nu-l credeau, unul chiar se uita neîncrezător, de pe mal, la valul uriaș care venea trimis de cutremurul de sub ape, de plăcile tectonice care s-au mișcat acolo, în adâncuri, un val cât doi cocotieri a înghițit pământul. Tot apele. Toate astea în 2005. Apele, miliarde de tone de apă. Anul apelor. Căldurile căzuseră și ele peste Pământ. Tot în anul acela, s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură medie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ador să fac asta. Nu a zâmbit spunând asta. — Ești o bomboană. Mai Întâi, răspunde-mi la câteva Întrebări. Sunt un afurisit de Înfumurat? — Păi... nu. Ai un orgoliu uriaș, dar amuzant pentru cei care-i observă preponderența. — Înțeleg. — În adâncul sufletului ești umil. Te scufunzi până-n al treilea iad al deprimării când te socotești desconsiderat. De fapt, nu ai prea mult respect față de tine. — Două lovituri bine țintite, Clara. Cum reușești? Doar nu mi-ai permis să suflu nici o vorbuliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să Înghită ceva În ultimele treizeci și șase de ore.) AMORY: Bună seara, doamnă Connage. DOAMNA CONNAGE (fără asprime): Bună seara, Amory. (AMORY și ROSALIND schimbă priviri. Intră ALEC. În tot acest timp, ALEC a avut o atitudine neutră. În adâncul inimii, crede că o căsătorie l-ar face pe AMORY mediocru și pe ROSALIND nefericită, dar Îi simpatizează mult pe amândoi.) ALEC: Salut, Amory! AMORY: Salut, Alec! Tom zicea că vă Întâlniți la teatru. ALEC: Da, tocmai m-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
altora, la sfârșit a constatat că Își Îndeplinise misiunea: supraviețuise primului val de durere. Nu Înțelegeți greșit! Amory o iubise pe Rosalind așa cum n-avea să mai iubească pe nimeni. Ea Îi culese prima floare a tinereții și extrăsese din adâncurile lui neexplorate o tandrețe care-l surprinsese, o tandrețe și o dăruire pe care el nu le revărsase Înainte asupra nici unei alte făpturi. Mai târziu, a mai avut iubiri, dar de altă natură: cu ele, s-a Întors la starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
J. Dawson Ryder din Hartford, Connecticut...“ A lăsat ziarul să cadă pe podea și s-a Întins pe pat, cu o senzație de spaimă și un gol În furca pieptului. O pierduse - era definitiv, iremediabil pierdută. Până acum nutrise În adâncul sufletului fără să-și dea seama limpede, speranța că Într-o bună zi ea va avea nevoie de el și-l va chema, Îi va plânge pe umăr, declarând că totul fusese o eroare, că inima o durea numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
privirea pe furiș spre trecut, la cursul vieții sale, la toate strălucirile și ochiurile de apă murdară ale acesteia. În primul rând, continua să se teamă - nu teamă fizică de data asta - de oameni, prejudecăți, nefericire și monotonie. Dar În adâncul inimii sale pline de amărăciune se Întreba dacă de fapt era mai rău decât omul acela sau decât celălalt. Știa că, În ultimă instanță, putea să ajungă la constatarea sofisticată că propria-i slăbiciune nu era decât produsul Împrejurărilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Până la ultimul bănuț. - Bine, a zis Amory. Eu n-am făcut decât să afirm că sunt produsul unei minți nestatornice dintr-o generație agitată și că am toate motivele să-mi pun pana și personalitatea În serviciul radicalilor. Chiar dacă În adâncul inimii mele cred că suntem cu toții niște atomi orbi Într-o lume la fel de limitată ca arcul de cerc al limbii de ceasornic, eu și cei ca mine luptăm Împotriva tradiției. Cel puțin Încercăm să Înlocuim iluziile vechi cu altele noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pierdut un confesor de neînlocuit? Contesa îl alesese pe Popa pentru că acesta îi salvase viața lui Horațiu. L-a aruncat din fața tramvaiului atât de prompt, atât de sigur pe sine, încât omul ăsta aparent dezgustător trebuia să aibă undeva, în adâncul adormit al sufletului său, vocația unui erou. Erou de la eros, își spuse Contesa oprind aparatul video cu un deget de alabastru. Erou din dragoste pentru umanitate. Și dacă ar renunța la planul său, dacă l-ar lăsa să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sunt vii. Domnul Popa învățase în ultima vreme să se interiorizeze. Lecțiile cu Contesa durau două ore pe zi, în rest își petrecea timpul singur, încercând să găsească diferite forme de expresie pentru sentimentele pe care le descoperea treptat în adâncul ființei sale generoase. De cele mai multe ori reveriile lui ajungeau la Contesă (Contesa lui, nu asta). Domnul Popa reflecta la sensul vieții, la moarte, la felul în care se purtase cu nevastă-sa, cu Mișu, cu Mariana. La felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sunt o plăcere. În artă trebuie să lupți mereu până ajungi la un rezultat. Chiar și felul în care‑ți calci pe inimă iese în poză, Gretl. Printre altele, unui artist i se vede în ochi talentul, care arde în adâncul lor. Deci la treabă: o gospodină surprinsă de un străin în bucătărie, în timp ce‑și făcea toaleta, încearcă să se acopere, dar nu are la îndemână decât un obiect insuficient pentru acest scop, de exemplu o cârpă de vase. Aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
micul dejun se discută despre fidelitate și altele asemenea, apoi, cu forțe conjugate, se prepară masa de prânz, apoi se discută iar despre datorie și plăcere. Unele liturghii sunt așa de frumoase, profunde și totodată simple, încât îți pătrund până în adâncul inimii. Hans poate, în sfârșit, să mai mănânce o înghețată și tot amestecă emoționat și neîndemânatic cu lingurița în terciul ciudat de culoare roz‑verde‑maronie, purcelul. Nu‑i așa că‑s porc, întreabă Hans, iar Sophie zâmbește. Iar acum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta frumoasă. Dar în gândul lui spune slavă Domnului că nu pleacă Sophie, așa vom putea să rămânem un cuplu și să studiem împreună. În ochii albi ai Annei s‑a cuibărit moartea, privirea îi devine total transparentă, iar din adâncul ei o răceală se revarsă în exterior ca oxigenul lichid. Anna se lasă pe spate și nici o frumusețe a peisajului nu mai poate să ajungă până la pupilele ei. Informația pe care a aflat‑o a distrus‑o, plecarea în străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
simțit întotdeauna. Doar din mândrie n‑a vrut să recunoască. Dar acum sentimentul e mai puternic și nu mai poate fi reprimat. Rainer consideră că Sophie n‑are decât să știe. Următoarea treaptă ar fi porțiunile de pământ însorit din adâncul unei păduri, ploaia care începe să cadă încet, pe neauzite, mirosul de rășină, Sophie într‑o pelerină veche de ploaie, cu răsuflarea tăiată, mângâindu‑l tandru pe cap. Odată și odată trebuie să dea și intelectualul atenția cuvenită bunăstării trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sută nouăzeci și cinci de locuri din parlament, cu optsprezece locuri mai mult decât la alegerile precedente; Partidul Comunist Sirian a obținut nouă locuri... Desigur, toate informațiile acestea nu aveau pentru mine un sens istoric, ci doar erau imprimate În adâncul creierului sub formă digitală de succesiune a cifrelor 0 și 1, la fel ca În microprocesorul unui calculator. Adâncit În gândurile mele, am scos din buzunar o țigară și mi-am aprins-o. Șoferul sirian a Început să țipe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
compasiunea. Chipul său copleșit de rușine avea o expresie atât de deprimantă că, dacă Îl vedeai, te simțeai brusc secat de energie. — Tu... tu..., rosti cu greutate Monkey. Cuvintele lui aveau o rezonanță aparte, de parcă le-ar fi scuipat din adâncul stomacului, odată cu fierea sau vreun lichid gastric. — Tu nu ești genul invidios pe alții, nu-i așa? — Așa ceva n-am cum să-mi dau seama de unul singur, am spus. Îmi pare rău, dar pic de somn. Mai avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am izbucnit amândoi În râs. — Exact. E pur și simplu irezistibilă. De aceea e un drog... Monkey Îmi dădu o țigară și am Început să fumez. M-a Înecat fumul și am simțit o ușoară senzație de greață urcând din adâncul gâtlejului amorțit, dar nu era o senzație neplăcută. Încercam să-mi amintesc numele tipului care Încercase o greață existențială privid trunchiul unui castan. Cu siguranță era un personaj dintr-unul din romanele lui Sartre, dar dac-ar fi Încercat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi sară din piept, ca o fată de la țară rumenă-n obraji. Însă după ceva vreme am Înțeles că era ceva mai mult decât berea Corona care mi se părea mai gustoasă. Simțeam ceva nedefinit cum pulsa repetat undeva În adâncuri, În ciuda toropelii ce-mi cuprinsese toți nervii și În ciuda impresiei că mi se dizolvaseră toate mucoasele corpului. Simțeam cum lua naștere În mine o stranie iritare, ce părea că-mi străbate Întreg sistemul nervos, În căutarea disperată a unei portițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
revină. Dintr-odată mă cuprinse o tristețe nedefinită ascultând plânsetul acestei femei. În minte Îmi reveniră privirea vagabondului și imaginea siluetei sale Îndepărtându-se. Probabil că fusese odată ceva Între acel bărbat și femeia de la celălalt capăt al firului. Din adâncul ființei mele izvora un sentiment de infinită suferință, precum bulele de gaz străbătând suprafața unei ape stătătoare. Acest sentiment nu avea nimic de-a face cu compasiunea care te cuprinde, de exemplu, ascultând povestea unui copil care a asistat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
despre New York pe care le păstram În minte formau În interiorul meu un soi de corp străin, a cărui natură nu puteam să o Înțeleg. Era vorba oare de schimbarea, de confuzia sentimentelor? Nu, resimțeam această suferință În coșul pieptului, În adâncul măruntaielor, o simțeam palpitând Înăuntrul meu ca un mic animal ascuns acolo. Ca și cum ți-ai da brusc seama că doctorul și-a uitat un instrument În adâncul corpului tău, după o operație chirurgicală. Femeia Își reveni și oam auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de schimbarea, de confuzia sentimentelor? Nu, resimțeam această suferință În coșul pieptului, În adâncul măruntaielor, o simțeam palpitând Înăuntrul meu ca un mic animal ascuns acolo. Ca și cum ți-ai da brusc seama că doctorul și-a uitat un instrument În adâncul corpului tău, după o operație chirurgicală. Femeia Își reveni și oam auzit-o spunând smiorcăindu-se Încetișor: — Știți de ce bărbatul ăsta v-a ales pe dumneavoastră? — Nu. — Ați vrea să auziți povestea noastră? — Da, am răspuns eu pe negândite, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să repeți acest procedeu pentru ca puiul de canar să se obișnuiască cu prezența umană și să prindă obiceiul de a ți se așeza În palmă fără nici o teamă. — Stimulente? Ce-s alea? „Yaguchi, ia să-ți văd grăunțele rămase În adâncul pipotei!“ mi-am zis eu. — Miyashita! Dacă te-ar auzi fetele care umblă cu băieții de cartier, ar râde de tine. Stimulentele sunt niște substanțe care produc excitație nervoasă, precum cocaina sau amfetaminele, În Japonia. Pastilele de ecstasy care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era acea stare de nesiguranță când parcă toți nervii Îți vibrează Într-un murmur nedefinit. Nu era doar acea senzație de ceva moale și umed care-ți Înconjoară organele sexuale, frecându-se de ele, ci senzația aceea că undeva În adâncul trupului tău se ascunde un tremur nestăvilit, dorința impetuoasă de a-ți smulge pielea de pe tine, de a-ți expune măruntaiele până când acel tremur interior s-ar fi potolit. Încă de când eram la liceu am avut ocazia să locuiesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și puternici și mi-am creat propria rețea. Deși câțiva prieteni de-ai mei au fost arestați, eu eram sigură că n-o să am probleme cu poliția. Însă, la ceva timp după ce Împlinisem douăzeci de ani, am simțit ceva În adâncul ființei mele, ceva ce nu știu cum să descriu În cuvinte. O stare asemănătoare cu cea a bolnavilor de cancer, și totuși diferită, un fel de vid pe care probabil că Îl resimțisem mai demult, dar de care nu-mi dădusem seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceilalți. Această identitate este În primul rând socială, dar validarea ta ca persoană nu se face la nivel social, ci la nivel individual. Mă gândeam la toate astea În timp ce Îmi simțeam capul Învârtindu-mi-se de amețeală, iar vocea din adâncul meu Îmi transmitea semnale asupra pericolului, avertizându-mă că nimic nu era mai Înspăimântător decât destrămarea mea ca individualitate umană. Destrămarea personalității nu avea nimic de-a face cu instalarea nebuniei, nici cu labilitatea psihică. Nu există boli mintale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă putea ajuta să depășesc teama de disiparea personalității. Era ceva foarte simplu, elementar. Era emoția, starea de anticipare, inima mea bătând cu putere de emoție, atâta tot, dar era ceva mult mai puternic decât orice semnal de pericol din adâncul ființei mele. —Am ales la Început o fată dintre prietenele mele. Keiko Kataoka și-a reluat povestea de Îndată ce m-am Întors În cameră și m-am așezat pe canapea. Fără Îndoială că se simțea mirosul de spermă de pe degetele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]