3,016 matches
-
sunt un strigăt al sufletului tău, singurul semn este cel al tăcerii. Vântul serii ne-a risipit cântecul și-o primă stea urcă treptele templului. - Pot să te sărut, cu lacrima mea, pe flori și pe buze, să-ți gust adierea viselor care m-au răscolit? mă întrebi, prin ploaia de lumină ce curge, în spirale, peste noi. Totul în tine se împrăștie, parcă nu mai există nicio ordine, lumea ți-e smulsă din temelii, peste măsura trăirii, curgerea ta, prin
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
așezată-n inimă ești, cuvintele nu ar fi îndeajuns să-ți spun cât te iubesc. De unde foamea asta după iubire, iubito, nu înțeleg căutarea, zbaterea, zborul, freamătul acesta nestăvilit? Viața se manifestă, deschide-te, e tot ce-ți trebuie! În adierea sărutului, gustul meu se-mplinea-n sângele tău ca o incantație revărsată peste tot, plângeai ascultând, n-ai fi vrut ca melodia să se termine și n-ai fi vrut să ne mai despărțim. - Nu te mai îndoi, iubito, mai
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Acasă > Poezie > Cântec > RĂSCUMPĂRAT PRIN DRAGOSTE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului S-a sfârșit! E atat de frumos ce-mi oferi Chiar mai presus de-a crede, Sunt adierea ta, gând și iubire Iar pentru răutatea lumii, mă rog, ea nu m-atinge! Am gasit viața în moarte Și dinadins am murit, pentru tine, Nu vreau să simt decât bucurie, Ajută-mi, dușmanul să-mi devină prieten Iar prietenul
RĂSCUMPĂRAT PRIN DRAGOSTE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379063_a_380392]
-
îmi șuierase vântul, așa cum îmi confirmaseră așezările, caii de mare ai inimii. Ascultam vuietul mării. Înotam. Și visele se scurgeau printre degetele cuvintelor. Ecoul lor mă dezbrăca de iluzii. Le auzeam cum rosteau răspicat, în ochii tăi li se răsfrângea adierea, indiferent în ce cufundare de timp ți se scălda trupul dorinței. Ascultam vuietul mării. Vâsleam printre învâltorate clipe lung, prelung, prelins, rostogolindu-mă în valuri. Și sunetele se răsfrângeau în tâmpla adevărului. Oohh! Ahh! Eheee! Poc! Plezniseră căutările. Zvâcneau cu
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
lucra cu înfrigurare iar sfera plutea înaintea lui agitându-se ușor, făcându-i parcă semne să o urmeze. Dacă se va termina cu bine, avea ce povesti. Porni încet, cu pași șovăielnici afundându-se tot mai în adânc. Simțea o adiere ușoară care îi atingea fața cu un miros de rășină, cu aer curat plin de arome de flori de munte. Cobora de ceva timp când în față îi apăru o bifurcație. În stânga sa era un alt tunel, care pornea din
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
cai, lătrături nocturne de câine, fâlfâituri de aripi în zbor, dangăte de clopot, framăte de codru, ecouri de toacă, flăcări de lumânare, cântece de cocoș, miresme de tămâie, îngrijorări de bunici, frunți de poet, strângeri de mână, clipe de fericire, adieri de zefir, tristeți de părinți părăsiți, tristeți de copii părăsiți, lumini de fulger, mătănii de pustnic, cai de Feți Frumoși, cosițe de Ilene Cosânzene, nostalgii de copilărie, vorbe de încurajare, răni de iubire, daruri de la Moș Nicolae, doruri de locuri
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
aș vrea, Să scap de dorul tău ca un efluviu ce îmi inundă în apus, ecluza. Am rău de mare, dar n-am rău de fluviu. Și-am să înot prin tine ca meduza. Îmi treci prin minte ca o adiere a unei trestii legănând risipă. Și mi se face foame și-n tăcere, Te devorez și mi se face...frică! Referință Bibliografică: FRICĂ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor
FRICĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379147_a_380476]
-
În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult, Mănăstirea Lainici, a cărei biserică are o arhitectură
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
mereu singurătatea, pacea și liniștea sufletească. Dar acum nu știu, nu mai sunt atât de sigur ... - Ai vrea să fi doar cu mine, singur, undeva departe, pe o insulă tropicală pustie ? Această deviere de la subiectul anterior mi-a adus o adiere de bine. Nu-mi făcea o deosebită plăcere să vorbesc cu cineva despre tendințele mele de a sta retras, însingurat, undeva la periferiile societății. Mai ales că eu, fiind născut într-o zodie feciorelnică, aveam un fel de a gândi
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1698 din 25 august 2015 Toate Articolele Autorului Din răsuflarea zilei, miresme pastorale Smulg iarba care scrie pasteluri estivale Și-n miriștea secundei, lipsite de-ascultare, Sub adieri nătânge trec entități călare. Mustangii verii saltă pe pajiștea culorii, Pe sub copite sfarmă solstiții iluzorii; Din raze despletite pe vesele păioase Inspiră auriul prin nările sfioase. Mă prind în armonia născută într-o doară Și caut amintirea ce n-ar
PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379841_a_381170]
-
molizi, iar mai jos Fagul și stejarul cheamă la întrecere Mesteacănul duios... În țara-n care se aud Sunete pe văi din clinchet de ape Cântec revărsat din ramurile moi Când păsări cu ciocul de aur Ne sunt oaspeți și adierea aproape... Râuri de argint, fluviul cu cantare triumfala Alunecă pe trupul pământului cu fala Peste tot, în toate - ape și păduri - viețuitoare mii În preaplin de iubire, în taină, fac nunți de poveste, cununii În țară binecuvântata cu câmpii împovărate
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
ca la apa minerală. Ridică paharul, îl îndreptă în dreptul ochilor privind cum fierb bulele de oxigen în el și-l dădu repede peste cap, ridicându-se de la masă, însoțind-o pe Adriana. Ieșiră pe terasa din fața casei. Fură întâmpinați de adierea unui vânticel ce se juca zglobiu printre frunzele copacilor plin cu fructe, ca un năstrușnic de copil, pus pe șotii. Fluturi albi, brodați pe aripi cu franjuri negre, se alergau printre petalele florilor cultivate pe ambele părți ale scării din
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
să-mi ofere... Glasul ți-e cald și dulce și plăcut, zâmbetul blând și-n clipe de durere, Sufletul tău din pur e conceput, inima ta este un stup cu miere, iar dulcele și fragedul sărut mă răcorește ca o adiere. de Anatol Covali Referință Bibliografică: Ești tot ce mi-am dorit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2023, Anul VI, 15 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
EŞTI TOT CE MI-AM DORIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379896_a_381225]
-
lup căzut în capcană: iartă-mă, mamă! Mă iartă, mămicuța mea!..Ăst-am fost, ăst-am rămas! De multe ori când mă duc la biserică și încerc să aprind o lumânare pentru ea, flacăra se agită la cea mai mică adiere. Semn că e supărată pe mine și mă respinge. Simt că mă podidesc lacrimile, dar mă abțin cât pot. Este lume-n jurul meu. Atunci țip în gând, să se-audă până-n străfundul cerului: mă iartă, mamăă! Și iubește-mă
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
împreună cu părinții, verii, unchii și multe alte neamuri și prieteni, se îmbarcau pe corabia ce-i aștepta în port, ca să plece spre Lumea Nouă. Cerul era curat ca o pânză de satin, fără urme de nori, fără cea mai slabă adiere de vânt. Doar valurile albastre, cu sclipiri argintii, călătoreau neostenite în largul mării, repetând mereu și mereu aceeași melodie suavă, melancolică, adormitoare. Emigranții se îmbarcau de zor pe corabie. Încărcau în cală toate averile lor neînsemnate: câteva vite, unelte agricole
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur, dar numai până la un punct. Căci orice loc se întrețese cu fibra sensibilă
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului E-atât de sumbră nepăsarea ta ... Se'nfrigurează miezul ăst de vară, Iar plânsul lunii pline se pogoară Și iarba, cu rugină, va păta. Se strânge vântul, adieri se-ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit Dar îl reprimă straniu fâlfâit, Aripa singuraticului corb. Deja-i
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
Ne simțeam inimile cum bat consecvent, Plutind cu atâta dragoste prin infinite vise. Gura ta îmi e havuzul cu miere, Sânii tăi buchete din albii crini, Trăim amândoi o nouă reînviere, Ne mișcăm de iubire prea plini. Îmbrățișarea ta ca adierea de Zefir, Mă cuprindea cu farmecul iubirii, Mirosul firului de înflorit trandafir, Mergem la braț prin tărâmul nemuririi. Vreau să mă îmbăt din al ochilor senin, Căci stăteam lângă tine atât de liniștit, Nu-mi trebuiau butoaiele cu roșul vin
FARMECUL IUBIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379944_a_381273]
-
de lângă noi. Iubirea înseamnă dăruire.... Fie că vorbim de viață spirituală sau de cea pământeasca, iubirea este dăruire necondiționată. Cand ... VII. LIMBA ROMÂNĂ, de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014. Ești leagănul codrilor ce-n adiere-mi șoptesc Să fiu semeața de tine mereu... În lumea aceasta oriunde trăiesc, Un grâi românesc îmi face atât de ușor orice greu... Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargă Și-n goana lor îmi strigă să cânt Ca dorul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
nicicând nu se-aud. Ești Patria mea, si cu mândrie cuvântu-ți rostesc! Povești și doine, toate mă fac mai bogat, Chiar dacă departe de tine trăiesc, Cu tine-nlăuntru orice zi o străbat... Citește mai mult Ești leagănul codrilor ce-n adiere-mi șoptescSa fiu semeața de tine mereu...În lumea aceasta oriunde trăiesc,Un grâi românesc îmi face atât de ușor orice greu...Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargăSi-n goana lor îmi strigă să cântCă dorul de vatra de țara
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
de mine se-anină. Am inmănunchiat toți anii-nsoriți. Din minte i-am cules, Din depărtări i-am adus înapoi. Mângâierea lor este aceeași, Că atunci când visăm amândoi La infinitul zărilor, Dând farmec tuturor trăirilor ... Mă regăsesc în toate amintirile ... Adierea lor mă atinge, Pe rând mă-nfășoară, Ca o chinga mă strâng, Și dorul de tine din nou m-ămpresoara, Mai puternic; de tine iubire Ce-ai plecat cu-atâta grăbire ... Citește mai mult Am adunat tot ce-am trăit mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
răzleț de mine se-anină. Am inmănunchiat toți anii-nsoriți.Din minte i-am cules,Din depărtări i-am adus inapoi.Mângâierea lor este aceeași,Ca atunci cand visăm amândoiLa infinitul zărilor,Dând farmec tuturor trăirilor ...Mă regăsesc în toate amintirile ...Adierea lor mă atinge,Pe rând mă-nfășoară,Ca o chinga mă strâng,Si dorul de tine din nou m-ămpresoara,Mai puternic; de tine iubireCe-ai plecat cu-atâta grăbire ... .... XVI. A VENIT TOAMNĂ..., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
Acasa > Poezie > Cantec > AMINTIRI Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi vântul mi-a bătut la geam Și mi-a șoptit pe-o adiere, Să cânt cu păsările-n ram, De vreau în suflet mângâiere... Eu am ieșit și l-am urmat, Și-am început să caut pașii Copilăriei, ce-a plecat Spre un tărâm urmând strămoșii... Ca un ștrengar s-a furișat Pe
AMINTIRI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380041_a_381370]
-
toată istoria lui, îl va ajuta, în timp, atât pe el, cât și pe femeie, să evolueze mereu unul lângă celălalt ei fiind două componente ale universului dual fără de care nimic nu e și nu va fi. Sentimentul este o adiere a materiei, preludiul din care vine o formă a mișcării universale. El face parte din ADNeul viului, iar forma lui de manifestare depinde de încărcătura energetică pe care a primit o fiecare când a intrat intr-o formă sau alta
EXTRAS DIN MEMORIA SENTIMENTULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380064_a_381393]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Tu ești...eu sunt... Tu ești o mare înspumată Iar eu nisipul de pe mal Ce-așteaptă fremătând sărutul Primit prin fiecare val... Eu sunt o aripă deschisă În zborul către fericire Iar tu ești blânda adiere Ce mă susține prin iubire... Tu ești o stea lucind în noapte Eu, visător neobosit Ce vrea prin versul lui să-ți spună Că te iubesc...că te-am iubit... Noi suntem una...tu și eu... Un gând...o inimă
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]