3,053 matches
-
i-a povestit Doiflori, cei doi pornesc într-o călătorie pe Disc. Deși ei nu știu acest lucru, călătoria lor este controlată de Zeii care joacă zaruri. Vânturache și Doiflori sunt controlați de Doamna, care joacă împotriva lui Zefir - zeul adierilor ușoare, Destinul și Offler, Zeul Crocodil, jocul fiind supervizat de Io cel Orb. Cei doi se înfruntă cu niște un trol de munte, fiind separați, ignorantul Doiflori ajungând la Templul lui Bel-Shamharoth, iar Vânturache într-un copac locuit de o
Culoarea magiei () [Corola-website/Science/323249_a_324578]
-
și discuri în rozetă, iar ca niște paftale domnești, la întretăierea arcurilor, se află alte discuri mai mici, deopotrivă de fin realizate. Pe ele sunt așezați porumbei, care parcă stau gata de zbor. Fiecare poartă în cioc un clopoțel. La adierea vântului, acești clopoței sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice. Deasupra, depășind bordurile scurte ale acoperișului așezate pe mai multe rânduri paralele de cizeluri, construcția bisericii crește într-o suită de volume și suprafețe, pe care se înalță cele patru
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
părți. În 2005, revista "Time" a nominalizat "" în lista celor mai bune 100 de filme făcute de la începuturile periodicului. Criticul de la "Time", Richard Corliss, a afirmat că "noir cu o atingere atât de ușoară, filmul pare a pluti pe o adiere de vânt ca pălăria fedora care zboară prin pădure". Tom Reagan (Byrne) este de o lungă perioadă confidentul lui Leo O'Bannon (Finney), un lider politic irlandez american din perioada Prohibiției. Când rivalul italian al lui Leo, Johnny Caspar (Polito
Război în sânul mafiei () [Corola-website/Science/326482_a_327811]
-
bucurie, și noi trăim cu spaima în suflet în fiecare clipă! Vă sărut și doresc curaj, Didi [Destinatar - Domnișoarei Silvia Bădălicescu, Strada Emil Gîrleanu, nr. 5, Craiova]. * [Iași], 13 mai 1937 Am primit [i]eri scrisoarea voastră, ca o îndepărtată adiere de dragoste de la el. Îți mulțumesc pentru afecțiunea voastră - n-o să dureze mult. Influența celor care au fost ai lui o să covârșească această afecțiune. Nu-i nimic. Să nu vă pară rău că m-ați iubit, pentru că și el m-
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
la Lia Ciocârlia și nenumărate întrupări feminine, toate respirând grație și haruire. „Eu simt că exist și trebuie să ajung acolo în Universal, căci viața noastră e scurtă, cea a artei lungă, a lumii infinită. Sunt și eu abia o adiere în uraganul vieții, iar uraganele se nasc din adieri”, declară artistul în catalogul expoziției. Totodată, beneficiind de o vitalitate debordanta de invidiat, el ne-a mărturisit că lucrează acum la un ansamblu care evocă patru genii ale României: Ion Luchian
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
grație și haruire. „Eu simt că exist și trebuie să ajung acolo în Universal, căci viața noastră e scurtă, cea a artei lungă, a lumii infinită. Sunt și eu abia o adiere în uraganul vieții, iar uraganele se nasc din adieri”, declară artistul în catalogul expoziției. Totodată, beneficiind de o vitalitate debordanta de invidiat, el ne-a mărturisit că lucrează acum la un ansamblu care evocă patru genii ale României: Ion Luchian, George Enescu, Nicolae Iorga și Mihai Eminescu. Personalitățile de
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
un son de cor, Si triste, si triste 7. Nu putea suferi apa și a murit la... 96 de ani. Rezistenți rinichi. Nu mă pot lăsa laitmotivelor de regrete ca să mă pot întoarce la lucru. Te asigur că este fără adieri lirice, dar mă pasionează: Antagonismul rusochinez și România. Credeam că va avea numai 400 de pagini, mă tem că va ajunge la 600. Voi aduce o contribuție extrem de interesantă. Am scris 250 de pagini. Știi ce-mi dă intensitate pasiunii
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
bogați n-au fost, prin urmare, penalizați de căderea sistemului. "Sistemul lui Law" a permis să se ia în sarcină o parte din datoria statului. Acesta, momentan mai liber în mișcări, a putut susține războiul contra Spaniei. Mai discret, această adiere de aer financiar i-a permis să corupă unii miniștri austrieci, și fără îndoială trupele irlandeze trimise de Spania pentru sprijinirea "conspirației lui Pontcallec". Totuși, căderea sistemului a făcut Franța, pe termen lung, neîncrezătoare în banii de hârtie: a ruinat
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]
-
ieșise până afară să bea o ceașcă de ceai. "„Când intră în odăiță, pe ușa deschisă, ca să depuie ceașca, observă îndată lipsa brățării. Era un obiect care nu putea luneca, nu se putea rostogoli, nu putea fi urnit de o adiere de vânt. Pământul bătut și curățit cu îngrijire nu prezinta nici o gaură de șoarece de câmp. E o absurditate să-ți imaginezi că un șoarece mănâncă un ceas de aur; alta să admiți că un animal mic s-ar putea
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
apelor Înghețate nu este mai puțin spectaculoasă, iar noaptea orga de lumini face loc fanteziei, tăindu-ți respirația de uimire. Vara dă, Însă, zonei Întregi o cu totul altă spectaculozitate, susținută de natura exuberantă. Spuza stropilor de apă aduși de adierile vântului sau de curenții de aer te surprinde plăcut pe asemenea caniculă. Este greu să alegi călătoria cu vaporul pe sub clocotul apelor ce se prăvălesc de la mare Înălțime cu o constantă, covârșitoare tenacitate sau intrarea În tunelul din laterala cascadei
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
asupra detaliilor, imaginația debordantă și forța artistică ale Iolandei Malamen: Din coșciug, trupul ei mut răspândește un miros ciudat, de lumânare, amestecat cu busuioc. Muțenia Mariei Gavrilovna este subliniată parcă și mai mult de perdeaua care foșnește ușor, bătută de adierea rece și umedă a vântului de început de aprilie, care intră prin fereastra întredeschisă. O rază firavă de soare i-a luminat o clipă pleoapele închise transformându-le în doi bănuți de aur. Maria Gavrilovna nu se mai poate bucura
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
proasta dispoziție. — Takumi, Hannojo. Ce părere aveți? — Despre ce? — Despre rușinea de astă seară! Cum se numea clanul din Hachisuka terfelit atât de rușinos? Cei patru se retraseră într-o tăcere adâncă. Noaptea era înăbușitoare, fără nici cea mai slabă adiere. Fumul de tămâie pentru alungarea țânțarilor le intra în ochi. În aceeași zi, Koroku primise o invitație de la un însemnat slujitor din Oda la o ceremonie a ceaiului. Niciodată nu avusese gustul acestor solemnități, dar toți oaspeții erau persoane importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în cealaltă, continuându-și drumul spre satul Kawashima. Prin schimbul al patrulea, cea mai mare parte a armatei privea în jos spre neașteptata priveliște a râului Katsura, sub cerul nopții. Soldații începură dintr-o dată să se agite. De îndată ce se simți adierea răcoroasă a râului, întreaga armată se opri pe loc, cu spaimă. — Așezați-vă! ordonară ofițerii. — Nu mai faceți atâta zgomot! Și nu vorbiți între voi fără rost! Apa limpede a râului scânteia, iar în briza din vale cele nouă stindarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau cu cuvinte plăcute pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc după o slujbă comemorativă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
culcare. — Bine, bine. Ar trebui să vă culcați devreme și voi, toți. Și spuneți-le la fel și oamenilor care stau de gardă, mai ordonă Hideyoshi, dinăuntrul plasei. Ușa fu închisă, dar ferestrele rămaseră deschise pentru a lăsa să intre adierea, iar lumina lunii părea aproape să tremure. Hideyoshi începu să picotească. — Stăpâne? îl chemă un glas de afară. — Ce e? Tu ești, Mosuke? Da, stăpâne. A venit Abatele Arima. Spune că ar dori să vă vorbească între patru ochi. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
transforma în râsuri tinere”. Posibilitatea regenerării umanității o asigură, în viziunea lui, natura. Demonii veacului vor fi răpuși de „făpturi noi”, născute „din iarba aceasta nefiresc de verde, / De sănătoasă, plină de must” și unde „Maci uriași, cu frunțile de adieri fierbinți coapte, / Vor lumina efigii florale din cea mai îndepărtată noapte”. Asemenea altor poeți ai momentului imediat postbelic, L. anticipează modalități și experiențe lirice care aveau să se afirme începând din deceniul al șaptelea. Repere bibliografice: Emil Manu, Generația literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
în anul 1999. Între timp a ocupat postul de consilier în Ministerul Culturii. Poezia lui C. este un amestec subtil de spontan și cerebral, de incantație și reflexivitate. Fiu al Bărăganului, poetul se manifestă ca un vitalist. Primul său volum, Adierea tărâmului (1972), e alcătuit dintr-o suită de versuri, fără virgulă, fără punct, uneori fără titlu, doar semnul de întrebare marcând grafic cenzurarea efluviilor lirice. Interogația ontologică e de sorginte livrescă, poate reminiscență a lecturilor din Blaga. Mai târziu, poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
poeții semnificativi ai generației ’70, ce s-a impus fără zgomot, cultivând eclectismul estetic, cu o propensiune irezistibilă spre înnoire. A mai scris versuri pentru copii: Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan (1978), Cine l-a văzut pe Zdreanță (1991) ș.a. SCRIERI: Adierea tărâmului, București, 1972; Ramura de veșnicie, București, 1974; Numărătoare de aștri, București, 1977; Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan, București, 1978; Totdeauna, iubirea, București, 1979; Marele semn al mirării, București, 1980; Cum se dau nume copiilor, București, 1983; Imperiul de corali, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
vine, n-are decât, n-are rost să pui sub semnul întrebării, e chiar ridicol, o mare iubire de care ești legat prin rădăcini care se pierd în adâncul ființei tale. Ar fi ca și când un copac ar suferi din pricina unei adieri care îi mișcă, ici-colo, ramurile... Numai că la întoarcere nu găsii un copac fie el chiar și neliniștit de ceva, sau un soare care trecea printr-o eclipsă. Nu găsii pe nimeni. Matilda nu era acasă. O căutai prin toate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stinsese și urmase o tăcere asemeni unei vetre în câmp care a devenit deodată cenușă și asupra căruia s-au lăsat, misterioase, dar nu moarte, marile tăceri ale haosului, lumea străină de efemerele noastre patimi, cerul înstelat, noaptea vie cu adierile ei de vânt foșnind prin ierburi, în mijlocul cărora numai omul poate fi împăcat, gîndind: să uiți totul, să nu uiți nimic și să nu-ți pese. El singur poate purta în suflet pacea, conflictul, nepăsarea, liniștea, sbîrlirea, pieirea, dispariția cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu vârfurile sub fereastră! Cum stau ei aici așa, ca doi frați (imita parcă gândirea plopilor) și cresc împreună, și unul nu e mai mare decât altul... daaa, exclamă auzindu-le, în chiar acea clipă, frunzele prin care trecuse o adiere, foșnesc, freamătă... și primesc vizitele vrăbiilor..." Mă apropiai și rămăsei la distanță. Dar era ca și când ființa ei ar fi fost eu însumi, atât de puternic și în același timp atât de delicat și diafan era transferul acesta misterios către mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
simțirii noastre, care altfel ar putea deveni turbure (nu avusesem eu un prim gând de gelozie când mă întrebasem dacă surâsul ei îmi era numai mie adresat?) și am începe, astfel, iubindu-ne, să suferim... Fără suferință! Deloc! Nici măcar o adiere... Iar dacă nu va fi nimic, cu atât mai bine, despărțindu-ne, tot ceea ce a fost va rămâne curat, pur, o amintire de neșters. Da, de acord, îmi spusei, mai ales că această intuiție a stării ei de spirit coincidea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
psihice. Mă îngrijorai: nici o stare de spirit nu seamănă cu alta în felul de a se manifesta, cum nici o frunză dintr-un arbore nu se mișcă la fel sub influența vântului, care nici ea nu e la fel, de la simpla adiere la furtună. Astfel de stagnări ale sufletului mai cunoscusem la Suzy, cea de-acum era însă cea mai mare. Parcă împietrise, ași fi zis chiar că nu mai respira: un om viu, dar oprit în adâncurile ființei... Observasem însă că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
își bată joc! Judecătorul: - Cine-i poate ajuta? Copiii: - Noi! Noi! 3. Mesaj către oameni mari Dragi oameni mari, G. Ioniță Ghiocelul: Sunt un vlăstar micuț, Ce ieri Am poposit în VIAȚĂ Cu mult curaj Și multă speranță. Ursitoarele: Blânde adieri Te vor mângâia! Ploi de miresme Te vor îmbăta! Susurul izvoarelor Te va încânta! Cântecul păsărilor Te va bucura! Ghiocelul: Dar trupul mi-e firav, Iar vântul mă-ndoaie O ploaie acidă, rea Și multe gunoaie m-au podidit. E
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
ce se transmută-n/ adîncul ființei/ privind-o trecînd pe sub ramuri/ e un monad migrînd/ ca o globulă de sînge/ în fericia/ lui Dumnezeu" (Trec). La modul obiectiv, contemplă un univers depopulat, umplut doar de respirația izbăvitoare a Atotputernicului: "O, adierea vieții ei/ lăuntrul/ acestei adieri/ ce-mbată totul/ pînă-n istovul lacrimilor -/ dacă nu e/ lumirii noastre/ respirarea însuși/ a Domnului pe ape -/ n-a fost nimeni/ la vămile durerii/ și-ale morții/ n-a stat nimeni/ sub floare și-ndurare
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]