7,379 matches
-
aterizaseră, mă uit la ceas, mai aveam benzină pentru încă maximum un sfert de oră, deci puțină. Reduc motorul și continuând virajul, dau comanda de scoatere a trenului. Dacă aș fi avut posibilitatea să aud ce se petrecea jos pe aerodrom, aș fi auzit ca un strigăt de disperare ieșit din piepturile a peste 1000 de oameni care mă priveau și care încremeniseră. Am auzit însă numai în cască vocea generalului E. Ionescu: "Comandor Vizanty, escamotează imediat trenul și vino la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
se concentra asupra manevrei ce trebuia s-o execut. Direcția vântului, controlată după poziția T-ului era aceeași ca la decolare SV-NE, deci trebuie să vin din direcția fabricii Apretura, care se afla la cca 1 km jumătate de aerodrom. Intru în ultimul viraj, sunt deja pe panta de aterizare, 100 m înălțime, voi păstra o viteză superioară celei obișnuite pentru a putea avea controlul avionului cât mai mult posibil, 200 km/oră, este bine, pământul se apropia vertiginos. Sunt
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pe panta de aterizare, 100 m înălțime, voi păstra o viteză superioară celei obișnuite pentru a putea avea controlul avionului cât mai mult posibil, 200 km/oră, este bine, pământul se apropia vertiginos. Sunt la cca 200 m de marginea aerodromului. Tai contactul și încetez să mai respir, redresez la sub 2 m, înclin avionul spre stânga, menținându-l exact pe direcție, avionul răspunde perfect, simt că am atins pământul, lin, poate mai frumos ca oricând, încă am stăpânirea avionului, înclinarea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
avionul continua să ruleze încă 9 m (măsurați ulterior) fără să se miște de pe direcție nici cu un grad și se oprește ușor înclinat pe dreapta, pe jamba fără roată. Respir. Deschid carlinga. Privesc. Eram puțin mai departe de centrul aerodromului. Aterizare impecabilă. Miraculos. Eram deja obișnuit cu miracolele. Întind și pun mâna pe capotă și, asemenea unui cavaler, care, după ce a câștigat o cursă de obstacole, mângâie gâtul calului, o trec ușor ca o mângâiere, ca un sincer mulțumesc și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dăm seama că o coloană de aviatori sovietici se apropie și a delegație de ofițeri se prezintă ministrului și cere permisiunea să fiu felicitat, de asemenea, și de Regimentul de aviație sovietic ce se afla în partea de SV a aerodromului. Și au venit cu toții și mi-au strâns mâna. Apoi totul s-a transformat într-un mare banchet. Seara, pe malul lacului Herăstrău la clubul nostru, al aviatorilor, am fost sărbătorit până în noapte târziu de către Ministrul Aerului, gen. E. Ionescu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aminteau cu emoție de alte maluri, alte ape ce străbat alt oraș drag, adevăratul oraș-lumină, Parisul... Încă din depărtare o măreață clădire îți atrăgea atenția: Palatul Mitropolitan. Revenit la realitate, un viraj larg deasupra orașului și apoi mă îndrept către aerodromul de la marginea lui. Aterizez. Gândul acum îmi era numai la întâlnirea pe care urma s-o am după masă la ora 6. Pătruns de importanța pe care o avea pentru mine întâlnirea cu acest mare om și înalt prelat, îmi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de la București, în ziua de 13 septembrie aveam legătura la Praga, cu Comisia de repatriere. Pe scurt, a doua zi (12 septembrie) trebuia să decolez de la Oradea Mare în direcția Viena, aeroportul Schwechat, situat la 25 km sud-est de capitală, aerodrom aflat în zona anglo- franceză din Austria. În orice caz, aportul meu personal în această misiune depindea în mare măsură de lucrările comisiei propriu-zise care urma să întocmească listele precise cu prizonierii români și cu centrele sau lagărele unde se
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
țară a doua zi dimineață. Din acel moment, nu-mi pot aminti detalii: cum am ajuns la hotel, cum a trecut noaptea, ce s-a întâmplat exact a doua zi dimineață, cum am luat legătura cu dna Alice Văitoianu, cu aerodromul Schwechat... Desigur, dacă aș fi în posesia raportului ce l-am făcut cu câteva luni mai târziu, pe care l-am adresat Ministerului Aerului român... Toate aceste amănunte se găsesc în acest raport care, cred, se mai află în arhivele
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pe un punct însemnat pe o hartă. Dimineață. Zi noroasă. Plafon 200 m cu rare spărturi la plecare. Itinerariul pe care trebuia să-l urmez traversa un relief destul de variat și accidentat: șiruri de dealuri și văi. Ultimul telefon cu aerodromul de destinație indica: cer complet închis, plafon 200 m, vânt slab NE-SV. Parte din crestele dealurilor ce mărginesc valea Vasluiului, acoperite. Am pregătit rapid misiunea și, în fruntea escadrilei, am decolat 22 de avioane în formații de patrule. Am
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și ușor în spate, până la al doilea avion, restul nori și destul de întunecat. Panta de coborâre o mențineam destul de dulce, iar motoarele reduse. Din acel moment și cu aceeași încredere, așteptam ca din clipă în clipă să apară pământul, valea, aerodromul. Ceea ce s-a și întâmplat cu o precizie ce nu putea aduce decât o mare satisfacție piloților, băieților mei și celor ce ne așteptau la sol cu mare emoție și o caldă liniște în sufletul meu. O dată mai mult mi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
drumului, curând începeam să survolez Cehoslovacia, întreaga regiune fiindu-mi bine cunoscută. Încă puțin și voi traversa Varul, un afluent al Dunării, pe malurile căruia se află la nord orașul Piestany, cu băile renumite în Europa și pe al cărui aerodrom am petrecut mai mult de patru luni și unde mă aflam la 9 mai (sfârșitul războiului) și unde am rămas până la 1 august 1945, când s-a primit ordinul să ne înapoiem cu toate unitățile de aviație în țară. Ușori
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
august 1945, când s-a primit ordinul să ne înapoiem cu toate unitățile de aviație în țară. Ușori curenți ascendenți și descendenți mă făceau să realizez că survolam un relief foarte accidentat. Nu mai aveam mult și ajungeam la destinație. Aerodromul Schwechat, unul din aerodromurile din jurul Vienei se afla, potrivit hărții, la cca 25 km SE de capitala Austriei. Nu cunoșteam acest aerodrom însă, desigur, îmi va fi ușor de recunoscut. De la plecarea mea din Oradea Mare și până în acel moment
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a primit ordinul să ne înapoiem cu toate unitățile de aviație în țară. Ușori curenți ascendenți și descendenți mă făceau să realizez că survolam un relief foarte accidentat. Nu mai aveam mult și ajungeam la destinație. Aerodromul Schwechat, unul din aerodromurile din jurul Vienei se afla, potrivit hărții, la cca 25 km SE de capitala Austriei. Nu cunoșteam acest aerodrom însă, desigur, îmi va fi ușor de recunoscut. De la plecarea mea din Oradea Mare și până în acel moment, nici un fel de activitate
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mă făceau să realizez că survolam un relief foarte accidentat. Nu mai aveam mult și ajungeam la destinație. Aerodromul Schwechat, unul din aerodromurile din jurul Vienei se afla, potrivit hărții, la cca 25 km SE de capitala Austriei. Nu cunoșteam acest aerodrom însă, desigur, îmi va fi ușor de recunoscut. De la plecarea mea din Oradea Mare și până în acel moment, nici un fel de activitate aeriană în raza mea vizuală. Curând, puțin spre nord, un mare oraș îmi apare la orizont, Bratislava, al
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
moment, nici un fel de activitate aeriană în raza mea vizuală. Curând, puțin spre nord, un mare oraș îmi apare la orizont, Bratislava, al doilea oraș după Praga al Cehoslovaciei. Oraș frumos, renumit prin vegetația lui... Ce voi găsi oare pe aerodromul Schwechat? Activitate aeriană? Fiind situat în zona franco-engleză nu puteam, în orice caz, să mă aștept la vreo surpriză neplăcută. Mai puțin de 200 km și ajung. Nu aveam niciun sentiment de nerăbdare, zborul ar fi putut dura încă multă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
raza mea vizuală apărea din ce în ce mai distinct periferia capitalei. Cu toate evoluțiile pe care mi le oferisem pe itinerar, eram conștient de respectarea capului la compas și cu oarecare decalare de timp trebuia să cad exact pe punctul final al călătoriei: Aerodromul Schwechat. Cu un ochi mai atent la detalii privesc înaintea mea și nu după mult timp disting terenul, pe o latură având câteva clădiri specifice și câteva alei frumos trasate precum și legătura cu șoseaua principală ce se dirija către oraș
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
la detalii privesc înaintea mea și nu după mult timp disting terenul, pe o latură având câteva clădiri specifice și câteva alei frumos trasate precum și legătura cu șoseaua principală ce se dirija către oraș. Intru într-un viraj larg în jurul aerodromului, pierzând ușor din înălțime. Nici o activitate aeriană, nici în aer nici pe teren. Recunosc direcția de aterizare după mânecile de vânt de pe hangare precum și T-ul așezat pe marginea "pistei", de fapt, a câmpului, terenul neposedând o pistă specială de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
T-ul așezat pe marginea "pistei", de fapt, a câmpului, terenul neposedând o pistă specială de beton. Asigurat că totul este în ordine, reduc motorul, intru pe panta de aterizare și fără să am vreo posibilitate de legătură cu direcțiunea aerodromului (lipsa legăturii radio), arunc o ultimă privire asupra cerului și terenului, aterizez, și mă dirijez către hangarul de unde o siluetă în uniformă franceză se desprinde și se îndreaptă către mine, făcându-mi semne unde trebuie să mă opresc. Mă conformez
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să mă opresc. Mă conformez întocmai și tăind contactul, cobor din avion. Tânărul ofițer francez, locotenent în ținută de campanie mă întâmpină cu amabilitate. Mă prezint și în câteva cuvinte îi fac cunoscut motivul prezenței mele în Austria. Aflu că aerodromul era ocupat de autoritățile franceze și engleze, care săptămânal, asumau pe rând, răspunderea serviciului. Eram în săptămâna franceză și nu-mi puteam ascunde satisfacția, legătura cu personalul de serviciu o puteam avea mult mai ușor, ținând seama că știam mult
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
combinezonul și casca de zbor, rămânând în uniforma de aviație română (asemănătoare mult cu uniforma italiană). Totul pregătit, luând cu mine doar o mică trusă de toaletă, și însoțit de locotenentul francez, ne îndreptăm pe o frumoasă alee către marginea aerodromului unde mă aștepta o mașină ce urma să mă conducă în oraș. Zi frumoasă, calmă și caldă de sfârșit de vară. Toată atmosfera din jur îmbietoare; cu vădită mulțumire pășeam încrezător pe alee, schimbând diferite idei și întreținând o convorbire
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
astăzi poate puțin cam obosită... * * * Iată că suntem în oraș. Catastrofa nu se produsese încă. Cunoșteam Viena dar nu în măsura în care să știu unde mă aflam. Presupuneam totuși că suntem într-un cartier central. După aproape 20 minute de la plecarea de la aerodrom ne oprim în fața unui imobil. Căpitanul englez coboară din jeep și după ordine adresate gardienilor mei, în același limbaj initeligibil, intrând pe poarta din mijloc a clădirii (probabil, un comandament englez din Viena), dispare din raza mea vizuală. Trebuie să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
urcat în mașina care se puse imediat în mișcare. În primele momente îmi trece prin minte un gând: și dacă totuși englezii, examinând cele întâmplate cu o zi înainte, și-au dat seama de adevăr și acum mă conduc la aerodrom, lăsându-mă în pace pentru a-mi vedea de treabă? Probabil, starea de ebrietate a căpitanului englez n-a putut trece neobservată și astfel au hotărât să închidă incidentul, considerându-l fără importanță. Necunoscând orașul nu puteam ști direcția luată
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
un oarecare interes) am început să mănânc în mod cu totul natural. O oarecare liniște mă cuprinsese. Nu puteam bănui ce avea să urmeze. Îmi impuneam să nu mă gândesc. Totuși speranța că după micul dejun voi fi condus la aerodrom nu mă părăsise. Puțin după ora 8 apare un ofițer, locotenent, împreună cu un gradat. Ofițerul, într-o franceză destul de stricată, îmi spune să-i urmez. Ieșind din cantină, ofițerul o luă înainte și celălalt după mine. În sfârșit, acum voi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
sau mobilizați nu erau nici ei mai breji din acest punct de vedere. Și m-a surprins. Rămas singur, gândurile au început să mă năpădească. Unde sunt de fapt? Ce justificare s-a dat pentru reținerea mea? Comandamentul francez de la aerodromul Schwechat o fi reușit să ia legătura cu reprezentanții Crucii Roșii din Viena, cu Alice Văitoianu, cu Mariela Săulescu? În caz afirmativ, cum se poate să nu se fi manifestat într-un fel? Dar dacă francezii se tem de englezi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu reprezentanții Crucii Roșii din Viena, cu Alice Văitoianu, cu Mariela Săulescu? În caz afirmativ, cum se poate să nu se fi manifestat într-un fel? Dar dacă francezii se tem de englezi ? (văzusem reacția locotenentului care mă însoțise pe aerodrom: era pur și simplu timorat de englezul care ne acostase). În fine, trebuia să aștept, n-aveam de ales. Am reînceput să mă plimb prin cameră și să încerc să-mi adun gândurile. Da' de unde. Totul fugea în mintea mea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]