KorAP: Find »[drukola/base=alimentar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...2482 >

62,032 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

cubi de scândură și pentru toate zecile de kilograme de tablă care vor deveni în câteva săptămâni cel mai sigur, frumos, impenetrabil, nealterabil, invincibil, sepulcral GARD. Ce va apăra casa de jur împrejur. Și o va feri pe adolescenta Mioara Alimentară de ochii indiscreți ai lumii. O operă de artă, dacă stăm să-i analizăm înfățișarea, cu atât mai valoroasă prin dublul său scop. De barieră dintre două lumi. Lumea Mioarei și lumea exterioară. Și pentru a o feri de răul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
lor chiar în momentul în care Mama începuse să-și creeze în celula ei, dotată cu lucruri pe care nici noi nu le avem, o lume concurând prin bogăție și frumusețe cu cea a căminului Vocal, așa cum, în paralel, Mioara Alimentară făcea același lucru. Dincolo. Întâi și întâi, Mioara chemă o armată de croitorese. O săptămână, sau câte istorii scurge Dunărea până la vărsare, croitoresele, asistate de designer-ul Versace, secondat de pictorul scenograf al Teatrului din Brăila, Gheorghe Mosorescu, ghidați de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
un ceas. Ora 2 după prânz sau 2 după miezul nopții era aceeași cifră numai că una era diurnă, cealaltă nocturnă, în spațiul oniric ceasul arată aceleași cifre. Deci timpul, când trecea Ea, se învârtea pe loc, iar în mijloc Alimentară era dresoarea orelor care nu mai simbolizau trecerea, ci locurile fixe pe unde minutul și secunda trebuiau să se oprească o clipă. Când trecea Ea, timpul călca în gropi, se oprea des pe la porțile orelor, se mărunțea în minute și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ucis pe egipteni, iar iudeii învinseseră acest uriaș mortal pustiu prin credință. Pustiu este totul și ei stăpânii lui. De aceea Iisus i-a înțeles și se roagă Tatălui și acum: Iartă-i Doamne, că știu ce fac! Așa și Alimentară, oprindu-se tăcută și singură și ocolită, dar accepta pentru că-și înțelegea singurătatea și dușmănia celor din jur, recunoștea că era un fel de experiment al unor ființe nevăzute, poate noaptea în somn îi furau sufletul, îl disecau, studiindu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
arhaica plapumă. Și fiindcă molia bătrână nu-și mai dădea seama dacă trăiește sau a murit, și acum coase, tot plăpumi. Dar, fie din cauza bătrâneții, fie din cea a pretențiilor oamenilor, plăpumăreasa s-a împotmolit în meserie taman la Mioara Alimentară, care îi comandase o plapumă eterică, dar cu eterul îmbuteliat între romburile învelitorii, în așa fel încât să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă iubitoare. Și molia antediluviană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cui o vrea, statului strâmb, statului în cap, statului altora. Băboiul urcă în pas de ciută cele 70 de trepte care duc de la faleză la Primărie și traversă Calea Călărașilor, sărind peste cablul electric al tramvaielor direct la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea și, pentru că bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
lumea cealaltă! În busculada creată de un extraterestru care levita în transă, sfâșiind cu ghearele verzi lumina lăptoasă, acesta stâlci ordinea, curbând timpul ca pe o potcoavă, încât ultimii pacienți ajunseră cei dintâi în cabinetul oculistei. Până la miezul nopții, Mioara Alimentară așteptă ca sclerozata doctoriță să își facă pe calculator astrograma zilei pentru a ști exact interferența dintre linia mediană a inimii și elipsa lui Saturn în vederea consultului. Era ora 1433 a celei de-a doua zile și timp de 16

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
rezistente și inedite materiale pentru rochia Alimentarei cu care urma să facă furori alături de iubitul ei Mitică Petrache, la balurile de la Versailles, plăpumăreasa hotărî să-și facă toate analizele medicale pentru a ști dacă se va apuca de plapuma Mioarei Alimentară sau de propriul trusou de moarte. Uite că la aceasta chiar nu se gândise! Pentru că nu-și planificase să moară vreodată. Din chestionarul completat de comisia medicală în frunte cu Ana Aslan, gerontolog, Marie Curie, fizică nucleară, Sigmund Freud, psihanalist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
putea să coasă. Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați, scanați, înregistrați, educați, ventilați, licențiați, îmbuteliați și expediați. Mioara, dezamăgită de eșecul plăpumăresei, se erijă în îngrijitoare latentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nu e în stare să oprească starea de comă în care intra Brăila după ora nouă seara, precum și moartea clinică în care se scufundă în zilele de weekend, în afară de acelea în care populația mergea la vot! -, nesupravegheată decât de Mioara Alimentară, care visa la rochia pentru balurile de la Versailles, țesută în culorile proteinelor ARN și ADN, viața plăpumăresei n-ar fi intrat în faza de eclipsă. Virusurile dezvoltaseră o strategie replicativă atât de puternică, încât niciun genom nu mai era funcțional

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Bolnavă de veșnicie, plăpumăreasa muri prin implozie, devenind o gaură neagră septică. "Cum, a murit?!" se miră întrebând doctorul. Asistentele, bucătăresele, femeile de serviciu, brancardierii (adevărata bancă de date a tuturor spitalelor) arătau spre crematoriu. Numai că aici intervenise Mioara Alimentară. DVD-ul pe care se afla toată înregistrarea războiului contra cronometru pentru salvarea plăpumăresei fusese extras cu abilitate din sertarul computerului și înlocuit cu cel care repeta la nesfârșit o singură imagine într-un idilic amurg. PE HOLURILE PUSTII ALE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nu exista nicio îndoială. Medicul va fi acuzat de leznațiune pentru că prin ea va jigni întregul Popor Român. Șeful Poliției își va duce sarcina la îndeplinire și, după scuzele de rigoare adresate Mioarei, medicul va fi decapitat. După care Mioara Alimentară înghiți cartea. Dar cădeau îngerii și ea tocmai începuse să scrie. Mitică Petrache trebuia anunțat imediat de venirea ei, de planurile de viitor, vom bea din Sena, iubitule, ne vom urca în carusel, tu vei lovi cu ciocanul, bila se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se adunau întru consiliere, gândurile. Nu putea să facă nimic decât să își transfere teama ființelor pe care le adăpostea, Mama și Mioara Alimentară. Un vânt cosmic plie Universul paralel, astfel încât cele două lumi se suprapuseră atâta timp cât avea să dureze furia pornită de niciunde. Mama, prizoniera de Dincolo, se întâlni fără voie cu orgiastica Mamă de Aici, iar Mioara noastră primi vizita dublurii ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
alta. Era Paganini. "Știu unde e", spunea ora. "Numai eu am aflat", îi răspunse Salieri. "Dar numai eu te pot duce", sări Paganini. Acolo unde se hotărăște cui i-a sosit vremea. Într-o stare de transă intră acolo. Mioara Alimentară era un paraom... Dimensiunea întâi Î n jur era un gol electronic. Susurul era un spațiu care curgea. Nu știa dacă era în centrul energetic al lui sau la periferie. Ea însăși devenise un susur. Și gălăgia gunoierilor care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se regrupa în tăcerea neauzită de inițiații în zgomoteric, ca apoi, ține-te, pentru a nu fi spulberat de această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
zideau granițe, lacăte, labirinturi de urlete gunoierești, mașini care le tocau gălăgia în mărunte gălăgii și acel superior, acel cuvânt întreg eliminatoriu, șuierat în nota si bemol: O-PA! Dimensiunea a doua "M i-e frică", se auzea glasul Mioarei Alimentară din întuneric. Văd în suflete. Povestește-ne! Mi-e frică! Nu există oameni. Impresia noastră despre ei, totul e ceva, altceva. Oamenii în oameni, invers. Și prin ochii copacului gânditor din Copacul fără Umbră, vedeam transpuse în imagini, ceea ce vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-ne! Mi-e frică! Nu există oameni. Impresia noastră despre ei, totul e ceva, altceva. Oamenii în oameni, invers. Și prin ochii copacului gânditor din Copacul fără Umbră, vedeam transpuse în imagini, ceea ce vedea personajul meu fugit din carte. Mioara Alimentară. Pagini de jurnal Scrisoare în do roșu E ra ora 5 dimineața și rapper-ul Soare, cu blugii bufanți ai nopții lăsați pe șolduri, refuza să apară. Un câine întârziat, mușcând vânjos aerul, lătra în semicerc de la stânga la dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în două timpuri ori fiecare dintre cele două Marii, Mariile mele își voiau numai timpul lor, drept, liniar, unic, după cum s-a și întâmplat. Maria Mamă avea timpul ei. Tu ești fiica mea. Vrei să fii fiica mea? întreba Mioara Alimentară păpușa, păpușa tăcea; o să te cheme ca pe mine pentru că nu ești încă femeie, tu nu ai un iubit cum am eu pe dragul de Mitică, mă așteaptă, dar eu vreau să adun cu grijă totul, pentru că nu pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de a-mi oferi cât mai multe și a-mi lua totul pentru ca eu cu Mica Marie, păpușa mea, să rămânem singure, să putem cugeta la o nouă stratagemă, Mama știe, ce bună e Mama Maria, oferă fiicei sale, Mioara Alimentară, cele mai năstrușnice jocuri pe computer, pentru că vizeta ușii de metal era ecranul prin care putea viziona non-stop arhetipurile umane care traversau destinul înfocat al Mamei, nețărmurita ei sete de a oferi și de a primi. Dar ce este aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
este aceasta? Ochii Mamei se uitau prin ochii ei prin vizetă, apoi alți ochi, mereu alții și dacă închidea vizeta mâini vânjoase o apucau prin clapeta de jos a pisicii, era văzută, cineva se interesa de ea, înseamnă că Mioara Alimentară nu era o amintire a altor ființe, cărți sau lucruri, era o ființă cercetată, analizată, discutată, era o dimensiune a timpului celor interesați de ea, dar de ce aveam, Mitică, senzația că eram inventată de ei, mulțimea de ochi care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
din fiecare amant în parte. Mama dorește, așa cum e mumificată de mine în piramida vie pe care eu o oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia, oglindindu-se în mine, că ea e Mioara Alimentară, pe care o speria atunci când era mică, am să te înec în Dunăre, ca pe puii de pisică scufundați de tine în butoiul cu apă, câte necazuri mi-ai adus, toți profesorii și părinții copiilor vin la ușa mea, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
aceasta o simțea, o îngropam într-o metaforă dură, știa să iasă nevătămată la suprafața neantului ideal creat de mine, era alcătuită din acel aluat indestructibil al Mamei, care voia ca fiica sa să fie fiică până la moarte. Și Mioara Alimentară a fost fiică până la moarte, datorită cărui fapt tu trebuie să fii Mamă obligatorie, și eu fiică obligatorie, ce suport îți dă legitimitatea maternității permanente, pe tine cine te judecă, cum ai să dai socoteala după moarte? Eu nu mor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pui care acum, deși nesigur, e Liber. Ca preț al libertății este eliminarea celor ce te-au creat. Acum vede lumina, intuiește primejdia, caută răspunsuri, Mama la rândul ei oferă întuneric și tăcere. Aici și acolo. Împreună și diferit. Mioara Alimentară era ca apa: lua forma vasului în care era turnată, mărturisesc Mitică, acesta e adevărul, însăși camera în care Mama mă ține închisă, nu știu de ce, probabil pentru că libertatea e un concept care nu are formă, un concept creat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
odată cu ea, și grâul. Cu iarba e mai greu, buruienile le-am smuls, așa cum s-a smuls din limbă cratima și litera slavă î din i rătăcind ici și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri erau duse de vântul circular

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Întinse brațele, unul îi trecea peste dihania învolburată a Dunării până în Insula Mare a Brăilei, celălalt până la Siret. Când crescuse? Unde era camera, nu era ea, camera se afla la locul ei, pe bulevardul Karl Marx nr. 51 cu Mioara Alimentară croind perdeaua de mătase. Abia întinsese pe podea tiparele de carton pentru mâneci, spate și piept. Sutienul trebuia să fie parte întreagă din croială, nu piesă separată. Deșiră din papiota amintirilor albe ale copilăriei, firul pe care avea să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]