2,048 matches
-
strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn de anticipare nervoasă, unul dintre Înngrijitori coborî bucla de la capătul parului pe care-l avea către masa gri aburindă și se apropie Încetișor. Dacă reușeau să-l prindă cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn de anticipare nervoasă, unul dintre Înngrijitori coborî bucla de la capătul parului pe care-l avea către masa gri aburindă și se apropie Încetișor. Dacă reușeau să-l prindă cât era Încă adormit, poate nu va fi cazul să fie nimeni mușcat. Dat fiind că toți de acolo erau atenți la cursă, se furișă din ce În ce mai aproape, până bucla ajunse să atârne la câțiva centimetri de botnița gri a câinelui. La televizor, un ogar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gri a câinelui. La televizor, un ogar cenușiu cu o basma galbenă la gât ataca spre linia de sosire, chiar la un pas de unul În albastru. Cei doi pariori săriră În picioare și aplaudară. Ceilalți doi drăcuiră. Urechile câinelui adormit se ciuliră din cauza zgomotului neașteptat, și-și ridică brusc capul său bătrân, ca de lup. Preț de o clipă, câinele privi Îngrijitorul, cu bățul și bucla bălăngănindu-se. Îngrijitorul făcu Aaaa! și se năpusti. Dar nu fu suficient de rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
baltă. La ce să mai irosim banii? Își roase cu dinții o unghie ciobită, găsi ceva și-l privi preț de o clipă, Înainte să-i facă vânt. O să moară Înainte s-ajungă povestea la tribunal. Îi lăsăm pe Doug-ii adormiți să moară, mi-nchipui. Se opri, ca și cum și-ar fi dat brusc seama de ceva. Ai confirmat cu doctorul lui, nu? Chiar e pe moarte, nu? Nu face mișto? — Am verificat. Chiar e pe moarte. Aprobă din cap, cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând mitul lui Ulixes, bucăți luminoase de marmură albă pe fundalul întunecat al pietrei umede. Miturile alese erau însă sinistre. În fund, într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea beat, adormit, iar Ulixes se apropia ca să-l orbească cu țepușa înroșită. În colțul opus, preotul Laocoon și fiii lui se contorsionau în strânsoarea șerpilor-de-mare. În mijloc, apa care țâșnea din stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se ivea, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de tuburi din teracotă îmbinate, pentru amortizarea mișcărilor structurilor de piatră, rigide, sprijinite de coca elastică din lemn. — Privește, coca va avea un sistem flexibil care va amortiza oscilațiile, și templul lui Imhotep nu se va prăbuși. Apa lacului pare adormită mai tot timpul, dar dacă vine o rafală de vânt... Voi face o muncă de șantier precisă, cu multe calcule, fiindcă, din cauza greutății pe care o va susține, corpul corăbiei nu va putea fi tras pe uscat. Vom îmbrăca bordajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la cunoștințe, jurnale intime, sau mai puțin intime, simple note de lectură, collages din toate acestea la un loc etc. Jurnalul lui M. În această după-amiază adormită, În drumul Întortocheat de Întoarcere de la universitate către conventul din Matei Basarab, după ce am dat Colțul Bărăției, am avut o pierdere inexplicabilă de mine Însumi; n-am reușit să intru pe strada noastră, deși m-a obsedat impresia, de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mare); o chema Valentina, avea forme carnale abundente, sâni mari, lătăreți, pe care se odihnea libidinos imaginația noastră aprinsă. În visul nostru lubric, nu vedeam decât șolduri imense, picioare groase, brațe rotunde. Ea era o fată indolentă, cu o privire adormită și posacă, fără (cel puțin În mod aparent) conștiința atracției teribile ce o reprezenta pentru noi. Mă uimea probabil excesul formelor carnale, dar nu știu de ce aveam preconcepția că așa trebuie să arate femeia cu care să faci amor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceleia. De la Bărăție la berăria Sfântul Gheorghe mă amestec În mulțimea pestriță, cu o pornire suspectă, mă las atins de veșmintele celorlalți, mă Înghesui unde e lume mai multă, Întind nara să prind mireasma părului sărat al unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
secret ce emană din pronunție și din gesturi și Îmi spun brusc că, iată, el e unul dintre cei aleși; sfârâie ceva nou În versurile sale, o tensiune subterană pe care n-am notat-o la colegii lui. Se mișcă adormit, dar această aparentă Încetineală a mișcărilor este doar o simulare de fiară rafinată ce stă la pândă cu toate simțurile, să găsească momentul cel mai exact, pentru ca să sară pe pradă s-o hăcuiască. Prada lui suntem noi, cei care stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi putut s-o las oarbă, Îmi amintesc doar senzația bruscă a faptului că ieșisem din rândul celorlalți, devenisem o excepție, ceva care se apropie de statutul unui personaj, al unui erou de literatură, ieșisem din media cuminte a școlarilor adormiți și ascultători. Am simțit că am comis ceva interzis, că am Încălcat regula după felul cum mă alergau toți să mă prindă; m-am ascuns bine În locuri numai de mine știute, nu degeaba eram cap de bandă, harambașă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vrea să le aibă el, să se mai joace, să nu facă altceva decât să se joace, preocupat doar de gratuitatea absolută a jocului, răpit din mijlocul acelor plictisitoare lecții, pe care este obligat să le facă În fața unor școlari adormiți sau derbedei ca mine; În sfârșit, destinderea de pe fața lui n-a ținut mult, s-a uitat la mine: „Mai ai? Mai ai Încă?“; parcă Îi trecuse repede, se plictisise; eram foarte aproape de masă, lemnul ei Îl simțeam cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
înfricoșător sau așa, ca-n filme, nu asta vreau să zic. Adică, era doar tata, știi tu. —Și? — Și a zis ceva de genul: „Acum ești bine, nu?“. —La ce se referea? În fine, după aia? Păi eram pe jumătate adormit, normal. Știi cum e când te trezești: o părticică din tine se preface că de fapt nici nu dormeai și se comportă ca și cum ar fi deosebit de trează și conștientă și inteligentă, pentru puțin timp, ca să ascundă faptul că în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
îndeplinea toate necesitățile fizice, permițându-mi să mă proiectez în aparența unei vieți normale zi de zi, în vreme ce mintea mea exista doar pentru ea. Dimineața mă trezeam cu alarma presetată de la telefon sunând - în starea mea de om pe jumătate adormit nu am învățat niciodată să nu spun „alo?“ tăcerii aceleia robotizate - și zâmbeam pentru mine la gândul că aveam s-o văd peste douăsprezece ore ale zilei aceleia. Micul meu dejun era o cană rapidă cu ceai, mai degrabă încropit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar neîndrăznind să spună — la urma urmei, era doar prima lor noapte — că într-o zi vor călători împreună să le vadă pe toate. S-ar trezi dimineața târziu, iar Paul i-ar spune lui Emmy ce dulce e așa adormită și răvășită și ar comanda micul dejun în cameră (croissanți pufoși, suc proaspăt de portocale, cafea cu lapte gras și o farfurie plină cu căpușuni zemoase) și ar face planuri pentru — — Hei, Emmy? Paul o atinse cu degetele pe mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Yangtze și aduc Înapoi În acest oraș pestriț toate sicriele căzute de pe cheiurile mortuare ale Bundului chinezesc. Jim Începuse să viseze războaie. Noaptea, aceleași filme mute păreau să licărească pe peretele dormitorului său din Amherst Avenue și transformau mintea lui adormită Într-o sală goală de cinematograf. În iarna anului 1941, fiecare om din Shanghai Își imagina filme de război. Fragmente din visele lui Îl urmăreau pe Jim prin oraș; În holurile magazinelor universale și ale hotelurilor, imagini de la Dunkirk și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
toți adulții din Shanghai, ea era prea preocupată În iarna asta ca să-l asculte. Poate că avea și ea propriile vise urîte. În mod ciudat, aceste imagini mișcătoare de tancuri și bomardiere În picaj erau complet mute, de parcă mintea lui adormită Încerca să separe războiul adevărat de aceste conflicte imaginare inventate de Pathé și British Movietone. Jim știa foarte bine ce era real și ce nu. Văzuse el Însuși ce Înseamnă un război adevărat de la invadarea Chinei de către japonezi, În 1937
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șoferul. — Băiat... englez. Tu vino acum. — Nu - e acolo. TÎnărul Întinse mîna, Înjurînd În chineză, și-l apucă pe Jim de Încheietura mîinii. Degetele lui pipăiau pe cureaua de metal, Încercînd să desfacă Închizătoarea ceasului. Țărăncile Îl ignorau, cu găinile adormite În poală. Jim Împinse mîna tînărului și simți strînsoarea degetelor acestuia pe braț. Scosese un cuțit și era gata să-i taie mîna lui Jim de la Închietură. Jim Își smulse brațul. Înainte ca tînărul să-l poată apuca din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
orez sau pe un cartof dulce. De fapt, prefăcîndu-se mort, Îl pierduse atît pe domnul Maxted cît și pantofii. Totuși, morții Îl protejaseră pe Jim și Îl salvaseră de marșul de noapte. Stînd culcat alături de trupurile lor, În orele Întunecate, adormit și treaz În același timp, se simțise mai aproape de ei decît se simțea de cei vii. Mult timp după ce domnul Maxted se răcise, Jim continuase să-i maseze obrajii, ținînd departe muștele, pînă fu sigur că sufletul acestuia Îl părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nici o mișcare să le alunge. Fără Îndoială că știa că viața lui se Încheiase, că forțele Guomindangului erau gata să ocupe iarăși Shanghai-ul și ar fi bucuroase să aibă o răfuială cu el. Japonezul ridică bățul. Ca un om adormit care se trezește dintr-un vis, Îl aruncă În urzici. CÎnd Jim se sperie, vîrÎ mîna În buzunarul de la pieptul salopetei sale de zbor și scoase un mango mic. Jim luă fructul galben din mîinile bătătorite ale pilotului. Trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu mai fi fost pieptănat sau spălat de ceva vreme, era prins la spate cu un moț. Purta un trening vechi Juicy Couture și o cârpă cu vomă Închegată atârnând pe umăr. În brațele ei stătea un Connor senin și adormit. Ruby se uită la el și la smocul lui de păr negru - leit Saul - cum Își sugea două degete În somn. Da, da, știu pare numai bun de pupat acum, sări Fi până să apuce Ruby să zică „bună“, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de ajutor. Ruby se aplecă către bebelușul din cărucior. Abia am scăpat de el, Îi zâmbi fata. A urlat toată după-amiaza. Și m-a ținut trează și toată noaptea. Nu știu ce-o fi avut. Ruby se uită la copilul adormit. Avea o claie de păr roșcat În cap. —Uau, ce de păr! E minunat! Fata zâmbi. —Știu, știu. Singura problemă e că toată lumea Îi spune Roșcovanul sau Morcoveață. Nu prea-mi place. Îl cheama de fapt Alfie. —Salut, Alfie, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de asta, fără doar și poate. Tot Încerca să-l sune pe mobil, dar dădea mereu de căsuța vocală. După Încă vreo jumătate de oră, efectele laptelui cald Începură să se facă simțite și ea a Început să se simtă adormită. Îi lăsă un mesaj În care Îi spuse s-o sune de urgență și luă telefonul după ea În pat. Adormi aproape imediat. Două ore mai târziu, era În capul oaselor din nou cu mintea În piuneze. Dacă presa afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-i că era epuizată de oboseală și că nu mai putea face față să aibă grijă și de Alfie. O implorase pe Chanel să-l țină o săptămână sau ceva la ea. Ia uită-te la el, cum stă acolo adormit - așa de inocent și de perfect, Îi zise Chanel lui Ruby. Cum să zic nu? — Dar ce-o să faci de-acum Încolo? N-ar trebui să spui cuiva? Autorităților? Chanel ridică din umeri a nedumerire. — Nu văd de ce aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zgomote de elicopter și, Îl arăta tuturor clienților. Toată lumea era convinsă că ar fi o mamă perfectă. —Te-ai Îndrăgostit de el, nu-i așa? zise Ruby. — Nu numai eu, ci și Craig... spuse Chanel uitându-se lung la bebelușul adormit. —Ai mai vorbit cu Hannah? Chanel a dat din cap că da. — Am vorbit cu ea la telefon două ore azi-noapte. Îl iubește din tot sufletul - dar aveai dreptate - nu știe dacă-l mai vrea Înapoi. Ce-o să faci acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]