1,915 matches
-
de plânsete. Sau de melodii cântate pe două voci. Cu greu, parcă trăgându-l de păr, tatăl a reușit să-l facă pe Fima să treacă dintr-o clasă Într-alta. I-a confiscat grămezile de cărți În care se afunda și i-a lăsat numai cărțile de studii. L-a supus la examene de bacalaureat preliminare și extinse. N-a ezitat să țeasă o adevărată rețea de relații pentru a-și salva fiul de serviciul militar activ și a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-o pe mătușa Lynn. Tocmai am vorbit cu Mark și ne întrebam dacă tu și Harry ați putea veni la cină la noi în seara asta. Când am menționat „în seara asta“, Mark nici nu se mai gândi să-și afunde urechile în pernă, ci părăsi camera. L-am găsit în bucătărie cotrobăind înnebunit prin dulapuri. Vom găti cu jumătatea ta de obiecte de bucătărie sau cu jumătatea mea? m-a întrebat el țâfnos. Pentru că dacă ai de gând să folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se arunce iar în dig, behăind și zvârlindu-și scuipatul cu răbufniri și urlete. Ziua, fug câteodată de ea, îndreptându-mă spre fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate în pulberea fină și albă a ulițelor, copleșit de febră, până când îmi dau seama că ceea ce caut este tot marea și atunci tai drumul prin locuri virane și grămezi de bolovani. În una din aceste inutile evadări cu pocăite reîntoarceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sus pe galbeni șerpi de humă, în spre sud. Numai când privesc în jos din culmi spre văgăuni, Sufletul îmi zboară spre castele, Și de-acolo se prelinge în spre cele Ancorate-n larg caice: - trei păuni Noaptea când se afundă-n haos, mare, cer și stâncă. Galbeni îmi clipesc trei licurici. Case mici dorm spânzurate-n gol și nici Una dintre ele nu s-a desprins încă. Bucuria dimineții singur mi-o însemn Cu popasul între cimitire, Când, cu mine-aprind, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de cadavru, râncedă și rece îmi produce greață. Din pricina asta nu am pipăit-o niciodată. Totuși, pornesc, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile în cleiul de acasă. Nu sunt bine pregătit să mor, și nu posed nici energia necesară ca să trăiesc altfel. Vreau totuși să plec departe ca să-mi odihnesc trupul și să-mi fâlfâi sufletul ca pe un drapel alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a se bălăci prin mlaștină. Are ochii calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de sânge îmi dă năvală în inima îmbătrânită. Îmi promit să uit mocirla în care se afundase și unde se simțea mai la largul ei. Mi-am pus în gând să uit. Vreau și trebuie! O doresc însă pe Gloria, mai bătrână cu treizeci de ani, cu flacăra ochilor pălită, ca s-o iubesc și mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Stătu singur, ocolind minuțios privirile tuturor celor care intrau, pentru ca nu cumva să apară vreo cunoștință care să se simtă datoare să Își impună compania. Îngreunat după masă, se Întoarse În bibliotecă, luă un exemplar din Saturday Review și se afundă Într-un fotoliu adânc, lângă foc. Începu să citească articolul de fond, un protest Împotriva taxelor de import impuse de India la produsele britanice din bumbac, dar aproape imediat Îl cuprinse somnul binecuvântat, din care se trezi o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aud de așa ceva. De când am venit În Nord, sunt sătul de Încăperi. Descrie-mi acum secretariatul. — I-o debara barosană. P-un birău dă stejar stă Olivetti, și mai sunt niște foteluri dă mai mare dragu, care matale v-ați afunda până-n ceafă, o pipă turcă aproape putredă, care tre că face un munte dă parai, un candelabru cu clopoței, un covor persan, futurist, un bust a lu Napoleon, o bibliotecă cu buchi serioase: Istoria universală de Cesare Cantú, Minunile lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Trupul din pat e cuprins de convulsii. Echipa de gardă se agită. Trupul fierbe dar peste mine trec valuri nervoase pulverizînd genunea și umezind cu ace de ghiață holocaustul. Acolo, în tăcere irespirabilă, toate cuvintele se confundă și numele se afundă într-o ireversibilitate funerară. O soră îmi injectează ceva în punga de perfuzie. Un alt medic ridică privirea de pe monitor și-mi privește corpul înfășurat în cearșafuri ude. Spasmele se domolesc. Ei nu se tem de moarte. Dar poate că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
exasperant cum reușește să murdărească tot. La bagatelizarea asta a tot ce e sacru în om l-a adus, mai mult ca sigur, frecușul de zi cu zi cu suferință umană. „-Citește mai departe!”-îi spun și prietenul meu se afundă în lectură. Vede cum replica sa scrisă îl sfătuiește pe Personajul V. să caute să-și abată demonul. Să-l facă pe Justițiarul visului să înțeleagă cum că răzbunarea sa nu are sens și nu schimbă cu nimic structura lumii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și tot ce nu permite viața e rău. Iar răul este pretutindeni, doar viața pare a fi un accident. Te bucuri și bucuria fuge. Și ești mirat că tot ce a ținut pînă acum omului capul sus, pe tine te afundă în beznă. Ți se pretind sacrificii demente ce nu ajută nimănui. Iar nefăcîndu-le, ești sancționat. Ai încălcat porunca zero. Cea care le ține pe toate. Pedeapsa e unică indiferent cît de mare ți-e refuzul. Punîndu-ți cămașa pe dos ți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Întinse mâna în care ținea trestia, o trecu în sus spre spate și o plasă, destul de îndemânatic, în față, cât îi permise brațul. Ața, destul de ușoară, nu se întinse cum ar fi dorit el, dar nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nicio importanță că nu știam limba celorlalți. Ne înțelegeam din priviri și gesturi când trebuia să organizăm un joc. Ba, chiar era hazliu! Am jucat și fotbal pe plajă, chiar dacă este foarte obositor, pentru că pe nisip se aleargă greu. Se afundă piciorul până la gleznă și te obosește repede în felul acesta. Am făcut multe căsuțe și castele din nisip. Fiecare după cum văzuse castelele din țara lui. Toți copiii erau ca mine. Parcă ne cunoșteam de foarte mult timp. Erau prietenoși și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mingea prea tare. Fetele n-au rezistat și s-au retras. Au mers să culeagă flori de pădure. Au făcut câte un buchețel pentru mămicile lor. Nu știau ce flori sunt, dar erau frumoase și miroseau plăcut. Nu s-a afundat prea adânc în pădure. Se puteau rătăci. Oricum, le era frică. Băieții alergau de colo până colo, fără un scop precis și strigau tare. Au mai bătut mingea puțin și s-au așezat pe iarbă. Nu mai puteau. Erau istoviți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
oameni pe care nu-i suporți. Realitatea e ceva cu care ești silit să te Împaci,” scrie Brian Glanville În Kissing America. În vreme ce Adrian Dumitru Își descrie În România liberă bucuria produsă de dărîmarea simbolurilor comuniștilor, Într-un articol ce afundă cititorul În cel mai ezoteric titlu al săptămînii: „Se sparg rozetele comuniștilor”. Mai rău este că pe comuniști Îi doare sau le face chiar plăcere exact acolo. Oricum, substantivul „rozetă” mă trimite-n viteză la revista Cazier, unde citesc Înfiorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
părând că-l cufundă cu totul și dintr-odată, mereu mai adânc, într-un hârdău sau o peșteră fără fund în care își aude până și dorința de a respira, urechile îi țiuie preț de o clipă, apoi i se afundă cu dopuri de liniște, parcă ar pluti într-o lume ireală, cu zgomotele atenuate în baloturi de vată, încât zumzetul orașului din care venise, încă prezent în el, se filtrează, rămâne în urmă și odată cu el tot ce era legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afara mea, pentru că teama abia mă mai lasă să văd că plutesc - nici nu-mi imaginez măcar - printre ele, chiar dacă apele nu sunt bune...“ Al cincilea brâu Ce-ar putea face un om ca să scape de obsesii? Andrei Vlădescu se afunda în lucru la revistă, dar nu era de ajuns. Citea și umbla mult ca să poată dormi noaptea mai ușor, dar nu reușea să alunge coșmarurile. Se ferea să fie văzut, pleca dimineață și se întorcea seara foarte târziu, nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fond, nu știa mai nimic. Își zicea că este și vina lui, dar nu era foarte sigur. Se simțea și mai furios. Încerca să-și scoată din minte gândul că a făcut un contract, dar nu reușea decât să se afunde și mai mult, abia se stăpânea să nu devină întru totul arțăgos și irascibil. Ioana Sandi nu știa toate acestea. Îl vedea puțin schimbat, taciturn și preocupat, îi simțea încordarea, dar bănuia numai adevăratele motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
participau nevoia de a-și face datoria, stăpânirea de sine, curiozitatea și gândul că va trebui să afle ce este iubirea, iar toate la un loc îl făceau să se izoleze într-o plăcută oboseală și așteptare și să se afunde în cărți ce îi spuneau multe, dar nu-i spuneau totul. Mult mai târziu a fost tentat să spună, la fel ca doctorul Krokowski, că teama, decența, dezgustul izvorâte din rușine și o înspăimântătoare nevoie de puritate înăbușă iubirea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se pe o parte, privindu-i cu ochii mijiți, apoi în celălalt buzunar, scoate un pumn de mărunțiș și câteva țigări turtite pe care le răspândește pe masă uitându-se la ele atent și nedumerit. Apoi avu o sclipire, își afundă mâna în buzunarul de la spate și aruncă pe masă un ghemotoc de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani“, rânji. „Bani să facem tot ce vrem cu ei. Chiar și să plătim femei.“ Continua să rânjească de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tapiserii bogate și strălucitoare îmbrăcau pereții, cu câte o deschizătură prin care se vedeau tablouri în rame prețioase sau vase orientale. Covorul era deasemenea de culoarea chihlimbarului îmbinată cu negru și atât de moale și de des, încât piciorul se afunda în el, ca într-un strat de mușchi. Erau chiar și două blănuri mari de tigru aruncate peste el, sporind senzația de fast oriental și o narghilea imensă se afla pe o carpetă dintr-un colț. Pentru a completa acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fugi, doi dintre noi au fost omorâți și unul lipsește. Ce ar putea fi mai rău? În acel moment, se stinseră luminile și casa se cufundă în întuneric. — Of, Doamne! spuse Roddy. Ce s-a întâmplat? Bezna în care se afundaseră era totală. Draperiile groase din sufragerie erau trase și era imposibil să se vadă ceva în întunericul dens, de nepătruns. Adăugându-se la efectul straniu al situației, tuturor li se părea că zgomotele vremii turbate de afară se intensificaseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și lipsie de efort, în timpul căruia se afundau și se trezeau din somn, se legănau încoace și-ncolo între vis și trezie și n-au fost conștienți de trecerea timpului până când Michael a auzit pendula din hol bătând de cinci și s-a întors să vadă ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai torn o ceașcă de cafea, sau niște apă, sau orice În stare să mă limpezească la cap și să facă În așa fel Încât vorbele ei să sune din nou a engleză, dar nu am reușit decât să mă afund și mai adânc Între perne. Mă Întreba oare dacă mi-ar plăcea postul? Sau Îmi făcea o ofertă oficială? Nimic din ceea ce Îmi spunea nu părea să aibă vreo noimă, exceptând faptul că Miranda mă plăcuse. —... Încântată de veste. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]