1,639 matches
-
Craiova. În 1931, își îndreaptă pașii către Academia de Înalte Studii Agronomice din București și urmează Secția de Geniu Rural pe care o absolvă în anul 1936. Tot atunci a inceput sa lucreze ca asistent diurnist la Institutul de Cercetari Agronomice. Pentru lărgirea profilului pregatirii profesionale, in scopul abordării mai tehnice a problemelor de îmbunătățirii funciare, în anul 1938, se înscrie la cursurile Facultății de Construcții a școlii Politehnice din București. Votând in cadrul plebiscitului din 1938 impotriva constițutiei lui Carol
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
la întărirea socială a oamenilor". În facultate îi are ca mentori pe distinșii profesori Gheorghe Ionescu-Sisești, Traian Săvulescu, Teodor Saidel și Petre Enculescu. Aceștia îi îndrumă calea către cercetarea științifică la Secția de Îmbunătățiri Funciare a prestigiosul Institut de Cercetări Agronomice al României (ICAR). În cadrul Laboratorului de Irigații și Desecări, Marcu Botzan contribuie la dezvoltarea unor programe de cercetare menite să lărgească bazele moderne ale acestei specialități necesare Economiei Naționale. A fost începutul unei activități de pionierat, având în vedere lipsa
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
pentru valoarea lor științifică deosebită au fost distinse cu Premiul Academiei Române. Alături de "Culturi irigate", lucrarea "Bilanțul apei în solurile irigate", prin metodologia didactică a expunerii și conținutul aplicativ, a contribuit la introducerea de noi discipline de studiu în învățământul universitar agronomic din România. De o deosebită valoare științifică sunt monografiile "Începuturile hidrotehnicii pe teritoriul României", "Apele în viața poporului român", "Drumuri de apă" și "Mediu și viețuire în spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic". În aceste scrieri, utilizând documentarea arheologică și relatarea istorică, autorul își
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
1966 și-a luat doctoratul cu teza „Producerea, pregătirea și folosirea îngrășămintelor și amendamentelor” și în 1968 a obținut titlul de doctor docent. Profesor și cercetător cu rezultate remarcabile, academicinul a deținut, de-a lungul anilor, funcții în învățământul superior agronomic în calitate de șef de catedră, decan, prorector și rector al Institutului Agronomic din București, conducător de doctorate, șef de laborator, în administrația publică de stat și în cercetare. Este autor a peste 400 de articole de cercetare științifică, 23 de tratate
David Davidescu () [Corola-website/Science/307178_a_308507]
-
îngrășămintelor și amendamentelor” și în 1968 a obținut titlul de doctor docent. Profesor și cercetător cu rezultate remarcabile, academicinul a deținut, de-a lungul anilor, funcții în învățământul superior agronomic în calitate de șef de catedră, decan, prorector și rector al Institutului Agronomic din București, conducător de doctorate, șef de laborator, în administrația publică de stat și în cercetare. Este autor a peste 400 de articole de cercetare științifică, 23 de tratate, monografii și studii, apărute în țară și peste hotare, însumând aproape
David Davidescu () [Corola-website/Science/307178_a_308507]
-
de combatere a bolilor transmisibile desfășurată în campaniile din 1913 și 1914-1918 Alexandru Slătineanu a fost distins cu următoarele ordine române și franceze: Medicul Alexandru Slătineanu a fost fiul lui Alexandru Slătineanu, agronom cu studii la Paris, organizator al învățământului agronomic în Țara Românească. Acesta a fost, între anii 1852-1857, director al Institutului de Agricultură de la Pantelimon înființat în 1835 la inițiativa lui Petrache Poenaru, instituție de învățământ precursoare al Facultății de Agronomie din București. Fiul medicul Alexandru Slătineanu și al
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
transformată în "Școala Națională de Limba Română". Ca vechime, este a doua școală românească de grad mediu din Țara Românească, după liceul "Sfântu Sava" din București (1818). În 1947, se înființează Facultatea de Agronomie, redenumită, un an mai târziu, Institutul Agronomic (initial cu Facultatea de Agricultură și, pentru o perioadă, cu Facultatea de Mașini Agricole, iar mai târziu, și cu Facultatea de Horticultură). În paralel, în perioada 1951-1958, în Craiova a funcționat Institutul de Mașini și Aparate Electrice (cu Facultatea de
Universitatea din Craiova () [Corola-website/Science/308052_a_309381]
-
hotărârea menționată se stabilea că Universitatea din Craiova va cuprinde: Facultatea de Matematică, Facultatea de Chimie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Științe Economice, Facultatea de Electrotehnică, Facultatea de Agricultură și Facultatea de Horticultură. Hotărârea prevedea că, odată cu înființarea Universității, Institutul Agronomic își încetează activitatea, facultățile lui trecând în cadrul acesteia, iar Institutul Pedagogic de 3 ani va continua să funcționeze cu Facultatea de Istorie-Geografie și Facultatea de Științe Naturale, dar va fi integrat administrativ și funcțional noii instituții universitare. În aceste condiții
Universitatea din Craiova () [Corola-website/Science/308052_a_309381]
-
să funcționeze cu Facultatea de Istorie-Geografie și Facultatea de Științe Naturale, dar va fi integrat administrativ și funcțional noii instituții universitare. În aceste condiții, în septembrie 1966 se deschid oficial cursurile Universității din Craiova, cu șapte facultăți de profil universitar, agronomic, tehnic și economic, și cu două facultăți de profil pedagogic. În perioada 1970-1998 avea să funcționeze și Facultatea de Medicină (astăzi, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova). Există aici următoarele facultăți:
Universitatea din Craiova () [Corola-website/Science/308052_a_309381]
-
Asachi. În continuare, școala se dezvoltă în cadrul Academiei Mihăilene (1835) și, ulterior, în cadrul Universității din Iași, înființată în anul 1860. Pe 7 noiembrie 1912, în urma aprobării noului regulament al Facultății de Științe, se înființează învățământul superior electrotehnic, chimic aplicat și agronomic, eveniment care poate fi considerat actul de naștere a ceea ce va fi, ulterior, Școala Politehnică. În luna martie a anului 1937, învățământul superior tehnic este scos de sub egida Universității din Iași, prin înființarea "Școlii Politehnice Iași". Instituția nou creată a
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
Barițiu, Ilie Măcelariu și de dr. Ioan Rațiu Memorandumul de la Blaj din 3 iulie 1872, în care se cerea, printre altele, conducerea autonomă a școlilor, liberă și independentă de organele statului, limba română - limbă de predare în învățământul universitar, școli agronomice etc. A respins, în mod ferm, în discursul rostit la 13 mai 1879, în Casa Magnaților, proiectul unei legi propuse de ministrul A. Trefort. Prin acest proiect de lege, se dorea introducerea limbii maghiare în toate școlile românești. Mitropolitul Ioan
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
Iași, unul din profesori fiind și . După susținerea docenței, în anul 1914, a devenit conferențiar la catedra de zootehnie din cadrul Facultății de Științe din Iași. Din 1925 a devenit profesor titular atât la Facultatea de Științe, cât și la Institutul Agronomic din aceeași localitate, numărându-se și printre întemeietorii acestuia. În 1918, după Unirea Basarabiei cu România, Agricola Cardaș a fost director al agriculturii din Basarabia. În această poziție publică, a înaintat în anul 1926 Ministerului Instrucțiunii Publice un memoriu prin
Agricola Cardaș () [Corola-website/Science/306672_a_308001]
-
-se și printre întemeietorii acestuia. În 1918, după Unirea Basarabiei cu România, Agricola Cardaș a fost director al agriculturii din Basarabia. În această poziție publică, a înaintat în anul 1926 Ministerului Instrucțiunii Publice un memoriu prin care solicita transferul învățămantului agronomic de la Iași la Chișinău, capitala unei regiuni cu mare potențial agricol. În M.O. nr. 82/9 aprilie 1933 s-a publicat Legea pentru transformarea Secției de Științe Agricole de pe lângă Universitatea din Iași, în Facultate de Științe Agricole a Universității
Agricola Cardaș () [Corola-website/Science/306672_a_308001]
-
Secției de biologie aplicată. În martie 1943 adevenit Membru corespondent al Academiei de Agricultură din România. După ce fusese îndepărtat de la catedră timp de patru ani, de regimul comunist, a revenit în 1952 ca profesor la Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic ieșean. Pentru activitatea sa în domeniul agricol a fost distins cu titlulrile: Principalele sale lucrări sunt: Profesorul Agricola Cardaș a elaborat peste 70 de lucrări privind materialul zootehnic autohton și influența mediului asupra organismului animalelor domestice.
Agricola Cardaș () [Corola-website/Science/306672_a_308001]
-
a născut la data de 10 martie 1935, în satul Plopi din raionul Rîbnița, pe atunci în RASS Moldovenească. Începând din anul 1953, a efectuat stagiul militar obligatoriu în cadrul Armatei Sovietice. Din 1955 devine membru PCUS. A absolvit cursurile Institutului Agronomic "M.V. Frunze" din Chișinău (1960) și Școala Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS din Moscova (1969). A obținut titlul științific de candidat în științe economice în anul 1977. După absolvirea facultății, începând din anul 1960, lucrează ca agronom, vicepreședinte
Ivan Calin () [Corola-website/Science/306774_a_308103]
-
și doctorat în agronomie la Academia Agricolă "C.A. Timiriazev" din Moscova (1949-1952), cu teza "Sporirea productivității hibrizilor de grâu de primăvară" (1952). După revenirea de la Moscova, a fost încadrat ca profesor universitar de genetică și ameliorarea plantelor la Institutul Agronomic "Dr. Petru Groza" (1952) și la Institutul Agronomic "Nicolae Bălcescu" din București (1953-1974). În paralel, a funcționat și în calitate de director al Institutului de Cercetări pentru cultura porumbului de la Fundulea și al Institutului central de cercetări agricole (1955-1966). Devine membru de
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
A. Timiriazev" din Moscova (1949-1952), cu teza "Sporirea productivității hibrizilor de grâu de primăvară" (1952). După revenirea de la Moscova, a fost încadrat ca profesor universitar de genetică și ameliorarea plantelor la Institutul Agronomic "Dr. Petru Groza" (1952) și la Institutul Agronomic "Nicolae Bălcescu" din București (1953-1974). În paralel, a funcționat și în calitate de director al Institutului de Cercetări pentru cultura porumbului de la Fundulea și al Institutului central de cercetări agricole (1955-1966). Devine membru de frunte al PCR și astfel promovează în funcția
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
nu a fost plătită, iar statuia a fost prinsă de soclu doar în șase suruburi în loc de 24. Asociația Veteranilor de Război, filiala Iași, a dorit inițial ca statuia să fie amplasată în rondoul de la capătul liniei de tramvai de la Universitatea Agronomică, pentru care se comandase deja un proiect de amplasare (realizat de arh. Mihai Mancaș). Cu toate acestea, Primăria municipiului Iași a stabilit un amplasament considerat de multă lume ca necorespunzător și anume la intersecția Bulevardului Carol I cu str. Ștefan
Statuia lui Mihai Viteazul din Iași () [Corola-website/Science/307922_a_309251]
-
după hilare pseudo-probe, iar Silvia primește locul de muncă unde a fost repartizată. Filmul se încheie cu happy-end în momentul când Radu primește repartiție de medic veterinar în satul unde lucra Silvia, iar cei doi se reîntâlnesc. După absolvirea Institutului Agronomic din București, tânăra Silvia Popescu (Catrinel Dumitrescu), originară din Călărași, a fost repartizată ca inginer agronom tocmai la Dorohoi. Ea își dorește să rămână în capitală și apelează la tovarășul Mateianu (Ștefan Mihăilescu-Brăila), o rudă cu o funcție înaltă, pentru
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
stat. După 1918, în fostul conac Paget (intrat în posesia statului român) a funcționat între 1918-1929 o fermă agricolă statală, în paralel cu orfelinatul de băieți „Mihai Viteazul” (1920-1929), iar între 1929-1958 Stațiunea Experimentală Agricolă (aparținând de Institutul de Cercetări Agronomice al României, ICAR). În apropierea acesteia (pe fostul teren al conacului John Paget) s-a construit un mare siloz-depozit de cereale si semințe (str. 1 Decembrie 1918 nr. 1-3; transformat în ultimii ani într-un bloc de locuințe, cu spații
Conacul Paget din Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/307397_a_308726]
-
conferită domnișoara Liana Greavu, doamnei Gabriela Iordache, domnului Sorin Marinescu, doamnei Viorica Chiru și doamnei Ioana Petrea. În a doua ceremonie, Ordinul Coroana României în grad de Cavaler a fost conferit profesorului universitar Florin Stănică, prorector al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, și domnului John Florescu. Crucea Casei Regale a României a fost conferită Excelenței Sale domnului Diego Brasioli, ambasadorul Italiei, și Excelenței Sale domnului Werner Hans Lauk, ambasadorul Germaniei la București. Decorația Regală Nihil Sine Deo a fost
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească (1985-1989). s-a născut la data de 22 octombrie 1934, în Chișinău (pe atunci în Regatul României). În anul 1956 a absolvit studiile universitare la Institutul Agronomic „M.V. Frunze” din Chișinău, obținând ulterior titlul academic de candidat în științe economice. După absolvirea facultății, în perioada 1956-1971, a lucrat ca inginer mecanic la Stațiunea de Mașini și Tractoare, inginer șef și șef al direcției SKB din cadrul Fabricii de
Alexandru Mocanu () [Corola-website/Science/312570_a_313899]
-
(n. "Teodor Mehtupciu", 1810 - 1841), a fost un reprezentant al socialismului utopic în Țara Românească. În 1835 a înființat, la Scăeni, județul Săcueni, un falanster, intitulat "Societatea agronomică și manufacturieră" sau "Colonia soților agronomi". Societatea a fost desființată de autorități un an mai târziu. A preconizat lichidarea analfabetismului și a superstițiilor, dezrobirea țiganilor, precum și ideea unirii instrucției copiilor cu munca productivă. S-a născut în Moldova. Era un
Teodor Diamant () [Corola-website/Science/312138_a_313467]
-
să dea moșia în arendă unei colectivități de familii, aduse de Diamant, care dorea înființarea unui falanster, un fel de colonie agricolă-industrială care funcționa după principiile socialismului utopic. Falansterul a fost înființat la 10 martie 1835 și avea denumirea "Societatea agronomică și manufacturieră" sau "Colonia soților agronomi". Înainte de desființare avea aproximativ 100 de membri. Ea a eșuat după mai puțin de un an, „soții agronomi” părăsind-o, nemulțumiți de rezultate, de condițiile de muncă, și de lipsa interesului lui Bălăceanu față de
Teodor Diamant () [Corola-website/Science/312138_a_313467]
-
În anul 1982 este aleasă ca președinte al Consiliului rural din localitatea Novotiraspol. În anul 1988 este numită ca șefă a Oficiului de Stare Civilă din cadrul Comitetului executiv municipal Tiraspol. În același timp cu activitatea profesională, a absolvit cursurile Institutului Agronomic din Chișinău ca agronom (1989) și apoi pe cele ale Facultății de Drept ale Universității de Stat "Taras Șevcenko" din Tiraspol, ca jurisprudent (1998). Între anii 1999-2000, a condus Departamentul instituțiilor judiciare, notariatelor și actelor de stare civilă din cadrul Ministerului
Galina Antiufeeva () [Corola-website/Science/311172_a_312501]