10,749 matches
-
să reușești să fii agreat in cele mai intransigente cercuri socialiste. Dumnealui era cum s-ar spune un "prinț roșu", fusese prieten apropiat cu răposatul Gheorghiu, se vizitase cu Cristescu-Plăpumaru, ce-or fi avut să-și spună, Pangratty că-l admiră și Cristescu-Plăpumaru că-l detestă și că pînă la urmă îi va cînta prohodul, nu lui, aviatorului Pangratty, ci prințului? Cine să știe, atîtea se petrecuseră în nici zece ani, și atentatul de la Senat, nu a fost decît meritul întîmplării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Miti Matái obținuse deja, în ciuda relativei lui tinereți, titlul de Mare Navigator, iar isprava lui n-a făcut decât să dovedească tuturor că aceia care i l-au acordat nu se pripiseră. Noaptea se lașase complet, iar stelele puteau fi admirate în toată splendoarea lor, întrucât era începutul lui octombrie, iar atmosferă era mult mai limpede că de obicei. Tapú aștepta de mult sosirea râvnitei luni octombrie, pentru că bătrânul artist să accepte să-l tatueze, dat fiind că nici un kahuna experimentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vadă vreodată, nu doar datorită mărimii și forței sale, ci mai ales din cauza oribilelor tatuaje care îi acopereau fiecare centimetru al corpului, de la frunte până la călcâie. Nimic din aceste tatuaje nu-i amintea de frumoasele desene pe care băiatul le admira atât de mult la adulții de pe insulă lui sau chiar la cei din Rairatea sau Tahiti. Cele pe care le vedea acum reprezentau un păienjeniș absurd sau o formă inexplicabilă de scriere, a cărei finalitate nu putea avea nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
amintește, dar nu știe. El cunoaște numele stelelor și locul pe unde trec, dar nu e-n stare să le deosebească. Doar Miti Matái cunoaște toate stelele cu numele lor și poate să-ți arate drumul lor pe cer. Îl admiri prea mult pe Miti Matái și asta ar putea să te facă să suferi mai tarziu,îl certă Maiana, așezându-se pe nisip și privindu-l în ochi. Palmierii cei mai înalți dau de obicei fructe amare. — Da, dar laptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar atunci când am încercat să i le desfacem, unul din degete i s-a rupt, de parcă ar fi fost o creangă uscată. Îi dăduseră lacrimile, iar ceilalți păstrară tăcerea, respectând durerea acestui om, pe care toți îl iubeau și îl admirau. Cand vorbi din nou, parcă avea un nod în gât. — M-am rugat la Taaroa și la Tané că el să nu fie decât adormit, insă două zile mai târziu timpul s-a mai încălzit și am început să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Era vorba despre două culturi care aveau foarte puține în comun, dar care se întâlniseră în spațiul atât de limitat al unei insule puștii a Microneziei și, așa cum băștinașii se minunau în fața obiectelor spaniolilor, nici aceștia nu puteau să nu admire surprinzătoarea capacitate de adaptare la un mediu atât de ostil a sălbaticilor lor prieteni. Ceea ce pentru ei nu fusese decât un desert de stânci și nisip, în care mureau unul câte unul, pentru aceste ființe primitive și dezbrăcate devenea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
instrument metalic, ale cărui note erau de o sută de ori mai puternice decât cele scoase de cea mai mare cochilie. Clopot! Ce cuvânt blestemat! Clopotul de pe Sân Juan Nepomuceno deveni, dintr-odată, obiectul cel mai grozav pe care il admiraseră vreodată, căci nu numai că era cea mai mare bucată de metal pe care o văzuseră până atunci, dar scotea și cele mai frumoase sunete pe care și le-ar fi putut imagina cineva. În noaptea aceea nimeni nu închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și, daca nu s-ar fi considerat atât de bărbat și n-ar fi trecut deja prin atâtea vicisitudini, lui Tapú Tetuanúi i-ar fi dat lacrimile în fața neputinței de a găsi vreun răspuns la întrebările aceluia pe care îl admiră atât de mult. N-am nici o idee, recunoscu în cele din urmă. Bănuiam, răspunse el ironic. Este vorba despre un vulcan. —De unde știi? —Gândește-te. Bietul băiat, și dacă s-ar fi gândit patru zile, câtă vreme n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
arunci în mare, fiindcă te deranja să te simți diferit de ceilalți... Scoase un nou hohot de râs. În ziua aia, Roonuí-Roonuí era atât de indignat, că era mai-mai să te strângă de gât, în timp ce Miti Matái, dimpotrivă, ți-a admirat gestul. Arată cu degetul spre el. Aici s-a văzut diferența între a fi și a nu fi Arioi, iar tu nu ești. S-ar fi putut crede că descoperirea specificului propriului său caracter, venită tocmai din partea unuia dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
genunchii la gură, plânse în voie până când se întoarse mama acasă. În momentul în care aceasta o luă în brațe și-o copleși cu mângâieri, fetița constată, uimită, că nu simțea nici un resentiment față de femeia care o lovise. Dimpotrivă. O admira pe bunica. Cum fugise ea, cu toată bătrânețea, s-o ajungă din urmă, cu ce hotărâre o lovise și cu ce inimă de piatră o lăsase să urle de durere pe zidul suferinței! Greșise și primise ceea ce căutase pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
țară de pe glob, băieții întruchipau străjerii care le apărau. Serbarea se ținu la Casa Pionierilor și se adună în sala neîncăpătoare întreaga școală. Foială mare, aglomerație de părinți, frați, surori, bunici, vecini, prieteni, îngrămădiți câte doi pe scaune, veniți să admire talentul vedetelor din familie. Aplaudau constant din cinci în cinci minute, nerăbdători să înceapă spectacolul. Grupurile gălăgioase ale celor mari se trezeau apostrofate de cei mai în vârstă. Erau catalogate după ultimele noutăți dar oricâte apelative ar fi primit nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
au luat drumul Mărășeștiului. În vreme ce mașina înghițea kilometrii dintre orașe, Luana stătea ca pe ace. Încântarea, fericirea supremă că va intra în rândul pionierilor, o făcea să simtă trecerea timpului cu încetineala unui melc. Când autocarul opri, se grăbi să admire mausoleul construit din piatră, monument grandios ridicat întru memoria eroilor neamului. Învățătoarea le vorbise pe tot parcursul drumului despre evenimentul istoric în cinstea căruia fusese înălțat. Sanda o smulse din visare și aranjându-i fustița o împinse spre ceilalți. Elevii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără rezerve, în jurul ei. Pe fată o inhiba, în primul rând, singurătatea de care se bucurau acum. Înainte, mereu era cineva lângă ei. Fetele de la cămin, lumea de pe stradă. Nebunia sărutărilor pătimașe, furate sub clar de lună, dispăruse. Luana îi admira trupul frumos, în intimitatea celor patru pereți, simțind o dorință copleșitoare să-i cadă în brațe. El deretica, îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, în timp ce ea se trezea privind pierdută unduirile brune și fine de pe mâinile și picioarele lui. Altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îmbrăcase o rochiță de firmă, din mătase subțire, două palme deasupra genunchiului, cu volane lungi, în triunghi, la mâneci. Își prinsese părul într-un coc rebel și încălțase o pereche de cizmulițe fine, aduse de Ștefan din Ungaria. Iuliana o admiră cu sinceritate: Ești cea mai frumoasă femeie de aici! Și cea mai singură, ripostă Luana cu amărăciune. Spre surprinderea ei, după un pahar de vin, reuși să se simtă bine. Foștii colegi o invitară la dans, familia Darie, Mara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pletele lungi, aurite, arcuite peste spate. Ștefan nu-și putea lua ochii de pe silueta ei, amintindu-și lungile dezmierdări de odinioară, nopțile petrecute la adăpostul cascadei încolăcite. Avusese o zi plină, obositoare și totuși găsea resurse să viseze, s-o admire și s-o dorească. De ce femeia asta avea o astfel de putere asupra-i, renunțase de mult să se mai întrebe. Luana, trebuie să vorbim. Așază-te lângă mine. Nu vreau să stau lângă tine. Nu pot... Cât de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
blond, adunat într-o înmănunchere dezarmantă de bucle, făcea din ea imaginea ideală a ceea ce căuta. Când o invită să se așeze, ea își arcui un picior peste celălalt, fusta i se ridică puțin deasupra genunchiului iar Cristian Bariu îi admiră picioarele frumoase și pantoful mic, ca un condur al Cenușăresei. Acum înțelegea de ce-o iubea, într-atât, Ștefan. Deși nu era cu mult mai frumoasă decât alte femei, avea ceva unic, o dulceață copleșitoare și-un sex-apeal dezarmant. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
după moarte. Karl nu risipea banii pe jucării, de pildă, sau pe vreun lucru pe care l-ar fi socotit trecător sau lipsit de Însemnătate. De vreo două ori, Adam se oprise În fața etajerelor În magazinul chinezesc din oraș ca să admire mașinuțe sau pistoale cu apă făcute dintr-un plastic viu colorat. — Pe-aici nu-i dă nimănui mâna să cumpere asemenea jucării, Îi spusese Karl arătând spre satele de pe coastă. Totuși, nu sunt nefericiți din pricina asta. Nici nouă nu ne
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zice nici pâs. Geologul ia piatra cu el În Statele Unite. Ține tare mult la piatra aia. N-o duce În laboratorul universității, o păstrează la el În birou, Încuiată Într-un sertar. Din când În când o scoate și o admiră. E frumoasă, al naibii de frumoasă! Pentru el nu-i decât atât, un lucru frumos. La drept vorbind, e singurul lucru bun din viața lui. și-a ratat cariera, nevasta l-a părăsit de câțiva ani și el s-a apucat de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ilegale, asta Înseamnă că ai să-ți pierzi biroul, bursa și toate Înlesnirile oferite de universitate. Pe deasupra, n-o să mai poți vota În nici un fel de ches tiune care privește activitatea politică a studenților. Adam nu putea să nu-i admire fluența exprimării, articularea firească a fiecărui cuvânt. Era vădit enervată, dar reușea să păstreze un ton reținut, aproape politicos. Din a Înaintat jumătate de pas, dar s-a și Întors pe călcâie, cu capul Înclinat. Scrâșnea din dinți și câteva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai vârstnici și mult mai viguroși decât cei care-l ridicaseră pe Karl. Aveau Înfățișări calme, destinse, dar se simțea ceva deo sebit În felul În care-și țineau armele atârnate de gât, cu tocul de lemn sprijinit de braț. — Admiri Monumentul Victoriei? l-a Întrebat Din, arătând statuia fericiților inocenți de deasupra fântânii. Împietriți În plin mers, păreau gata să sară de pe platformă În bazinul cu apă. Când au trecut pe lângă alt grup de soldați, Din i-a pus iarăși
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
totul se va rezolva dar acum, rămasă din nou singură, își dădu seama că, de fapt, nu se schimbase nimic cu ea, absolut nimic, era tot ca frunza în vânt și nu știa încotro s-o pornească. Trebuia să-i admire pentru acea cumplit de multă siguranță, pentru felul lor de a fi, sistematic, ce nu lăsa nici un loc nelămuririi și nici surprizelor ce se pot ivi derutant de-a lungul timpului. La un moment dat, Nina îi arătase demonstrativ mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fluieratul, când a avut liber a apăsat pe accelerator și a depășit. Pe urmă și-a continuat drumul ca și cum nu se întâmplase nimic. Cât e de tenace, s-a gândit atunci Carmina și n-a știut dacă trebuia să-l admire pentru această calitate. Apoi repetă pentru ea: tenace, tenace, tenace și-și promise că va consulta dicționarul ca să se convingă de exactitatea noțiunii. Și din nou îi reveni în memorie, se ridică deasupra, ca uleiul, imprecisa amenințare din vorba profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eu... Se opri. Totuși n-ar fi vrut să-l rănească, să-l piardă pe Ovidiu. Nu, categoric, nu. Prezența lui o încânta, o înviora, i se părea atrăgător. Da, da, spune, nu te opri. Știi că mereu ți-am admirat sinceritatea. Deși e o calitate, negreșit, sinceritatea poate fi în anumite împrejurări o calamitate. Deci, spune, hai, spune, tu... Voiam să spun că eu... am privit relația dintre noi ca pe ceva detașat, ca de pe un ecran, înțelegi? Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru ca era Ștefan la mijloc, dar o irita în aceeași măsură, prea i se părea neatractivă. Niciodată nu receptase cu plăcere datele informaționale, seci, în miezul cărora nu exista pic de dramă. Așa cum își ținea plăcinta, Carmina putea să-i admire inelușul de aur cu o împletitură bombată. Și Ștefan purta pe deget un ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară ce-i înconjura degetul mijlociu. Carmina și-i imagină atunci, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon se curbaseră, să se rupă, nu alta, sub greutatea rândunelelor. Admiră peisajul până când se banaliză în mintea lui, care vedea deja, de departe, sârma de rufe de acasă, din copilărie și obrazul cenușiu al mamei sale. Spăla biata de ea rufe pentru opt copii veniți unul după altul... A, bună ziua domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]