17,219 matches
-
putea murdări, sau și mai grav, agăța, treci numai prin câmpul deschis, te mai ajuți cu adierea caldă a khamsinului, te apropii. nouă în al treilea loc: din cauza strălucirii albului rochiței tale care îți vine ca turnată, te zărește cum alergi către bucata ta de fericire vrăjitoarea fuamnach, singura vrăjitoare care nu este oarbă, care de când a părăsit-o cavalerul midir este foarte geloasă, acum ea realizează cât de aproape ești de unirea cu perechea suflețelului tău curat, cu shangdi di
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îi înles nească vânătoarea și să îi dăruiască victorii în războaie, e foarte greu să te lupți în afara grădinii suspendate a dragostei tale, unde defensiva este atât de bine organizată, totuși nu te neliniștești, anxietatea te poate paraliza, continui să alergi, ajutată câte un pic de roiul de albinuțe superpolenizatoare din talie, uf, măcar dacă te-ai fi încălțat cu sandalele tale cu aripi, primite de la hermes când erai mică, uf, cum graba de a fi fericită poate să orbească o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aceeași viteză, și oricum acum este destul de departe, însă oștirea dușmană a crudului ultim rege shang a lansat către tine o ploaie de săgeți, care au acoperit cerul și te urmăresc în picaj, săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, alergi cât poți de repede, dar nu ai cum să scapi de ascuțitele în picaj, săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki trece pe deasupra ta și frânge toate săgețile de amanită, săgeata galbenă înfiptă în pridvorul tău te-a salvat, ea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cincilea loc: porți costumașul tău roșu de sărbătoare, mergi cu pașii de cangur antilopin pe fundul lacului roșu, simți că începi să urci, după încordarea din coapsele tale, ajungi să vezi cerul albastru, apoi pământul verde al unei grădini neimaginate, alergi pe câmp cu nesaț, un tigru alb sare pe tine și te linge pe față, un vultur uriaș te mângâie pe piept cu aripi moi, roiuri de albinuțe dungate se învârt în jurul tău, tauri mari și negri mugesc din rărunchi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe față, un vultur uriaș te mângâie pe piept cu aripi moi, roiuri de albinuțe dungate se învârt în jurul tău, tauri mari și negri mugesc din rărunchi în semn de bun venit, pământul îți sărută tălpile obosite, tu continui să alergi, ajungi pe o prispă îmbălsămată, inima ta nu e liniștită, zărești la apus o ploaie neagră de săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, îndreptându-se încoace, cu un ultim efort smulgi din pridvor săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ieftine de cereale spre Sudul Germaniei și transportul din această zonă spre piețele de desfacere a produselor finite; iar direcția asupra căreia se concentra acest curent public era dată de linia Dunării, cu continuarea să spre Mesopotamia. Astfel, Germania a alergat să pună mâna pe Marea Neagră. Legat de aceasta, este de menționat faptul că apariția portului Constantă se datoreaza atât necesităților economice ale României, cât și, în mai mare parte, celor ale Germaniei. Prin Constantă urma să se facă legătura cu
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
zvârle proțapul ca pe-o nimica, ba la stânga, ba la dreapta. Aha, iaca l-a oprit la marginea râpii. (strigă) Măi vere, da' ce-ai pățit? ONOFREI (din culise): Om bun, nu mai întreba și nu mai sta în priveliște. Aleargă degrabă și dă-mi o mână de ajutor, că nu mai pot stăpâni pacostea asta de car; parc-o dat strechea-n el! Mai-mai să-mi dau duhul de când mă-ntinde. Dacă nu vii acuma, îl scăp în râpă. DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și zice că, mai întâi, să ne încercăm puterile. Cine-a birui, acela să ieie banii. DĂNILĂ: Nu mai spune! Puterile? Cum și în ce fel? CODÂRLIC: Apoi iată cum: noi doi să ne-ntrecem la fugă; să vedem care aleargă mai tare. DĂNILĂ: Cum, bre? Adică să-ncep eu, om în toată firea, cu nevastă și copii, s-alerg printre copaci? CODÂRLIC: Și ce, nu s-a mai văzut? Pesemne nu prea ești umblat prin lume... Da' dacă nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spune! Puterile? Cum și în ce fel? CODÂRLIC: Apoi iată cum: noi doi să ne-ntrecem la fugă; să vedem care aleargă mai tare. DĂNILĂ: Cum, bre? Adică să-ncep eu, om în toată firea, cu nevastă și copii, s-alerg printre copaci? CODÂRLIC: Și ce, nu s-a mai văzut? Pesemne nu prea ești umblat prin lume... Da' dacă nu te-ncumeți, poți să pupi burduful, că l-am și înșfăcat! Haide, ori laie, ori bălaie, că n-am când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a fost. CODÂRLIC: Cum, bre omule, cu scârba aceea mică să mă-ntrec eu la fugă? DĂNILĂ: Las' c-o să-ți placă... Ațin-te numai. (chiuie) U-ta-na-naa! Valea, măi urechilă! Efect sonor adecvat. Codârlic pleacă în fugă) Așa, așa drace, aleargă pân' ți-i prăpădi limba pe drum! (Pauza de rigoare. Codârlic revine, suflă greu, se împleticește) CODÂRLIC: Măi, da' sprinten și sprințăroi copil mai ai, drept să-ți spun! Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, odată a cotigit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
CODÂRLIC: Măi, da' sprinten și sprințăroi copil mai ai, drept să-ți spun! Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, odată a cotigit-o și să te duci, duluță! Prinde orbul, scoate-i ochii! Era să plesnească rânza în mine alergând! DĂNILĂ: He, he, ce-am spus eu, ce-am povestit? Ș-apoi aista-i cel mai mititel, abia începe să se țină pe picioare... Să-i vezi pe ceilalți! Seamănă toți lui tătâne-su... Acu' hai de te-ntrece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a căzut și și-a vătămat un braț. S-au oprit, în drum, la baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat. Iaca, eu bat perinile să-și rezeme capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un cuvios, nedezbărat cu totul de năravul cel prost, a îndrăznit să apuce, pe furiș, un măr căzut în iarbă și rostogolit către îngrăditură? MAVRICHIE: Da, aceea a fost chiar de poveste! Că până a prins sfântul de veste să alerge la el și să-i scoată bucățica mușcată dintre dinți, acela a și înghițit-o. Eu n-am văzut, dar mi-au povestit alții. SISOE: Ba eu am văzut, că am coliba în vederea mărului blestemat. A început netrebnicul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o după-amiază, când Paganel a avut proasta inspirație să le treacă pragul, în curtea familiei Ghindoc situația se prezenta în felul următor. Ghindoc ăl bătrân atârnase niște pastramă pe prispă. În niște cârlige. Și câinele mâncase toată pastrama. Drept urmare, bătrânul alerga câinele să facă din el pastramă. Din câine. Ghindoc ăl mic (ăl mic e un fel de-a spune, având în vedere că era a XII-a) alerga și el câinele, dar din motive umanitare. Ca să-l salveze de toporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe prispă. În niște cârlige. Și câinele mâncase toată pastrama. Drept urmare, bătrânul alerga câinele să facă din el pastramă. Din câine. Ghindoc ăl mic (ăl mic e un fel de-a spune, având în vedere că era a XII-a) alerga și el câinele, dar din motive umanitare. Ca să-l salveze de toporul lu’ tac-su’. Și exact în timpul ăsta, Paganel a intrat în curte. Când bătrânul trăgea într-o parte de jigodie, iar ăla mic în direcția opusă. Fâstâcit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
coincidențe? -, ați fi văzut cum Jean adăstează acolo cu un schi în mână. Cu unul doar. Stă și așteaptă pe cineva, pare-se. Care cineva vine degrabă. Uite-l! I-a căzut schiul din picior, putem deduce, pentru că ăsta care aleargă tot un schi are în mână. Și îi mulțumește lui Jean, ce bine că mai sunt și oameni amabili, bine că i-a recuperat schiul, altfel se ducea naibii pe coclauri și era destul de nasol. Ce, mă, e al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu adrisant Al doilea caiet al jurnalului începe tot cu un fel de dialog interior al călugăriței de la Dealu. Dacă până acum călătoria noastră a avut sau nu un scop, de-acum știm precis ce urmărim. În pași domoli sau alergând, cu teamă sau speranță, vom lăsa să vadă cât mai departe și urechile să audă cât mai multe în urma pașilor personajului ce ne interesează în mod deosebit. Ne vom opri în „gările“ în care e nevoit să se oprească, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
oile lui Vasile Bou, iar în apropiere se afla un cimitir unde mai sărea mingea și spărgea candele și alte chestii de recuzită bisericească. De obicei, jucam pe latul terenului, că, na, eram și noi mici și nu puteam să alergăm atâta. Dar când ne strângeam 11 contra 11 sau ceva de genul ăsta, jucam pe întreg terenul și ieșeau niște meciuri caraghioase rău de tot. Se întâmpla să stăm cu o fază și 15 minute la o poartă pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai proletară. La cel mai „în trombă“ șut, n-aveai șanse să se deplaseze mai mult de 15 metri. La cornere nici nu ajungea mingea în careu. Și, la un moment dat, au scăpat „ăilalți“ pe contraatac. Unul, Castravete, care alerga bine, se tot ducea și în mod normal trebuia să rămână față în față cu Alin Ciobanu, portarul nostru, numai că, atunci când m-am uitat mai bine, pe Alin Ciobanu ia-l de unde nu-i! Era cățarat undeva într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
flatat de solicitarea ghimizdrocului și se cocoțase, dăduse „bicla“ ăstuia jos, totuși mai poposise o țâră la înălțime să mănânce niște prune. Și a fost o fază de zece puncte, cum, vreme de aproape un minut, Castravete, scăpat pe contraatac, alerga, noi urlam la Alin Ciobanu să se ducă naibii în poartă, ăsta cu gura plină se căznea să coboare, i se prindeau nădragii în prun și, când Castravete a marcat în poarta goală, Alin abia escalada gardul și se scuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
bine și umple bărdaca ceea din cotruță, că s-o dogit de când n-am mai băgat-o în samă. Executarea! a îngroșat gluma bătrânul. Moș Dumitre, drept să-ți spun, ți-o ieșit un sfânt din gură. De dimineață, de când alerg, mi s-o cam uscat gâtlejul. Și atâta apă am în opinci încât mă tem să nu ți umplu casa cu ea. Vezi? De asta am trimis baba să aducă vin, pentru că apa nu-i bună nici în ciubote. Da
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
frigul din genunchi” - cum spunea el - dar pe nesimțite l-a apucat somnul. Costăchele - l-a mișcat încet Măriuca - hai să te culci în pat, că ești tare vlăguit. După atâta alergătură prin zloată... Ai dreptate, Măriucă. Da’ cine să alerge, fata tatii - a alintat-o el - dacă nu primarele? Dacă n-ar fi Petrache să mă ajute, nu știu în cine aș mai putea avea nădejde... Uite, am pus așternutul. O adormit și Tăchel. Azi o avut mult de învățat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
clipa următoare, hotărârea era luată... Măi Târnaucă! Ia aruncă furca ceea încoace! a strigat cu voce de comandant Costăchel. În clipă următoare, îmbrâncindu-l pe Catârcă, a și trecut în spatele lui Vrăbioi. A apucat fulgerător furca din mâinile paznicului, care alerga spre el, și a proptit-o în șalele lui Vrăbioi. Între timp, Petrache își luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu te iau în coarnele furcii! a strigat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vreme până Costăchel a arătat că înțelege ce-i cu el. A pus o palmă pe mâna Măriucăi, încercând s-o mângâie. În clipa următoare, mâna i-a căzut, vlăguită... Apăă! Apăăă! a îngăimat cu mare trudă Costăchel. Tăchel a alergat să-i aducă apă... După ce și-a răcorit gura, buzele arse au șoptit abia auzit. Nuu plâângee... Măriuucăă... Nuuu... Petrache parcă uitase de durerea lui din umăr și se ocupa de Costăchel ca o dădacă. -Trebuie să chemăm moașa, să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rupte, firme atârnând în vânt sau câte o bucată de scaun sprijinind o ușă beteagă... Ce sărea în ochi mai tare, însă, erau străzile pustii. Ici-acolo, câte un sergent de stradă sau câte un târgoveț-doi mergând repede, mai mult alergând. Țineau capul tras între umeri, ca și cum s-ar fi așteptat în orice clipă să le cadă cine știe ce în cap... Măi Petrache! Tu vezi ce văd și eu? Uite cum arată târgul. Parcă au trecut tătarii. Și unde-s târgoveții? Costache
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]