KorAP: Find »[drukola/base=alfabet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...166 >

4,144 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

crescut foarte mult. Analfabetismul este un fenomen care depinde mai mult de factori sociali, economici și politici decât de complexitatea semnelor care trebuie învățate pe dinafară 2. În general, oamenii învățau să scrie prin exerciții care constau în redarea literelor alfabetului, a numelui vreunei persoane sau a unor liste enciclopedice cuprinzând diferite obiecte (zei, termeni geografici, titluri, lichide, instrumente etc). Pasul următor consta în redactarea de contracte și scrisori. Celor mai literați li se cerea atât o foarte bună stăpânire a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
însoțite de un h (he direcțional) (de exemplu, hx*r+aî), totuși, nu există nici o mărturie care să susțină aceste supoziții 1. 2.6. Limbile Vechiului Testamenttc "2.6. Limbile Vechiului Testament" În general, istoricii care se ocupă cu studierea alfabetelor sunt apărătorii teoriei „originii monogenetice a scrisului”, potrivit căreia toate sistemele de scris ale lumii vechi ar deriva dintr-un singur sistem de bază. De exemplu, alfabetul chirilic și cel latin s-au dezvoltat din cel grecesc, care, la rândul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
2.6. Limbile Vechiului Testament" În general, istoricii care se ocupă cu studierea alfabetelor sunt apărătorii teoriei „originii monogenetice a scrisului”, potrivit căreia toate sistemele de scris ale lumii vechi ar deriva dintr-un singur sistem de bază. De exemplu, alfabetul chirilic și cel latin s-au dezvoltat din cel grecesc, care, la rândul său, își are originea în cel canaanean. În lumea biblică se întrebuințau diferite sisteme de scriere. Cel mai vechi sistem de scriere, inventat în Mesopotamia după anul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
încă din mileniul al III-lea î.Hr. era deosebit de complexă, folosindu-se de sute de semne inscripționate în lut moale cu ajutorul unui obiect metalic asemănător unui penel. În jurul anului 1400 î.Hr. s-a dezvoltat o formă mult mai simplificată a alfabetului cuneiform care folosea inițial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică și, deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar element pictografic 1. Un

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
semiți au locuit în Egipt, iar Egiptul a fost locuit de către hicsoși, suverani semiți 2. La mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în regiunea Siria-Palestina au apărut formele de scriere alfabetică, având inițial semnele de bază preluate din scrierea egipteană. Pe lângă alfabetul cuneiform, întâlnit în nordul Orientului Apropiat, în zona sudică s-a ivit un nou alfabet distinct. În favoarea acestei afirmații s-au găsit dovezi literare în minele din Peninsula Sinai și în diferite alte locuri explorate în Siria-Palestina3. Dezvoltarea sistemelor de

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
La mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în regiunea Siria-Palestina au apărut formele de scriere alfabetică, având inițial semnele de bază preluate din scrierea egipteană. Pe lângă alfabetul cuneiform, întâlnit în nordul Orientului Apropiat, în zona sudică s-a ivit un nou alfabet distinct. În favoarea acestei afirmații s-au găsit dovezi literare în minele din Peninsula Sinai și în diferite alte locuri explorate în Siria-Palestina3. Dezvoltarea sistemelor de scriere alfabetică s-a făcut pentru a simplifica arta scrierii care, în Egipt și în

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
mult mai mulți oameni puteau să învețe să scrie, o consecință imediată fiind extinderea științei de carte 1. Prin urmare, în momentul în care israeliții intrau în Canaan, erau în uz mai multe sisteme de scriere; însă israeliții vor prelua alfabetul pe care fenicienii l-au dezvoltat dintr-un alfabet canaanean, mai vechi decât alfabetul ugaritic, după toată probabilitatea fiind înrudit cu caracterele protosinaitice; se pare că acest alfabet canaanean a apărut spre sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr.2. În

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
o consecință imediată fiind extinderea științei de carte 1. Prin urmare, în momentul în care israeliții intrau în Canaan, erau în uz mai multe sisteme de scriere; însă israeliții vor prelua alfabetul pe care fenicienii l-au dezvoltat dintr-un alfabet canaanean, mai vechi decât alfabetul ugaritic, după toată probabilitatea fiind înrudit cu caracterele protosinaitice; se pare că acest alfabet canaanean a apărut spre sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr.2. În Israel, acest alfabet s-a folosit în perioada secolelor

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
științei de carte 1. Prin urmare, în momentul în care israeliții intrau în Canaan, erau în uz mai multe sisteme de scriere; însă israeliții vor prelua alfabetul pe care fenicienii l-au dezvoltat dintr-un alfabet canaanean, mai vechi decât alfabetul ugaritic, după toată probabilitatea fiind înrudit cu caracterele protosinaitice; se pare că acest alfabet canaanean a apărut spre sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr.2. În Israel, acest alfabet s-a folosit în perioada secolelor X-VI î.Hr., inscripția din

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
erau în uz mai multe sisteme de scriere; însă israeliții vor prelua alfabetul pe care fenicienii l-au dezvoltat dintr-un alfabet canaanean, mai vechi decât alfabetul ugaritic, după toată probabilitatea fiind înrudit cu caracterele protosinaitice; se pare că acest alfabet canaanean a apărut spre sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr.2. În Israel, acest alfabet s-a folosit în perioada secolelor X-VI î.Hr., inscripția din tunelul regelui Iezechia și scrisorile de la Lachiș fiind scrise cu literele acestui alfabet. Sistemul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
fenicienii l-au dezvoltat dintr-un alfabet canaanean, mai vechi decât alfabetul ugaritic, după toată probabilitatea fiind înrudit cu caracterele protosinaitice; se pare că acest alfabet canaanean a apărut spre sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr.2. În Israel, acest alfabet s-a folosit în perioada secolelor X-VI î.Hr., inscripția din tunelul regelui Iezechia și scrisorile de la Lachiș fiind scrise cu literele acestui alfabet. Sistemul de scriere canaaneano-ebraic a continuat să fie folosit și după secolul al VI-lea î.Hr.

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
acest alfabet canaanean a apărut spre sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr.2. În Israel, acest alfabet s-a folosit în perioada secolelor X-VI î.Hr., inscripția din tunelul regelui Iezechia și scrisorile de la Lachiș fiind scrise cu literele acestui alfabet. Sistemul de scriere canaaneano-ebraic a continuat să fie folosit și după secolul al VI-lea î.Hr., însă de la acea dată a început să fie înlocuit sistematic cu scrierea aramaică. Caracterele scrierii canaaneano-ebraice se întâlnesc însă și pe monede ce datează

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
multe manuscrise palestiniene ale Pentateuhului 3. Această „scriere ebraică” a fost complet scoasă din uz în secolul al II-lea d.Hr., când rabinii au declarat-o întru totul nepotrivită pentru textele sfinte. Arameii au dezvoltat, la rândul lor, din alfabetul canaanean, propriul sistem de scriere. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., aramaica va deveni, încetul cu încetul, lingua franca a vechiului Orient Apropiat: Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, Șabna și Ioah au zis către Rabșache: „Vorbește cu robii tăi

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
eveniment, mișcarea fariseilor ajunge din nou în prim-planul vieții sociale a Israelului. Foarte naționaliști, rabinii farisei ai vremii socoteau că singura ortografiere validă pentru transcrierea textelor sacre era scrierea pătrată (ubrm btk); în același timp însă, literele cursive ale alfabetului iudeo-aramaic continuau să fie folosite în corespondența de zi cu zi. „Canonizarea” unei singure scrieri pentru transmiterea scrierilor sfinte nu a împiedicat însă apariția a numeroase variante în scrierea pătrată însăși. Este absolut sigur că anumite litere și-au modificat

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
potrivi cât mai bine cu cuvântul scris greșit, în acest fel creând un nou text. Acest tip de greșeli se făcea atunci când copiștii, obișnuiți cu o scriere mai veche, copiau după un text de bază care fusese scris într-un alfabet mai recent; același lucru se întâmpla și atunci când copiau după un text scris pe un material care fusese afectat din cauza unei prea dese întrebuințări. De asemenea, nu trebuie să uităm că în diferite localități, diferite forme de scriere erau întrebuințate

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
al XII-lea d.Hr., demonstrează nu numai puternica aderență a evreilor la limba și la scrisul lor, dar și necunoașterea limbii latine 2. 2.7. Modificări textuale neintenționatetc "2.7. Modificări textuale neintenționate" 1. Atunci când am vorbit despre dezvoltarea alfabetului folosit în procesul de scriere și copiere a textelor Vechiului Testament, aminteam că anumite litere arătau asemănător cu litere ale aceluiași alfabet folosit în altă regiune sau în altă perioadă de timp; această similitudine conducea în mod evident la greșeli

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
latine 2. 2.7. Modificări textuale neintenționatetc "2.7. Modificări textuale neintenționate" 1. Atunci când am vorbit despre dezvoltarea alfabetului folosit în procesul de scriere și copiere a textelor Vechiului Testament, aminteam că anumite litere arătau asemănător cu litere ale aceluiași alfabet folosit în altă regiune sau în altă perioadă de timp; această similitudine conducea în mod evident la greșeli de copiere. 2. Am amintit deja de practica din scriptorii de a dicta textul unui manuscris mai multor scribi. În astfel de

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
asupra faptului că doar cele mai importante vocale erau redate prin puncte, dagheș, rafé și mappiq lipsind întru totul. Etapa a doua a sistemului de vocalizare, cea complicată, prezintă trăsături net diferite de prima. De data aceasta, patru consoane ale alfabetului ebraic: a, w, y și u sunt folosite drept bază a semnelor vocalice; acestea erau scrise, într-o formă mai mică, deasupra consoanelor la care făceau referire. Aceste consoane, cărora li s-au adăugat alte două semne, împrumutate, cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
procesul de copiere a textelor, se făceau foarte multe greșeli. Pentru a putea detecta și îndrepta greșelile scribilor și a identifica eventualele intervenții redacționale în text sau adevăratele variante textuale avem nevoie de informații privind materialul folosit în transmiterea textelor, alfabetele întrebuințate de-a lungul secolelor, greșelile obișnuite pe care le făceau scribii atunci când copiau textele, practicile folosite de scribi la transcrierea manuscriselor etc.2. Chiar și astăzi, în secolul XXI, există foarte mulți oameni analfabeți; este lesne de înțeles că

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
î.Hr.5, a căror scriere este fie canaaneană, fie pătrată. Existența unei scrieri „iudaice” într-un loc samaritean a constituit o surpriză pentru toată lumea 1. Este de la sine înțeles că prezența unei asemenea scrieri, într-un asemenea loc, demonstrează că alfabetul pătrat nu era folosit numai de către evrei. Contrar evreilor, care au adoptat în cele din urmă alfabetul pătrat, samaritenii au optat pentru ceea ce numesc în prezent „vechiul alfabet ebraic”, preferință care își află rădăcina în dorința samaritenilor de a se

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
samaritean a constituit o surpriză pentru toată lumea 1. Este de la sine înțeles că prezența unei asemenea scrieri, într-un asemenea loc, demonstrează că alfabetul pătrat nu era folosit numai de către evrei. Contrar evreilor, care au adoptat în cele din urmă alfabetul pătrat, samaritenii au optat pentru ceea ce numesc în prezent „vechiul alfabet ebraic”, preferință care își află rădăcina în dorința samaritenilor de a se separa în mod cât mai vizibil de comunitatea iudaică. „Așadar, putem spune cu certitudine că folosirea alfabetului

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
înțeles că prezența unei asemenea scrieri, într-un asemenea loc, demonstrează că alfabetul pătrat nu era folosit numai de către evrei. Contrar evreilor, care au adoptat în cele din urmă alfabetul pătrat, samaritenii au optat pentru ceea ce numesc în prezent „vechiul alfabet ebraic”, preferință care își află rădăcina în dorința samaritenilor de a se separa în mod cât mai vizibil de comunitatea iudaică. „Așadar, putem spune cu certitudine că folosirea alfabetului canaanean este mai curând o alegere ulterioară decât un semn al

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
alfabetul pătrat, samaritenii au optat pentru ceea ce numesc în prezent „vechiul alfabet ebraic”, preferință care își află rădăcina în dorința samaritenilor de a se separa în mod cât mai vizibil de comunitatea iudaică. „Așadar, putem spune cu certitudine că folosirea alfabetului canaanean este mai curând o alegere ulterioară decât un semn al vechimii.”2 În plus, potrivit spuselor lui Tov, datele istorice referitoare la originea comunității samaritene nu se referă la o perioadă foarte îndepărtată, nesusținând așadar pretenția samaritenilor legată de

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
aceștia o copie a Pentateuhului lor, alături de alte câteva lucrări în arabă, pe care le-a adus la Paris. Mai târziu, va publica lucrarea sa intitulată Linguarum duodecim characteribus differentium alphabetum introductio ac legendi modus (Paris, 1538), în care prezintă alfabetul samaritean și caracteristicile sale, în comparație cu alfabetul pătrat adoptat de către Ezda. Într-o scrisoare adresată unui prieten, după o vizită la Nablus (1549), revine asupra problemei Pentateuhului pe care îl văzuse în sinagoga lor. Întors la Paris, îl reîntâlnește pe celebrul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
alături de alte câteva lucrări în arabă, pe care le-a adus la Paris. Mai târziu, va publica lucrarea sa intitulată Linguarum duodecim characteribus differentium alphabetum introductio ac legendi modus (Paris, 1538), în care prezintă alfabetul samaritean și caracteristicile sale, în comparație cu alfabetul pătrat adoptat de către Ezda. Într-o scrisoare adresată unui prieten, după o vizită la Nablus (1549), revine asupra problemei Pentateuhului pe care îl văzuse în sinagoga lor. Întors la Paris, îl reîntâlnește pe celebrul orientalist Joseph Scaliger, căruia îi trezește

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]