6,798 matches
-
a oferit să-mi vândă niște rime De aur curățit prin foc ca să mă înbogățesc peste noapte, o prozodie de haine albe ca să mă îmbrac - umblam nud, se pare, recitând versuri- și alifie pentru ochi, cel care-mi mai rămăsese agățat într-o orbită - ca să-l ung și să văd spre a citi psalmii Lui- (m-a diagnosticat El, pe moment, poetus orbi - fusese medic de plasă, căndva, undeva prin Nazaretul Galileii - și avusese de-aface cu poeți de toată mâna, inclusiv
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
în cadrul Graduate School of Business, la University of Technology din Sydney (UTS). Cărți publicate: • „Testament - Antologie de Poezie Romana Moderna” (ediție bilingvă engleză/română) cuprinzând 56 de poeți din ultimii 150 de ani ai poeziei românești,Editura Minerva,București, 2012. • „Agățat între stele/ Hanging Between the Stars” (ediție bilingvă engleză/română) poezii personale, Editura Minerva,București, 2013. • „Testament - Antologie de Poezie Romana Moderna” (ediția a doua, engleză/română) cuprinzând 98 de poeți din ultimii 150 de ani ai poeziei românești,Editura
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
un tunet se ține, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz, Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz. Liniștea stă la masă cu tine - Plouă afară cum plouă în mine, Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine: Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz; Luna se-neacă-n al mării talaz. Cu buzele goale și mâinile pline, M-agăț de lumina ce nu-mi aparține
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine: Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz; Luna se-neacă-n al mării talaz. Cu buzele goale și mâinile pline, M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Cu umerii goi și ochi de topaz, Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz... Plouă afară cum plouă în mine, Cu buzele goale și mâinile pline, Liniștea pleacă, liniștea vine; Cu umerii goi și
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Plouă afară cum plouă în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine:Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz;Luna se-neacă-n al mării talaz.Cu buzele goale și mâinile pline,M-agăț de lumina ce nu-mi aparține
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine:Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz;Luna se-neacă-n al mării talaz.Cu buzele goale și mâinile pline,M-agăț de lumina ce nu-mi aparține,Cu umerii goi și ochi de topaz,Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz...Plouă afară cum plouă în mine,Cu buzele goale și mâinile pline, Liniștea pleacă, liniștea vine;Cu umerii goi și
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Referindu-mă la ceea ce se întâmplă în zilele noastre, trebuie știut un mecanism. În presa online, timpul pe care cititorul, utilizatorul, vizitatorul îl acordă unui articol este de aproximativ 30 de secunde. De aceea, titlurile mari și șocante și imaginile agățate de aceste titluri sunt „cârligele” care captează atenția. De aceea, subiectele, titlurile, fotografiile de senzație sunt primele care atrag atenția cititorului. Mai departe, se citesc, de regulă, primele zece rânduri.Cei care citesc mai mult au un interes special pentru
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
cu ochii de jad... XXIX. CRITICILOR MEI, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. CRITICILOR MEI ( dupa Eminescu) autor, Bertoni D Albert Multe frunze gălbenite Stau să cadă veștezirii Dar crezându-se-nverzite Se agață scai,gândirii E ușor a spune multe De nimic nu poți a scrie Dacă ai un strop de minte Înșira-vei pe hârtie Dar când sufletul se-agită De tristețuri și necaz Iara teama se arată În inimă si pe-
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
în mugur Cată la lumina zilei Vor intrare-n cel tezaur În cuvintele-omenirei Pentru-a ta tristețe lungă Și-al vieții tale necaz ... Citește mai mult CRITICILOR MEI( dupa Eminescu)autor, Bertoni D AlbertMulte frunze gălbeniteStau să cadă veșteziriiDar crezându-se-nverziteSe agață scai,gândiriiE ușor a spune multeDe nimic nu poți a scrieDacă ai un strop de minteînșira-vei pe hârtieDar când sufletul se-agităDe tristețuri și necazIara teama se aratăîn inimă si pe-obrazCa și frunzele în mugurCată la lumina zileiVor intrare
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
mei erau morți obișnuiți. - Cum, obișnuiți? S-a mirat coana preoteasă. - Adică niște schelete cu cranii, fără ochi, coaste înșirate, picioarele numai oase, ce mai, morți, morți în toată regula! - Parcă ziceai că erau îmbrăcați! - Ei, câte-o zdreanță putredă, agățată de coaste! În rest, oase. Goale, goale! Coana preoteasă a rămas derutată, prilej pentru mine să continui povestea: - Și când i-am văzut așa, am aruncat traista cu struguri spre ei, că nu aveam niciun băț la îndemână și am
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
față...Privi din nou pe fereastră ciobul de cer împuns de vârfurile ascuțite ale teiului. Gândi: dacă aș putea să mă urc pe crengile alea până în cer, măcar să-i văd ce fac ei acum...Însă amintirile urâte i s-au agățat de suflet ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi nu ne mai vrei? Ia revino și pe la noi! Că n-o să-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
față...Privi din nou pe fereastră ciobul de cer împuns de vârfurile ascuțite ale teiului. Gândi: dacă aș putea să mă urc pe crengile alea până în cer, măcar să-i văd ce fac ei acum...Însă amintirile urâte i s-au agățat de suflet ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi nu ne mai vrei? Ia revino și pe la noi! Că n-o să-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Asemeni unui munte Stă Timpul maiestos, Ai vrea să-ajungi la vârfu-i Fără s-o iei de jos. Deși-ți pare că trece Mereu pe loc a stat, De dinaintea ta e-acolo Tu mergi prin el,atât! Te sui în grabă agățându-te Orbiș pe povârnișul vieții, Socoți doar c-a ta este Poteca ce-ai ales să urci. Te-cumeți către zări înalte Și îți epuizezi resurse Dorind să-ajungi pe culmi, Mirat vezi atunci la poale Că pașii-ți sunt imprăștiați! Totul
TOTUL SE SCHIMBĂ,TRECE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383277_a_384606]
-
știe cine este; o femeie care, inexistentă, există. Ai primit o scrisoare de la o necunoscută, te avertizează că vei sfârși prost. ...Arăți din ce în ce mai rău, tu care ai fost un bărbat aparte, îmi plăcea să-ți privesc pozele în reviste, le agățam de perete. Se spune că ai fost - ești - îndrăgostit de Femeia solară; o ființă scornită de tine, așa zici într-o povestire, am citit-o și răscitit-o. În realitate, îi seamănă una, o scorpie. Ți-a zis, de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
imagină În butuci, În subteranele de la Stinche. Oare cât ar fi rezistat la tortura cu frânghia, apărându-și secretul? Și cât rezistase meșterul Ambrogio, protejându-l pe al lui? 4 În aceeași zi, pe la asfințit O placă smălțuită din aramă, agățată de portic, Îi atrăgea pe băutori În taverna numită „Pe drumul Ierusalimului“. Emblema reproducea un blazon nobiliar fantezist: pe fundal erau reprezentați șase cavaleri Înarmați greoi, schițați de un penel fără pretenții; În prim plan, În partea de jos, figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
meșterului din Como. — Messer Veniero, galerele dumitale au velele și sub chilă? Îl Întrebă. Marinarul se opri dintr-o dată, fixându-l. Își retrăsese mâna și nu Îl mai susținea. Dante fu cuprins de o amețeală violentă, fu nevoit să se agațe de brațul lui, În timp ce strângea puternic din pleoape, așteptând ca lumea să se oprească din Învârtit. — Nu, firește. Opera moartă e scufundată În apă. Ce sens ar avea o velă sub chilă? replică apoi venețianul cu o Încetineală studiată. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Făcu un gest de dezamăgire când descoperi că era pustie. Undeva, sus, era un soi de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-un colț al cadrului. — Trebuie să fi fugit pe acolo. Repede, veniți după mine! strigă el În timp ce se agăța de marginea deschiderii, Încercând să se cațere. Gâfâind, izbuti să Își rezeme toracele de pervaz. De partea cealaltă se deschidea un spațiu mai Întins, cufundat În semiîntuneric. Se roti sprijinindu-se pe piept și Își dădu drumul să cadă. — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apucat să mă hlizesc cine știe ce pe chestia asta și nici să adâncesc problema bizareriei reacțiilor omului În Împrejurări speciale. Îmi mai venise o idee. Proastă, bineînțeles. Cum Îmi putusem Închipui că ar fi fost posibilă conectarea computerului la internet?! Te agăți uneori și de un fir de pai, nimic de zis, cu condiția ca paiul să mai existe și În afara imaginației tale. Ceea ce nu era cazul: aveam de-a face cu o simplă rețea internă, utilă, În cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
extratereștri interesați de viitorul lor ca oricare alți oameni, n-aveam, la rândul meu, nici un argument indubitabil că acest lucru nu este adevărat. Iar dacă aș fi Împins și mai departe onestitatea, s-ar fi cuvenit să recunosc că mă agățam de faptul cel mai greu de demonstrat dintre toate câte le aflasem aici din instinct de conservare, conștient fiind că acceptarea lui atrăgea după sine acceptarea unui șir practic nesfârșit de consecințe care mă Înspăimântau. Cel mai tare mă temeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Craig despre actor ca instrument, ca supramarionetă, cum se exprima el. Cert este că, la un moment dat, am realizat că e absolut necesar să găsesc În modul de a vorbi al doctorului Wagner o chichiță de care să mă agăț, ceva aparte, specific În maniera lui de frazare, de exemplu, niște inflexiuni care Îi erau proprii, niște stereotipii de modulare a vocii... N-a fost ușor; În aparență, emisia vocală a Magistrului era aproape egală, monotonă, fără relief. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că reușisem. Dar reușisem oare? Dacă totuși greșeam undeva? Dacă tot ce Îmi suna logic și verosimil - ergo, adevărat -, mi se părea a fi logic, verosimil și, deci, adevărat doar fiindcă eu Îmi doream năprasnic să fie așa? Dacă Îmi agățam disperarea de o soluție falsă? Dacă?... Dacă?... Cert este că, pe moment, n-am avut curaj să fac Înlocuirea pe un număr de cont adevărat. Nici măcar din pură curiozitate. Și asta fiindcă, din nefericire, n-aveam nici o posibilitate să verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
N-ar putea să fie una singură pentru toate? Întrebasem retoric și Într-o doară, ca să risipesc cât de cât atmosfera de culoarea eșecului și a neputinței ce se Înfiripase prin preajmă. În lipsă de ceva mai bun, m-am agățat ca mortul de colac de ideea parolei unice și am Început s-o argumentez meticulos, de parcă aș fi avut-o În buzunarul de la ceasul de mână (alt citat din opera orală a spiritualului de frate-meu - chiar: ce-o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca lumea, că dormim ca iepurii. N-ar strica să fie și mai mult femeiet, să ai de unde alege, când ești tânăr. Că pe femeia asta a mea am luat-o de nevastă când au venit apele mari. Stătea, săraca agățată de-un lemn și striga după ajutor. Am tras lemnul la mal și până au scăzut apele, am avut un copil. — Bine, frate - zise Barzovie - dar dacă nu-ți place aici în stufărișul ăsta, de ce nu pleci? — Aș pleca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deosebitul său fler diplomatic și pentru pasiunea nestinsă, aproape inexplicabilă, ce-o avea pentru mierea de stupi. Nu o dată, răsfoind sau numai aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci. Cardinalul se opri în fața lui Grigorie al XV-lea și tuși. Sticleții încetară cu cântatul. Sfântul părinte deschise ochii: — Ce este? — Sanctissime - spuse cardinalul - n-aș îndrăzni a tulbura binemeritata tihnă a sfințeniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tu că se întinde teritoriul care se află sub influența blestemaților de tuaregi? — Cel puțin până la frontiera cu Libia. Nu mă înnebuni! — Departe de mine ideea asta. Uriașul șef al securității se ridică în picioare, se apropie de harta uzată agățată de perete și o studie cu atenție: Asta înseamnă că ar trebui să suspendăm toate etapele care traversează Nigerul. — Mă tem că da. Fir-ar al dracului! Poate că le-am putea face pe toate la un loc, protejați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]