25,860 matches
-
-i cu îngerul alb? Uite cum vine vorba, gospodarule. Ingerul cel alb era o soră. O soră medicală de la spitalul cela unde ședea băiatul. Avea un chip alb ca spuma laptelui și niște ochi în care erau adunate toate florile albastre ale pământului. Mâinile...mâinile erau calde și moi cum îi puful de gâscă. Când o deschis ochii flăcăul, îngerul a izbucnit întâi în râs, apoi a început să plângă, murmurând cuvinte neînțelese...Vorbea într-o limbă pe care el nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
partidele sunt de banc, poliția e mână-n mână cu personalul, iar personalul nu mai are nici un Dumnezeu. Am văzut eu bine, ai și-o sticlă de Rémy Martin? — Ai văzut bine. Liliane aduce noua sticlă. Robespierre latră de inimă albastră și se ridică în două labe, lucru pe care, până în acest moment, refuzase cu încăpățânare, întotdeauna, să-l facă. — Am făcut liceul la internat și facultatea la cămin. În facultate, ca să am bani de manuale, donam sânge lunar și-mi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dacă ai făcut undeva vreo greșeală, cât de mică. șase în al patrulea loc: ochii tăi sunt în dreptul ochilor regelui hanuman, pupilele tale îl fixează, pupilele lui sunt dilatate, semn de activare simpatică, irișii tăi sunt căprui, irișii lui sunt albaștri, tu îți ții respirația, cu o bucată bună de paradis în tine, el respiră des și profund, îl vezi bine, are blană roșie pe gât și argintie pe față și corp, tu ai costumașul tău roșu de sărbătoare pe tine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ghepardul cu dinți de oțel care sfâșie rochii și vise frumoase te grăbește ceasul care se scurge de pe comoda din dormitor te silabisesc dali și buñuel. mai trist e că va fi cum se va decide că este deja. tablete albastre de pe case vor cădea peste gâtul meu de girafă care a înghițit cu plăcere și fără pic de distanță această mare dragoste și oamenii de zăpadă vor ajunge tiptil în camera mică în care tu te fardezi, în care va
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a avea copii trebuie să te înfășori într-un cocon de dragoste. firele subțiri ale dragostei sunt produse de o guriță mică, invizibilă, a insectei memoriei tale. când femeia este gravidă mireasa regală vede în vis această insectă cu picioare albastre, lucioase, din gurița căreia iese un fir foarte subțire, alb strălucitor, foarte alb, alb pur, alb mătăsos, luminos, alb-alb. nouă în al treilea loc: când ai pierdut pofta de viață, gândește-te la fesele lucrurilor. și cartea aceasta are nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fă ceva, să răsară în coconul dragostei tale un fulg. un fulg mic care să crească, hrănit de matca splendidă a memoriei. amintește-ți în vis de toți fulgii pe care i-ai ronțăit. mângâie fesele fulgilor, umple-ți traheea albastră cu fulgi albi, dizolvă fulgii în sânge, fulguiește ți sângele, care ajunge la inimă și creier. nouă în al cincilea loc: mireasa ta este acum făcută din pături de fulgi care încălzesc și hrănesc micul fulg, care ești tu. e
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu trebuie să aibă coarne de rinocer sau de elan, acoperișul trebuie să reușești să îl faci dintr-un singur fulg de struț enigmatic, care trebuie lipit de ceilalți fulgi cu gălbenuș de ou de struț enigmatic. cu tine reflexele albastre ale nopții de gesturi se făceau curmale coapte, ca tine. picioarele podurilor dintre plânset și râs deveneau picioare de dansatoare exotice, cu tine dungile de pe pleoapele gesturilor mele deveneau curcubee, cu tine - și eu deveneam tu, miez de tine, cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în alergarea ta uriașă, în drumul tău cel lung și întortocheat, un mic sacrificiu trebuie făcut. până la urmă îți treci peste inimă și peste remușcările dureroase, până la urmă îți treci mâna prin desaga fără fund și scoți tubul cu capac albastru, desfaci capacul albastru și prinzi unul dintre paramecii putrinicioși de păruțul lui, de cilișorii lui, îl scoți din apa lui verde din tubul cu capac albastru, nu îl poți privi în ochii lui mari de motan, îi rupi unul dintre
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
uriașă, în drumul tău cel lung și întortocheat, un mic sacrificiu trebuie făcut. până la urmă îți treci peste inimă și peste remușcările dureroase, până la urmă îți treci mâna prin desaga fără fund și scoți tubul cu capac albastru, desfaci capacul albastru și prinzi unul dintre paramecii putrinicioși de păruțul lui, de cilișorii lui, îl scoți din apa lui verde din tubul cu capac albastru, nu îl poți privi în ochii lui mari de motan, îi rupi unul dintre cilișorii lui și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
până la urmă îți treci mâna prin desaga fără fund și scoți tubul cu capac albastru, desfaci capacul albastru și prinzi unul dintre paramecii putrinicioși de păruțul lui, de cilișorii lui, îl scoți din apa lui verde din tubul cu capac albastru, nu îl poți privi în ochii lui mari de motan, îi rupi unul dintre cilișorii lui și îl arunci înapoi în apa verde, răsucești capacul la loc, pui tubul pe fundul desagii și aprinzi cilișorul cu un băț de chibrit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în abisul dintre cerul tău și cerul tuturor, nu fi invidioasă pe fiica împăratului de la miazănoapte, yi, care are nunta mâine, ea va cheli repede și i se vor lăsa sânii, pentru că este blestemată de ciguape, femeile rele cu pielea albastru închis, picioarele înapoi și părul până la pământ, din vestitele insule-de-dincolo-de-pământuri, unde dăinuie fumurile pe ținutul înalt și se aud întotdeauna tobele sălbatice făcute din piele de rinocer șchiop cu psoriazis. șase în al cincilea loc: yi are două fiice, mânecile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ariergardă, dumnezeu e cu tine. șase în al cincilea loc: porți costumașul tău roșu de sărbătoare, mergi cu pașii de cangur antilopin pe fundul lacului roșu, simți că începi să urci, după încordarea din coapsele tale, ajungi să vezi cerul albastru, apoi pământul verde al unei grădini neimaginate, alergi pe câmp cu nesaț, un tigru alb sare pe tine și te linge pe față, un vultur uriaș te mângâie pe piept cu aripi moi, roiuri de albinuțe dungate se învârt în jurul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Fluviu și Barcă de cedru. O înfige în locul primeia.): Pe asta o iau înapoi, că-i în inventar. (iese cu prima pancardă) CEZARA: S-auzim mai departe, Bufonule. BUFONUL: Cum ziceam: ... ascultătoarele valuri... El își rezima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră... CEZARA: N-auzi, iubitule? Fruntea încununată cu flori albastre..." Flori, înțelegi? IERONIM: Uite ce: dumnealui zicea ceva și de-o pasăre măiastră. N-o văd! CEZARA: Nea Costică! Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prima pancardă) CEZARA: S-auzim mai departe, Bufonule. BUFONUL: Cum ziceam: ... ascultătoarele valuri... El își rezima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră... CEZARA: N-auzi, iubitule? Fruntea încununată cu flori albastre..." Flori, înțelegi? IERONIM: Uite ce: dumnealui zicea ceva și de-o pasăre măiastră. N-o văd! CEZARA: Nea Costică! Repede, cununa cu flori albastre și-o pasăre măiastră! (Nea Costică vine bombănind probabil ceva neplăcut. Leapădă în brațele celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră... CEZARA: N-auzi, iubitule? Fruntea încununată cu flori albastre..." Flori, înțelegi? IERONIM: Uite ce: dumnealui zicea ceva și de-o pasăre măiastră. N-o văd! CEZARA: Nea Costică! Repede, cununa cu flori albastre și-o pasăre măiastră! (Nea Costică vine bombănind probabil ceva neplăcut. Leapădă în brațele celor doi lucrurile cerute. Iese tot bombănind. Îndrăgostiții se gătesc.) CEZARA: Iar flori de plastic... IERONIM: Că pasărea ta măiastră... n-auzi ce mai cântă? CEZARA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
strigă spre culise): Jâlțurile Măriei Sale! Măria Sa n-are pe ce să se așeze! În clipă să fiți cu toate trei aici! POSACUL (aparte): Jâlțurile... Unul nu-i ajunge! Lui îi trebuie tot câte trei... (Slujitorii aduc cele trei jâlțuri negru, albastru și alb, le așază pe practicabil.) PRICINĂ: Hm... Mi le-au adus? Bine. Acu' eu pe care să mă așez? LINGUȘITORUL: Pe cel alb, Măria Ta, ca să ne arăți că ești bucuros. Apoi numaidecât ne simțim și noi veseli, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să poruncesc să ți se taie urechea cu care-ai cutezat a auzi asemenea necuviință. (se mută, icnind, în jâlțul albastru. Lingușitorul se repede să-l sprijine, gest de refuz al împăratului) Dați de știre c-am început să mă supăr iarăși. LINGUȘITORUL (trece la ușa din dreapta. Strigă): Măria Sa a început să se supere. Temeți-vă capetele și arătați obraz întristat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
coborât privirea, un deget mic mi-a arătat nemărginirea. F1: Un strop de-argint a lunecat și, cu paloarea-i siderală, pe cerul negru a-nsemnat un fir subțire de beteală... B2: Sclipind departe, prin frunziș, o stea smerită și albastră sta singuratică, pieziș, deasupra noastră. Și ca un spin, cu raza-i rece și subțire mi-a strecurat un gând străin în visul meu de fericire. Zicea: F2 (ușor reverberat): "Sub cerul vast și mut v-a aruncat aceeași soartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și singură, ca mine... * F1: Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni? F4: Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi, de vânt, lași în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălți albastre și-nsorite de omăt topit abia, și pe dealuri mucezite arături de catifea. B2: Și pornești departe-n sus după iarna ce s-a dus, după trena-i de ninsori așternută pe colini... F3: Drumuri 'nalte de cocori, călăuzii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, să trăim, în clipe lungi, același vis, foi uscate-n jurul tău să cadă rar, la ureche să-ți descânte un bondar și, cum stai cu ochii-nchiși pe jumătate, soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
inimă port o dulce mireasmă de floare... parfumul trecutului mort... * F3: Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit... F2: Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, visători ca amorezii stau de veghe la fereastră, și pe marmura zăpezii culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a sila s-adune lumea-n sală Și după ce-i ia banii, să-i facă și morală. Căci nici un om cuminte, stăpân pe punga lui, Când are gust de pere nu cumpără gutui. Iar teatrul, din păcate, în lumea lui albastră, Fiind în legătură cu punga dumneavoastră, Cum vreți să țină seamă de prunci sau de școlari, Când trebuie să fie pe placul celor mari? Ș-apoi... vă rog să-mi spuneți, cu gândul la trecut: Câți dintre dumneavoastră (pe vremuri, la-nceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult la mișcările, la viața străzii decât la munca prestată. Trec mașini și se zgâlțâie obloanele vechi. Parchet ros. Cartiere care aduc a oraș vechi de provincie. Amândoi sunt îmbrăcați în niște halate albastre. Clienți sunt destul de puțini. Două ore, cât am stat acolo, n-a venit nimeni. Nici măcar nu s-a uitat cineva în vitrină. Pare o cameră dezafectată, refractară la tehnică. Un ceas vechi și altul defect. Românul e îndrăgostește de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Noi i-am fi concurat și trebuia să facem liniste. De obicei, să vezi plugul mare era o priveliște destul de deprimantă. Costume naționale închiriate de la primărie, combinate cu niște pantaloni de școală din ăia negri sau cu pantaloni de atelier albaștri. De obicei, repetenți sau oameni care aveau nevoie de bani. Mergeau apoi în Câmpina printre blocuri și oamenii aruncau cu bani în ei de la balcoane. Mă mulțumeam cu un buhai dintr-o cutie de tablă din care ieșeau niște mațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Ionescu i se refuză gloria, iată însă că alții prosperă. De curând, Constantin Tănase a angajat la Cărăbuș o cântăreață cu voce cam groasă, dar cu mult sentiment în câtecele populare pe care le știe. E brunetă și are ochii albaștri. Un nume pur românesc - Maria Tănase. Dar dacă lumea va crede că e vreo rudă a sa? Nu... Se va numi Mary Athanasiu, sună mai teatral. „Galerilafaiet“ Când pleacă la Școala Centrală de Fete „Marica Brîncoveanu“, viitoarea călugăriță nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]