1,935 matches
-
între timp, e de înțeles că Fragmentele s-au mai îmbogățit, așa că aceste cugetări (nedatate, firește) exprimă deopotrivă o evoluție și un întreg armonios. Dar, cum observa Edgar Papu, care a recomandat volumul prin 1984, dintre cele două forme de aforisme, închise, de tip francez, și deschise, de tip german, Theodor Codreanu înclină către cel de al doilea, care îi oferă posibilitatea de largă apertură către asocieri și disocieri. Cu cât înaintează în timp, caracterul apoftegmatic se reduce în favoarea consemnării pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în timp, așa încât numai acelea rămân în picioare, care au rezistat eroziunii timpului. Celelalte, care n-au rezistat, de fapt nici n-au fost idei, ci doar niște păreri. Nu este și cazul lui Theodor Codreanu, care a migălit la aforismele sale chiar din prima tinerețe. Asta nu înseamnă că substanța scrisului său este mai slabă, ci, dimpotrivă, scurtissimele autorului hușean se nasc din acea intuiție, din acel crâmpei de genialitate care le asigură precizia și zona sigură de observație. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la libertate. / Cine doboară adevărul, va fi sufocat de adevăruri. / Tot citind literatură proastă, riști să scrii la fel de prost. / Există tirani, vrea să spună Lamparia, deopotrivă în politică și în artă". Îndrăznim să facem o structurare a fragmentelor. În general, aforismele lui Codreanu dispun de o simetrie perfectă. Fiecare dintre ele conțin două elemente dihotomice. Partea pozitivă, în corelație cu cea negativă. Mai sus am scos în evidență câteva dintre cugetările care accentuează răul în artă. Dar impresionează mai ales acelea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conțin două elemente dihotomice. Partea pozitivă, în corelație cu cea negativă. Mai sus am scos în evidență câteva dintre cugetările care accentuează răul în artă. Dar impresionează mai ales acelea în care autorul încearcă definiții. Metafora, în acest gen de aforisme, este la loc de cinste: O glorie falsă este semnul lipsei de libertate. / Stilul e hyperionic, maniera miticistă. / Cititul fără creație se numește consumatorism. / Sinuciderea lui Sadoveanu "Mitrea Cocor." / Hârtia albă oglinda. Penița e raza. Cuvântul chipul tău de dincolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
loc de cinste: O glorie falsă este semnul lipsei de libertate. / Stilul e hyperionic, maniera miticistă. / Cititul fără creație se numește consumatorism. / Sinuciderea lui Sadoveanu "Mitrea Cocor." / Hârtia albă oglinda. Penița e raza. Cuvântul chipul tău de dincolo. Unele dintre aforisme apar sub forma de butadă, spiritul lor polemic și ironic dând forța de penetrație și îngroșând observația cu trimiteri precise: Paradoxal, la moderni, cultul față de cuvânt a devenit o lipsă de responsabilitate față de cuvânt. / Ce teribilă forță zace în Doina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și care, prin nota ce i se inserează pe coperta a doua a cărții, devine nașul de spirit al lucrării. Fragmentele lui Lamparia ocupă un loc distinct în activitatea scriitoricească a lui Theodor Codreanu și credem, în literatura de gen, aforismele autorului de la Huși nefiind cu nimic mai prejos decât cele ale lui Blaga, Iorga, Camil Petrescu ș.a. Ele vor avea, suntem siguri, un puternic impact la publicul cititor și ar putea fi urmate de o nouă și spectaculoasă serie. "Prutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât cele ale lui Blaga, Iorga, Camil Petrescu ș.a. Ele vor avea, suntem siguri, un puternic impact la publicul cititor și ar putea fi urmate de o nouă și spectaculoasă serie. "Prutul" (Huși), nr. 4, aprilie 2003 Mara Magda MAFTEI Aforisme Aforisme și nimic mai mult. Dar aforismele sunt concentrate, ceea ce înseamnă o informație coerentă asupra unei filozofii pozitive. De obicei ele înseamnă experiență de viață, nu neapărat de vârstă. Uneori sunt mult mai plastice decât pagini întregi de gânduri disperate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele ale lui Blaga, Iorga, Camil Petrescu ș.a. Ele vor avea, suntem siguri, un puternic impact la publicul cititor și ar putea fi urmate de o nouă și spectaculoasă serie. "Prutul" (Huși), nr. 4, aprilie 2003 Mara Magda MAFTEI Aforisme Aforisme și nimic mai mult. Dar aforismele sunt concentrate, ceea ce înseamnă o informație coerentă asupra unei filozofii pozitive. De obicei ele înseamnă experiență de viață, nu neapărat de vârstă. Uneori sunt mult mai plastice decât pagini întregi de gânduri disperate, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Petrescu ș.a. Ele vor avea, suntem siguri, un puternic impact la publicul cititor și ar putea fi urmate de o nouă și spectaculoasă serie. "Prutul" (Huși), nr. 4, aprilie 2003 Mara Magda MAFTEI Aforisme Aforisme și nimic mai mult. Dar aforismele sunt concentrate, ceea ce înseamnă o informație coerentă asupra unei filozofii pozitive. De obicei ele înseamnă experiență de viață, nu neapărat de vârstă. Uneori sunt mult mai plastice decât pagini întregi de gânduri disperate, care nu au finalitate. Aforismele nu au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult. Dar aforismele sunt concentrate, ceea ce înseamnă o informație coerentă asupra unei filozofii pozitive. De obicei ele înseamnă experiență de viață, nu neapărat de vârstă. Uneori sunt mult mai plastice decât pagini întregi de gânduri disperate, care nu au finalitate. Aforismele nu au concluzii. Dar nimeni nu știe mai mult decât cel care le-a scris, cel puțin momentan. Theodor Codreanu delimitează limitele unor reguli legiferate de marile literaturi. Fragmentele lui Lamparia (Fundația "Scrisul românesc", 2002) navighează pe mai multe tonuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sensul și valoarea chiar în faptul repetiției", oamenii sunt fericiți pentru că nu-și încearcă niciodată condiția până la maximum. De când Nietzsche a decretat moartea lui Dumnezeu, nimic nu mai poate fi repetabil. Oamenii nu mai sunt fericiți în postmodernitate. Poate că aforismele nu au unitate, dar ele creează un raționament deplin tocmai prin faptul că nu pot fi citite de la început până la sfârșit cu rigurozitatea cerută de unitatea clasică. Dacă Nietzsche l-a omorât pe Dumnezeu conștient, Freud a transformat inconștientul, singura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și ce nu este realist? Mulți preferă realitatea copiată la extrem, alții se anesteziază cu grave abateri de la realitate, pe care o transformă uneori prea brutal. Este cazul literaturii fantastice, a literaturii postmoderniste până la momentul în care a devenit post-postmodernistă. Aforismele lui Theodor Codreanu au ușoară notă de istorie literară, se percep cu aceeași sinceritate și fluență magică care-i aparține unui filosof decretat critic de împrejurări mai puțin cunoscute. Multe întrebări retorice de altfel: poezia lui Bacovia, Barbu, Blaga, Arghezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
preocupările, supărările și durerile adorm". Astfel începe căutarea timpului pierdut sadovenian, care constituie izvorul infinit al operei". Obsesie a dublului, a alterității, oglinda se întoarce în postmodernism cu mai multă ferocitate decât în Antichitatea lui Platon. Theodor Codreanu își încheagă aforismele în plasa dublului. Și cum fiecare autor se dedublează mai mult sau mai puțin grosolan față de textul său, dar în mod sigur se autopercepe ca alteritate a textului, toată analiza lui Codreanu se centrează pe un fel de maltratare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
puțin grosolan față de textul său, dar în mod sigur se autopercepe ca alteritate a textului, toată analiza lui Codreanu se centrează pe un fel de maltratare a fiecărui autor prin obsesia pe care și-a centrat monologul auctorial. Codreanu folosește aforismele drept paravan, scuză pentru o critică pertinentă, dat tăiată iute prin procedeul aforistic. Dovedește că multe pretenții ale criticii, în special autohtone, sunt doar prejudecăți. Pentru a face critică nu e nevoie de un aparat critic bine învățat pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pierdut și că autorul nu se gândește la un nou volum sau la o ediție îmbunătățită. Cartea în sine este un mozaic de note, reflecții și învățăminte privind ceea ce Schopenhauer numea "înțelepciunea în viață", deși gânditorul german și-a scris aforismele la peste 60 de ani, iar autorul nostru la nici 25. Asocierea nu-i chiar așa deplasată. Autorul din Frankfurt extrăgea înțelepciunea dintr-o experiență trăită și aproape de sfâșiere, cel din Huși consemnează începutul procesului cumulativ al întemeierii ei. Evident
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
l-a publicat în 1998, își propune să facă de veghe, de cap limpede la problemele acestei lumi bezmetice, bântuită de nesăbuințe și capricii de tot felul. Nu este simplu, dar autorul are doza de sagacitate necesară care să confere aforismelor un rating sporit de interes, chiar atunci când o face à rebours. "Pe când o Declarație universală a datoriilor omului, se întreabă gândindu-se, desigur, la nevoia unei compliniri a celei ce statornicește drepturile fundamentale" (p. 158). Sau: "Lozincă postdecembristă: Moarte intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că a sa este menirea să păzească limba maternă, cu atât mai mult cu cât el este acela care făurește în cuvânt. Altfel spus, Vieru poartă sentimentul că Poetul este însăși creația exclusivă a limbii strămoșești. De aceea unul din aforismele sale răsună așa: Toate zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea Limbii Materne. Totodată, criticul de la Huși admite ipoteza că Grigore Vieru nu s-a mulțumit doar cu ideea de a fi o personalitate rezistentă prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
economia stilului caragialesc" etc. Cu astfel de cugetări, care, precum ultima, denotă abateri de la logică, tânărul Codreanu își încalcă propria regulă, aceea că "să nu scrii decât atunci când nu mai poți să nu scrii". Opțiunea pentru La Rochefocauld, adică pentru aforism, interzice scrisul din inerție. "Ziarul de Bacău", nr. 102, 4 mai 2007 Lucian VASILIU Literatură de... Huși De câte ori se întâmplă să "descalece" prieteni scriitori din Maramureș (Gheorghe Bârlea, fost prefect; publicistul-poet Gheorghe Pârja; poetul-director de bibliotecă Echim Vancea ș. a.), aceștia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
citit Dan Iosif pe toți aceștia? Mira-m-aș! Aproape cioraniene unele notații venite din disperare: "Fără mediocritatea lașă, actualele statorniciri sociale n-ar fi fost posibile. Românii au vocația slugii". Cam tare finalul, dar nu departe de adevăr. Câteva aforisme ne pot face mai încrezători: Nu există frumos unde nu e suflet". Sau: " Adevărul nu poate sta în ordine umană, ci numai divină". Ni se spune că prin singurătate poți "evita falsul vieții", dar, până la urmă, șansa maximă de autoprotecție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
densitatea și substanța discursului critic. Confesiune, dare de seamă, jurnal de creație, dar și de lectură, cu pagini eseistice de mare profunzime, în sfârșit, roman autobiografic cu trimiteri în zona social-politică, dar și în cea sentimentală, culegere de cugetări și aforisme, între care unele se cer ținute minte: "Pe cei mai mulți oameni cultura nu-i face mai buni, doar mai vicleni". Un lucru e sigur: la capătul labirintului se află, triumfător, omul creator și cu credință în Dumnezeu. "Ateneu", nr. 1, ianuarie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu), socotit astăzi de către exegeți ca o specie literară nouă, așa zisă diaristică, deoarece autorul, cunoscutul scriitor hușean, nu consemnează date calendaristice decât în mare, pe ani, rareori și câte o zi. În fiecare an a notat observațiile, meditațiile, concluziile, aforismele, evocările, dialogurile, rezumatele numeroaselor lecturi, citatele, trăirile personale, mai ales pe cele legate de sentimentul iubirii, cântecele vârstei, spaima de singurătate, sentimentul zădărniciei, izolarea, pasiunea pentru lectură, viața politică stând sub semnul străvechii prostii românești, imaginea școlii vremii, studiile la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele relatate în legătură cu bordeiul "în care locuiește o femeie cu mulți copii" din Vișinari. "Toți sunt îndobitociți de mizerie". Iată de ce a rămas scrisoarea doar la acest nivel. În cele aproape o mie de numere din 1968 sunt prezente și aforisme, având, legătură cu cele din Fragmentele lui Lamparia. Undeva, autorul Labirintului... amintește de protagonistul volumului citat. Cât privește viața politică, Th. Codreanu ar fi putut avea mari necazuri dacă cineva ar fi avut acces la "comentariile" lui pe teme din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oferă piste de călătorie inițiatică distincte și diversifică pe neașteptate perspectiva. În plan diacronic, există un fir al Ariadnei numărul, din care se ramifică, pe orizontală, câte o "nacelă" în care pot fi aglutinate "variațiuni" problematice: impresii, comentarii, frânturi biografice, aforisme, reflecții, analize, paradoxuri, interpretări, cugetări, poeme într-un vers etc. "Numărul devine un popas în labirint", cum scrie autorul, o modalitate de a identifica în succesiune o însemnare: "1138. Aceste note pot fi jurnalul meu. Dar în loc de zile, numere" ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
3514). Însemnările de tinerețe din cărțile I-II prind sub lupă meandrele erotice, indeciziile socio-profesionale ori mișcarea sinuoasă a gândului decis să se statornicească asupra lecturii, ceea ce se observă cu asupra de măsură în cărțile ulterioare. Reflecțiile despre dragoste sunt aforisme ori micro-poeme de natură estetic-filosofică: "46. Iubirea se sfârșește cu prima iubire. Celelalte sunt cópii mai mult sau mai puțin reușite."; "576. Balzac zice că "gloria este soarele morții". Dar iubirea ce-i?"; "620. După prima iubire, orice promisiune e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
canon poetic (nici chiar în propria formulă lirozofică)", p. 257) sau "Volumul (Ninge la o margine de existență) pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar aparent, căci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]