1,941 matches
-
ți-aduci aminte. Nu l-am terminat, din păcate. Voiam să-l întrec pe Rafael... Paul al meu să fie mai viu. Dar nu l-am terminat. M-a chemat Carol, împăratul, pe neașteptate, la Roma. Mă chemase Carol! — Dar Alegoria Timpului? Timpul... cele trei înfățișări... Prudența. Alegoria pictată acum zece ani... își auzi vocea pisălogul Tolea. Ar fi și un autoportret acolo. Așa se pare, autoportretul bătrânului Tizian. — Vezi că ți-a căzut un plic, mormăi, agasat, bătrânul. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din păcate. Voiam să-l întrec pe Rafael... Paul al meu să fie mai viu. Dar nu l-am terminat. M-a chemat Carol, împăratul, pe neașteptate, la Roma. Mă chemase Carol! — Dar Alegoria Timpului? Timpul... cele trei înfățișări... Prudența. Alegoria pictată acum zece ani... își auzi vocea pisălogul Tolea. Ar fi și un autoportret acolo. Așa se pare, autoportretul bătrânului Tizian. — Vezi că ți-a căzut un plic, mormăi, agasat, bătrânul. — Trebuie să vă amintiți. Singurul tablou în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
numele, cum obișnuiați. Nici numele modelelor, cum făceați la portrete... — Ce e în plicul ăla? De ce l-ai ascuns? Amor? Scrisorele parfumate? O, cât le-am mai iubit, parșivele... O viață lungă și glorie lungă înseamnă și... — Nici un nume în alegorie. Dar latina, dar motoul? EX PRAETERITO... PRAESENS PRUDENTUR AGIT... NI FUTURA ACTIONE DETURPET. V-amintiți? Din experiența trecutului, din trecut, adică, acționează prezentul. Acționează cu prudență. Cu pru-den-ță, așa ați scris. Cu prudență, cu nepăsare. Prudență, nu nepăsare. Prezentul acționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
AGIT... NI FUTURA ACTIONE DETURPET. V-amintiți? Din experiența trecutului, din trecut, adică, acționează prezentul. Acționează cu prudență. Cu pru-den-ță, așa ați scris. Cu prudență, cu nepăsare. Prudență, nu nepăsare. Prezentul acționează cu prudență, să nu prejudicieze viitorul. V-amintiți? Alegoria prudenței, ăsta e tabloul... Poate într-o primăvară ca asta, făcut... Erați un prudent, maestre? — Ce-i cu scrisoarea, de ce o ascunzi? continuă maestrul. Ți-o fi scriind scârboșele, să te momească. Le știu eu!... Citește, hai, citește, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i cu scrisoarea, de ce o ascunzi? continuă maestrul. Ți-o fi scriind scârboșele, să te momească. Le știu eu!... Citește, hai, citește, să mă încălzesc. Citește invitația pentru la noapte, hai, citește... Într-o zi ca asta, primăvara, ați început Alegoria Prudenței? Un bărbat foarte în vârstă, în profil, privind spre stânga. Profilul dumneavoastră, sunt sigur. Numai două autoportrete se cunoșteau, cel de la Berlin și cel de la Luvru. Ăsta ar fi al treilea, Colecția domnului Francisc Howard. Vândut apoi lui Legatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Luca Caragiale și George Bacovia, poetul melancoliei citadine și al viziunilor suprarealiste.“ (PAUL BAILEY, Times Literary Supplement, Anglia, 10 mai 1996) * „Prin Plicul negru, a apărut o capodoperă. Arta metaforei face ca volumul să rămână întunecat și luminat, totodată, precum «Alegoria prudenței» lui Tizian, cu cele trei fețe ale timpului. O carte mare, limpede, deși o carte cu enigme și sugestii.“ (JUERGEN VERDOFSKY, Frankfurter Rundschau, Germania, 23 septembrie 1996) * „Plicul negru al lui Norman Manea: o capodoperă tumultuoasă și tulburătoare.“ (ENZO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului îl făcu pe Povestitor să râdă și odată cu el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul, fu neprevăzutul. Și astfel descoperi ceea ce avea să-l mențină treaz mulți ciorchini de vremi. Curiozitatea. Și începu să citească, înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceea ce întâmpinasem în trafic: munți de cremene, imposibil de forat decât cu forța zgripțuroaică a basmului, fântâni otrăvite, copaci vorbitori. Am creat, ȘTIIND că noi suntem o poveste pe care va fi trebuind să o așternem cu încredere și că alegoria este însăși adevărul. Sigur, știi cum am luat împreună lecții de dans, maeștrii fiind noi înșine. Ni s-a explicat teoretic ceva anapoda, fără nicio legătură cu ritmul și armonia. Ele trebuiau deduse. Și să nu vorbim decât LIMBA NOASTRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toată splendoarea sau hidoșenia lor. Astfel, interiorul transformat era logic să nască viziuni cu încărcătură de adevăr revelat. Mai frumos, mai profund, mai înțelept decât adevărul elaborat. Așa că orice găselniță de până atunci căreia i se spunea metaforă, parabolă sau alegorie își pierduse haina, înfățișându-se acum ca o ființă goală, mutilată, fără atracție nici pentru ochi, nici pentru ureche. Adică nu inspira pentru că nu avea prin ce. Au încercat pictori de deasupra și au văzut esența urâtului de deasupra. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ziarul ,,Mainichi,, , pentru cititorii căruia a relata meciul. Era ultimul meci din cariera marelui maestru Shusai, meci pe care l-a pierdut În fața unui challenger mai tânăr, ca să moară apoi peste numai un an. Romanul este de fapt o alegorie destul de transparentă, a Înfrângerii suferite de Japonia În timpul celui de-al doilea Război Mondial. Kawabata a deținut funcția de președinte al PEN clubului japonez și În această calitate a fost un veritabil ambasador al literaturii japoneze În spațiul vestic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
artei”. (Odobescu) In anii studenției mergeam în ziua de spectacol la „un bilet în plus”. Actorii amatori de la facultățile bucureștene au montat o scenetă de avangardă. Textul era în permanentă schimbare.Actori deveneau pe rând dramaturgi.Subiectul era o fină alegorie la adresa moravurilor societății contemporane.Replici ca „Il lăsam să viziteze cetatea,doar pe unde s-a făcut curat!”, „Vântul vine obosit din țara voastră ,unde învârte 14 mori și nu poate să mai învârtă și cele 13 mori ale noastre
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a cocoșului, pe un fond verde-auriu, sugerează acea concordanță între aproape și infinit care poate fi găsită doar în pictură. Christian Thum lasă dinții craniului să se odihnească pe un manuscris care în mod sigur este lipsit de litere, o alegorie simpatică despre vanitate și moarte. în tabloul lui El Greco Apostolii Petru și Pavel lui Pavel i s-a întâmplat un necaz de neînțeles, dar demn de luat în considerare: el încearcă să arate cu degetul un loc important dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
care o trezise la viață. I-am întâlnit privirea. În ochii ei întunecați, plini de viață, se citea consternarea, încântarea. Ei, drăcie, mi-am spus eu. Ferma animalelor fusese o glumă de la cap la coadă. — Știi, e vorba de o alegorie, mi-a spus ea. — Ce? — E o alegorie. E vorba de revoluția din Rusia. — Cee? Mi-a explicat. Chestia asta a căzut ca o bombă, nu încape nici o îndoială. Revoluția bolșevică nu era ceva nou pentru mine - din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
privirea. În ochii ei întunecați, plini de viață, se citea consternarea, încântarea. Ei, drăcie, mi-am spus eu. Ferma animalelor fusese o glumă de la cap la coadă. — Știi, e vorba de o alegorie, mi-a spus ea. — Ce? — E o alegorie. E vorba de revoluția din Rusia. — Cee? Mi-a explicat. Chestia asta a căzut ca o bombă, nu încape nici o îndoială. Revoluția bolșevică nu era ceva nou pentru mine - din câte știu eu, a fost un mare tărăboi acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a căzut ca o bombă, nu încape nici o îndoială. Revoluția bolșevică nu era ceva nou pentru mine - din câte știu eu, a fost un mare tărăboi acolo și o reașezare a lumii, cândva, pe la începutul veacului. Dar chestia asta cu alegoria m-a prins cu nădragii-n vine. Am ascultat-o mai departe pe Martina. Calul ăla mare, Boxer - el reprezenta țărănimea, dacă vreți. Micul Squealer - el nu era pur și simplu un porc, era propagandistul Molotov. Știam că Molotov fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am făcut. Mai dă-mi o carte de citit. În regulă, așteaptă o clipă. De data asta era 1984 - de același George Orwell. — Fără animale? am întrebat-o eu cu un deget îndreptat spre ea. — Nu. Doar câțiva șobolani. — Vreo alegorie? — Nu chiar. — Știi, am spus eu (și aici a fost șmecheria): Am avut un vis grozav cu tine, ieri noapte. În mod normal, conform experienței pe care am acumulat-o eu, în urma unei asemenea declarații urmează sau o retragere jenantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aș pierde vremea cu unul ca tine? — Dar de asta ce părere ai? am spus eu. Ferma animalelor... — Ce? O, am citit-o când aveam doisprezece ani. Atunci poate că nu ți-ai dat seama că e vorba de o alegorie. Cum ai putut la vârsta aia? Nu aveai decât doisprezece ani. Porcii sunt la fel de conducători - ai Revoluției. Și toți ceilalți, cum ar fi caii, și câinii, sunt cu toții... Oh, Alec. Nu-mi face nici o plăcere s-o spun, dar arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate unanim pe baricadele lui Decembrie 1989, sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii nu se pot scula. Obișnuiți cu maladia somnului plin de coșmaruri, parcă se retrag în grota țintuiților din alegoria Republicii lui Platon (Cartea a VII-a). Iluzia sănătății refuză medicamentul emancipării, dictând coaliții mute, nocive. Frica, din lunga noapte comunistă, e cultivată de lupii în piele de oaie cu putere politică și economică și în furata Țară la vreme
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ne lămurim unii altora părerile, construcția - grație căreia ne-am fi urcat de la relele pământului sus la cer - rămâne mereu neisprăvită. Lăsați-ne să sperăm că cunoașterea este limba universală care ne va uni din nou. Așa cum romanii arătau, prin alegoria lor sublimă, că numai prin virtute se ajunge la onoare, lăsați-ne și pe noi să credem că numai prin cunoaștere putem ajunge la virtute. ["ORICE CONCEPȚIE DESPRE LUME"] 2257 Orice concepție despre lume se reazemă, evident, pe domeniul metafizic
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care încăruntește”, în romanul Numele trandafirului, Umberto Eco face o descriere amănunțită a portalului unei biserici din perspectiva înspăimântată a neinițiatului Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
iar măștile acoperă realitatea și i se substituie. Metoda zoomorfică creează un bestiar, “o lume animală și o omenire fantastice”. Fauna omenească rămâne mereu prezentă în gândirea medievală. Ea aparține unui strat stabil al imaginației și se reînnoiește neîncetat în alegorii. Plecând de la bestiarele grecești, răspândite în variante europene, își va crea Dimitrie Cantemir galeria de măști alegorice acționate în Istoria ieroglifică. De altfel, mulți autori au resemantizat înțelesul măștilor zoomorfe moștenit de la Esop. Acestă reînnoire se manifestă sub toate formele
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
la o iluzie; mecanismul perspectivei păcălește vederea, dar impresia generală este de magie anamorfotică. Un astfel de “joc cu paradoxul” ne propune și artistul medieval. Realitatea urâtă și descumpănitoare pentru el, este redimensionată după legile perspectivei. De aici și până la alegorie și chiar până la simbol nu mai este mult; de la alegorismul medieval și până la suprarealism nu e cale chiar atât de mare. “Procesul care a deformat ceasurile lui Dali este ireversibil: timpul s-a oprit pentru totdeauna pe cadranele gelatioase”, afirma
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
omului se datorează sentimentului angoasei, care-i paralizează voința. Într-o lume care are atributele junglei, personajele sfârșesc în mod tragic sau grotesc. Pentru a sugera acest univers dominat de absurd, fatalitate, angoasă, vină, eșec și moarte, Kafka apelează la alegorie și simbol, al căror rol este de a accentua viziunea halucinantă a unei lumi în care eroii sunt captivii unui cerc închis din care nu se poate ieși altfel decât prin moarte. În Metamorfoza, deși cu aparență (carapace) de insectă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
adept al unui organicism estetico-lingvistic aproape maiorescian - reproșează uneori autorilor moderni, lui D. Anghel de pildă, spiritul imitativ și unele „cuvinte cam prea străine limbii”. Articolul polemic din 1914 despre „Mișcarea contimporană poetică“: „...anume neologisme și elemente de comparație și alegorii, cîteva corăbii, de pildă, porturi, rade, niște droguri și coloniale, cacao, eucaliptus, opium, eter și hașiș, cîrpesc la spate pantalonii versificatorului cu un petic violent: simbolism. Dar fondul sufletesc al concurenților e aproape același. Aceiași poporaniști sînt cei ce din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub titlul ironic de „Științe naturale“, iar în volum - sub titlul altfel „didactic” de Abecedar („Cismarul“, „Tinichigiul“, „Croitorul“, „Brutarul“, „Calul“, „Pianul“, „Bradul“, „Boul“, „Cîinele“, „Pisica“, „Ursul“, „Porcul“, „Plopul“, „Luna“, „Soarele“, „Stelele“, „Măgarul“, „Trenul“, „Cerul și Pămîntul“ ș.a.), nu sînt doar „alegorii”, ci „categorii”, „specii” moral-culturale, „caractere” și „fiziologii” moderne, mai exact - avangardiste, fie că e vorba de „meseriași”, de plante și animale, de astre și elemente, de instrumente și vehicule. Într-un sens mai general, toate sînt, de fapt, „instrumente” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]