2,641 matches
-
am spus eu rar, n-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat după asta! — Ce s-a întâmplat? —Sora Canice s-a așezat pe culoar și cu un ton foarte ferm a anunțat: „Așa, fetelor, Dureroasele Mistere. întâi Agonia Din Grădină. Tatăl nostru carele ești în ceruri - Rachel Walsh, pleacă de la fereastră! - carele ești în ceruri... Luke s-a înecat de-atâta râs. —V-au pus să spuneți „Tatăl Nostru“! —îți imaginezi scena, nu? l-am întrebat eu făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
A pus întrebarea asta pe un ton atât de ciudat încât am ridicat capul. îmi făcea semne disperate. E pentru tine, mi-a comunicat cu o voce strangulată. A acoperit receptorul cu mâna, strâmbându-se de parcă ar fi fost în agonie, s-a aplecat de șale și și-a strâns genunchii așa cum fac bărbații când sunt loviți în biluțe. Cine e? am întrebat. Cu toate că știam deja. —Luke, mi-a șoptit ea. M-am uitat în jur, în căutarea unei soluții salvatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-și aleagă hainele. Chestia asta m-a emoționat așa de tare încât am și uitat cât de mult o uram. Și îi eram teribil de recunoscătoare pentru că aveam ceva de făcut. N-am încetat să mă gândesc la Luke, dar agonia s-a transformat într-o durere surdă ca un zgomot de fond. Nu era rău, dar era o senzație omniprezentă. Chaquie își împrăștiase prin dormitorul minuscul întreaga și foarte generoasa ei garderobă. Ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poticniți încât ai fi zis că sunt încălțată cu o pereche de cizme noi cu tocurile defecte. Cu călcâiele pline de bășici și tăieturi, cu carnea înroșită, fiecare pas - cu un picior parcă mai scurt decât celălalt - era o cumplită agonie. în săptămâna de după petrecere m-am gândit foarte mult la Luke. De fiecare dată când îmi aminteam cât de urât mă purtasem, îmi venea să intru-n pământ de rușine. La petrecere mă crezusem un soi de femme fatale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era grozav de supărată și nici eu nu eram mai bine. Darren sau Daryl, mogulul din lumea editurilor, prietenul cel mai bun al lui Jay McInerney, nu mă sunase. — Măcar dac-aș ști unde e, mi-a șoptit Brigit în agonie. Măcar dac-aș ști că nu e cu altcineva. Atunci aș reuși s-adorm. Știi că de trei nopți n-am mai închis un ochi? Am scos niște exclamații liniștitoare. Ceva de genul „Ești mult prea bună pentru idiotul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca Luke. L-am privit în timp ce dormea și am hotărât că nu-mi mai plăcea. La miezul nopții m-am trezit cu niște dureri atroce. Din cauza ciclului. Ce s-a întâmplat, păpușo? a murmurat Luke în timp ce eu mă perpeleam în agonia crampelor. Am tăcut. Cum să-i spun? „Sunt blestemată“? Poate că n-o să înțeleagă. „Sângerez“? Helen folosea expresia asta. Chiar și atunci când vorbea cu bărbații. M-am decis asupra formulei „Mi-a venit ciclul“. Scurt, la obiect, nu era loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la obiect, nu era loc de confuzii, dar nici nu suna atât de medical ca „Sunt la menstruație“. —Grozav! a exclamat Luke. Asta înseamnă că în următoarele cinci zile nu avem nevoie de prezervative! —încetează, am gemut eu. Sunt în agonie. Adu-mi drogurile! Caută în sertarul ăla! —OK. Luke a sărit din pat și, cu toate că nu-mi mai plăcea de el, nu puteam să neg faptul că avea un trup superb. în întuneric, am urmărit lumina argintie care venea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nopții, Chaquie n-a mai suportat perpeleala mea și felul în care îmi zgâriam perna, chinuită de durerea aceea îngrozitoare, așa că s-a dus jos, la cabinetul asistentelor. — Faceți ceva cu ea, a zis Chaquie cu voce ridicată. E în agonie și nici eu nu pot să adorm. Iar mâine vine Dermot pe post de Cealaltă Persoană Implicată. Și-așa mi-e greu să dorm. împotriva dorinței ei, Celine mi-a dat două pastile de paracetamol, care nu mi-au alinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mult. Oamenii te pot acuza că ești o curvă egoistă dacă le-ai decimat stocul de loțiune de corp, dar cedează, fără nici o problemă, chiar și unui străin, câteva picături de parfum. Următorul punct de pe agenda zilei era Marea Agonie a lui Cu Ce Să Mă îmbrac. Grija mea, ca prin intermediul hainelor să-i transmit lui Chris mesajul corect - sexy, dar nepretențioasă, stilată dar de gașcă - era compusă din mai mulți factori. Unu: toate hainele mele de vară erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când am auzit zgomotul din holul de la parter. Trecuseră două săptămâni de când îl văzusem pe Luke și așteptam încă în van ca durerea din inimă să mi se risipească. Era foarte dificil să fii un adult matur. Dar în toată agonia aia găsisem și o fărâmă de consolare. Poate că toată experiența asta avea să mă facă mai puternică. Uneori credeam în chestia asta. Cam două secunde pe zi. în restul timpului, plângeam de-mi sărea cămașa de pe mine, convinsă fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar ți-e și teamă că el sau ea va fi judecat, că ceilalți copii se vor lua de el sau că, pur și simplu, îl vor ignora. Una dintre prioritățile mele, în calitate de editor, era aceea de a nu prelungi agonia nici măcar cu o secundă mai mult decât era necesar. Îmi dădeam seama că Luke suferea de o doză mai mare de teamă de separare decât aceea resimțită de majoritatea autorilor, așa că mi-am promis să nu las să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cap. Gaskell se ridică, cuprins de sfârșeală, și începu să urce scările. în momente ca astea se întreba de ce oare se căsătorise. Wilt merse pe jos până acasă, agonizând. Durerea pe care-o simțea nici măcar nu mai era fizică. Era agonia umilinței, a urii și a disprețului de sine. Fusese făcut să pară prostălău, pervers și nătâng în fața unor oameni pe care-i disprețuia. Cei doi Pringsheim și gașca lor reprezentau tot ce ura el mai mult: artificiali, prefăcuți, afectați, formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
oprire a tramvaiului. O luă pe jos, înfrigurată, spre doctorul Marga. O oră de vorbe aiurea, ca între amici. Așa erau discuțiile cu Marga. Poate că profesia lui asta și era, până la urmă, prietenia, nimic altceva. Ieși obosită, ușurată, însingurată. Agonia zilei. Se deschidea, lent, marea ospitalieră a nopții care pe noi ne iartă și pre care o caut și pe noi nouă redă-ne... Pulberea fină depusă pe ochi, pe buze. Dintr-odată, frisonul acela, scuturare de umeri, ca și cum crusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fiica lor în Brooklyn? Și uite-așa, ne-am învârtit în cerc, vorbind, vorbind, vorbind, fără a fi în stare să găsim răspunsul fie și la o singură întrebare. Vom vedea, am zis în cele din urmă, nemaivrând să prelungesc agonia. Dar hai să începem cu începutul. Trebuie să-i găsim un loc să stea. Tu n-o poți ține, și nici eu. Ce e de făcut? — Eu n-o trimit la nici o familie maternală, dacă la asta te gândeai, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lovit cineva În moalele capului. În pragul ușii, cu un teanc de reviste vechi În mână, se află Jack Harper. Ochii lui ne cântăresc fără grabă, Întâi expresia mânioasă a lui Connor, mâna lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bâlbâie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cât sunt de jenat... cât suntem de jenați amândoi... — Sunt convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e produsul de care te ocupi tu. Îmi stă inima și ridic capul. Shit. De două ori shit. Credeam că Paul n-o să afle niciodată de chestia asta. Nick Îmi aruncă o privire ucigătoare, și Îmi iau o față În agonie. — Păi, Începe el fără grabă, trăgând de timp. Da, Paul. Panther Bar e produsul meu. Dar, Întâmplarea face ca... O, Doamne. Nu pot să-l las s-o Încaseze pentru mine. — Paul, spun cu glas tremurător, cu mâna pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu poți să-mi spui ? Lissy se holbează la mine uluită. Vrei să-mi spui că, după tot ce s-a Întâmplat, nu-mi spui despre ce e vorba ? — Lissy, crede-mă, chiar nu pot. Îmi iau o față În agonie. E... complicat. Doamne, parcă sunt Jack. — Bine atunci, face Lissy ușor Înciudată. Bănuiesc că n-am să mor dacă nu știu. Și zi... v-ați Împăcat ? Nu știu, zic, Îmbujorându-mă. Poate. — Lissy ! A fost de vis ! Lângă ea tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întâmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — Tâmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătând spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești ! Lissy Îi trage o palmă zdravănă Jemimei. Ce-a fost În capul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mână. Iar atunci când a plecat, când a reintrat ea, definitiv, În mama ei, pe când Își desprindea mâna de o mână a mea, cu cealaltă mână Îmi punea În cealaltă mână a mea mâna fiului meu, Filip. După treisprezece ani de agonie, mamei i se micșorase trupul, obrazul Îi scăzuse, involuase, căpătând trăsăturile unui nou-născut. Treisprezece luni mai târziu Îmi venise Filip, ca toți nou-născuții, cu obraz de babă - dar nu al oricăreia, ci al mamei, la ducere. Așadar, de mână, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mamii ei! Ăsta e cel mai grozav cadou de ziua mea la care aș fi putut să sper! Alison a zâmbit cu indulgență. Susan a scos un sunet gâlgâit și s-a prăbușit pe podea. Extazul și agoniatc "Extazul și agonia" Fiona s-a întins în cadă, simțind cum apa caldă îi învăluia umerii crispați. Exagerase puțin cu spuma ei de baie preferată - Crabtree and Evelyn, cu parfum de trandafiri - iar acum clăbucul îi ajungea până la nas. În calitate de mamă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta o să-l scoată din minți 145 Sofia cea rea 160 O țeapă prin inimă 176 Teflon și arici 198 Cei mai buni dușmani 215 Vremuri grele 225 De una singură 232 La mulți ani mie însămi 246 Extazul și agonia 266 Războiul spermei 277 Străini în noapte 288 Unii oameni nu te aud până nu începi să urli 299 Telefonul de trezire 311 Nu-ți pune toate speranțele în același ticălos 330 Ooo - la - la - auuuuuu 342 Un efort conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
picioare câteva momente, sprijinit mai mult de spada și brațele lui Gacel decât pe propriile-i picioare, și când celălalt își scoase spada, sfârtecându-i pântecele, rămase ghemuit pe nisip, hotărât să îndure în tăcere, fără să se plângă, lunga agonie pe care i-o hărăzise soarta. După câteva clipe, pe când călăul feciorului ei se îndepărta încet, nici fericit, nici mândru, spre cămila care îl aștepta, bătrâna cea știrbă intră în cea mai mare jaima, luă o pușcă, o încărcă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viața pentru el. — Era oaspetele meu. Dar tot ucigaș rămâne. Chiar dacă e ucigaș, tot oaspetele meu era. Numai eu avem dreptul să judec. Făcu o mișcare din încheietura mâinii și îi tăie jugulara dintr-o singură crestătură. Contemplă scurta sa agonie, își șterse mâinile cu cearșaful murdar, luă revolverul și pușca și se apropie de ușă, de unde aruncă o privire afară. Santinela era la fel de adormită ca la venire și nici o adiere de vânt, nici o suflare de viață nu mișca palmierii. Alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
victima sa, în timp ce nisipurile mișcătoare de la malul lacurilor sărate se distrau cu prada lor de parcă ar fi fost o muscă picată în miere, scufundând-o centimetru cu centimetru, fără cea mai mică posibilitate de a scăpa, în cea mai lungă agonie ce se poate imagina. Din toate aceste motive înainta acum foarte încet spre nord, încercând să ocolească acea întindere albă ce părea că nu are hotare, conștient că era încă una dintre barierele pe care Natura le punea între el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tâmple. închise ochii, într-o zadarnică încercare de a alunga din minte acel peisaj de coșmar, dar i se întipărise atât de tare pe retină, încât avea senzația că aceea va fi ultima imagine de care va avea parte în agonia lui. Nici munți, nici stânci, nici teren accidentat; nimic altceva decât o depresiune netedă, o foaie de hârtie pe care s-ar fi putut scrie toate cărțile din lume. Insh’ Allah! De ce o fi vrut Dumnezeu, capabil să imagineze orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]