7,971 matches
-
frig. Sunt scărpinat încă o dată de sus până jos în zecile de locuri unde simt mâncărimi; aparatul de respirat Bi-Pap din nas îmi e potrivit suficient de strâns, la un nivel necesar de inconfort, astfel încât să existe siguranța că nu alunecă în timpul nopții; mi se scot ochelarii... și zac astfel: țeapăn, miop și nemișcat ca o mumie modernă, singur în închisoarea mea trupească, însoțit pentru tot restul nopții numai de gândurile mele.” Acest ceremonial pe jumătate tehnic, pe jumătate macabru te
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]
-
nici măcar la rubrica rateuri de propagandă, și resentimentul surd, cu neputință de disimulat, față de Heidegger, a cărui figură îi provoacă lui Steiner secuse de repulsie. Cu astfel de răbufniri de otravă, șirul prelegerilor din volum își pierde ștaiful doct și alunecă într-o lamentabilă cîrtire doctrinară, al cărei rezultat e coborîrea tonului aulic pînă la dîra neplăcută a unui rechizitoriu penibil. E o tristețe să vezi cum un erudit ca Steiner nu-și poate reprima toxinele personale, preschimbînd un curs universitar
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
fizic. Grăbit să parvină, să-i copleșească pe naivii investitori de suflet printre care mă prenumăram” (p. 76). Că doi scriitori legați prin matrimoniu nu s-au putut înțelege, nu e fapt unic. Alice Nelson Dunbar și Paul Dunbar au alunecat și ei, fiecare, spre vieți paralele - ca să ne mărginim doar la exemple din spațiul anglofon. Este vorba, la urma urmei, de două personalități accentuate care au găsit un momentan răgaz în erotic. La aceasta se mai adaugă o anume competitivitate
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
precădere, aceea că opțiunea de a crede sau nu în Dumnezeu nu poate fi argumentată rațional, și cine e pus în fața întrebării „de ce crezi?“ nu poate decît să ridice din umeri, lipsa unui motiv plauzibil retezîndu- i imboldul de a aluneca într-o enumerare de justificări inutile. Nimeni nu alege să creadă sau să nu creadă. Ateul e tot atît de dezarmat în privința intențiilor intime ca și credinciosul. Ca sentiment ivit în prelungirea unei traseu biografic, credința e o reacție finală
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
uriaș cu picioare de lut. Vestea a picat cât se poate de prost pentru bursele europene, informează . Vineri după-amiaza, bursa de la New York a deschis cu o cădere spectaculoasă a indicelui Dow Jones. Economiștii se tem tot mai mult că lumea alunecă spre o nouă recesiune, iar omul care a prezis criza din 2008, Nouriel Roubini, profesor de economie la Universitatea din New York, crede că nu doar capitalismul este amenințat. Profetul crizei mai spune că băncile chineze au împrumutat trilioane de dolari
Bursele europene au înregistrat din nou scăderi majore () [Corola-journal/Journalistic/52853_a_54178]
-
începutul crizei din 2008", avertizează Robert Zoellick, președintele Băncii Mondiale. Un avertismente la fel de sumbru vine și din partea economistului Nouriel Rubini, omul care a prezis începutul crizei din 2008. Acesta susține că există o șansă de 50% ca economiile lumii să alunece din nou în recesiune. Există prea multe datorii, și în mediului privat și în cel guvernamental. Nu poți rezolva problema cu lichidități atunci când datoria este prea mare. Poți economisi, dar dacă toată lumea cheltuiește mai puțin în sectorul public și privat
Preşedintele Băncii Mondiale avertizează că economia lumii intră într-o fază periculoasă () [Corola-journal/Journalistic/52889_a_54214]
-
trecute, făcînd puțină ordine prin cărți și hîrtii fel de fel, am deschis cîteva dintre cutiile care adăpostesc din drumul uitării fotografii din spectacole, fotografii cu prieteni, cărți poștale, carnețele, scrisori, bilețele. Am sărit din realitate. M-am lăsat să alunec în doruri și nostalgii, să retrăiesc clipe de viață, bucurii și despărțiri, întîlniri pentru care nu știu niciodată să mulțumesc îndeajuns. În haosul care a cuprins camera, am descifrat ordinea lucrurilor și a faptelor care mă definesc. Traseul. Viața mea
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
tot mai mult se plantează, în locul gazonului de altădată, iederă sau ienuperi, să nu mai trebuiască să tunzi iarba o dată pe săptămână cu cositorile alea antice și de demult. Unii își atașau o funie la cositoare și o lăsau să alunece la vale huruind, după care o trăgeau înapoi. Stând la volan, Rabbit zâmbește când își aduce aminte de vechile cositori cu mânere de lemn și de vecinul lor metodist, de mult răposat, de pe Jackson Road, cu care mami se ciondănea
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
Leo Șerban mai pune un strat de culoare. Iată un interludiu de Bosch: „e noapte/ gurile-au încremenit în varul alb al hranei// cineva s-a depărtat de foc/ de neaua necesară// somnul se deschide lent ca dintr-o mână/ alunecă-n cimpoiul palmei și răsună// fiul risipitor s-a-ntors/ ucide toți cocoșii otrăvește limpedea fântână// acuma toți își văd în apă/ oglindirea putredă și spână.” (p. 56) Un estetism vintage definește până la virgulă această direcție inițială. După 2000, mai precis în
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
acvatică a unei lumânări, într-o poziție («încovrigat») care nu este alta decât aceea a fătului în cavitatea uterină. Neînfrânatul cititor este despărțit de lume printr-o subțire, fragilă membrană (umbrela), nu mai știe de sine, își pierde percepția duratei, alunecă, plutește, hrănindu-se «în chip inconștient» dar cu nesaț, din cartea în care trăiește și pe paginile căreia, fericit, satisfăcut, adoarme ca un copil pe genunchii mamei”: fiul cărții va deveni „amantul” ei, această evoluție fiind marcată de contactul cu
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
tulburi, de care nu (se) poate scăpa, și, într-o conversație despre întâmplări morbide, se trezește că are ceva concret de spus: „Eu știu pe unul care a căzut într-un puț de lift. Am cunoscut un ins care a alunecat în baie și a rămas lat. Am văzut cu ochii mei un bărbat speriat de moarte și mai știu pe unul care s-a dezechilibrat și a căzut în lacul Herăstrău. Iar nu demult, un prieten de-al meu a
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
cele mai mici prize că puncte de sprijin, dând senzația că înaintează pe un fir invizibil. Este ceea ce par să facă trupurile angrenate în mișcare, să devină imponderabile, expresie a mișcării pure, fără organe, doar nervi. Un cuplu înaintează, ea alunecă ușor într-o mișcare de balans sprijinită de partnerul de dans care descrie o elipsa în jurul ei pentru a-i sprijini trupul în cădere lentă. Uluitor este ceea ce ochiul vede, o corabie care se leagănă ușor înaintând într-un balans
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
care ucigaș și victimă împart același loc de pomenire. Iar deslușirea istoriei lor, scrisă cu slove slavone, trece nebăgată de seamă, până se șterge cu totul. Poanta nu-i lipsește acestei lecții de istorie în deplasare, care ar putea lesne aluneca în manierism și-n plictis, dar se păzește fără cusur. Deși mustește pretutindeni, Odobescu o ține, ca-n Pseudokyneghetikos, pentru sfârșit. Peste năruiri de familii și frângeri de destine, vine cu naturala poftă de viață, înfiptă într-o plătică apetisantă
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
excentrică, învăluitoare, ale cărei mecanisme se cer dezvăluite. Demersul de față își are originea în contextualizările oferite de «etichetele» exegetice puse în circulație în ultimii ani.” Acesta este scopul lucrării cu titlu atât de ademenitor. Daniela Magiaru recitește opera autorului, alunecând între granițele fragile ale unui stil clar definit și, totuși, schimbător ca un nisip în mișcare, încercând să demonstreze imposibilitatea clișeelor în scriitura lui Matei Vișniec și negarea filiațiilor și încadrărilor formale. Argumentul ei îl reprezintă întoarcerea la text, fapt
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
pe nimeni - deși s-a scris enorm despre autor, dar în termeni convenționali - care să își asume o astfel de plonjare în opera recentă a unui dramaturg cu o viziune atât de complicată și cu notorietate unanim recunoscută. Daniela Magiaru alunecă între viziunile lui Vișniec, cum le numește Ghițulescu, aplicând un sistem critic, dar circumspect, fără a absolutiza și fără a deveni rigid.
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
pierde vertiginos coerența, aparent rolurile se inversează, când Patrick îi încredințează lui Rémy cartea de credit și simbolic libertatea de a alege. Dacă până atunci conduita sa se modelează după cea a adultului, acum reperele sunt suspendate voluntar și Rémy alunecă în turbionul violenței, expresie a unei dorințe de a transcende vechea personalitate către un alt mod de a fi. Inițial, Rémy este provocat să se bată cu niște arabi și o încasează, acum inițiativa îi aparține, iar violențele curg, gratuite
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
cu voce tare, din acest dialog interminabil, și aceea este poezia. Fără pretențiile memorabilului, doar cu o căldură de om pățit, între alții: „Și eu am umblat odată cu o amintire în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape./ îmi alunecase odată - și se rostogolise de-a dura/ pe jos. am șters-o frumos, cu mâneca hainei/ nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi - / nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,/ din mâini, se pot rostogoli foarte
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
poezii în care totul pare. Balanță între păreri contradictorii este despre moarte ca revedere (mult pomenită, în zilele din urmă). Începe negând hotărât o consolare impusă prin cutumă. Nu poate fi adevărat, murind nu revezi pe nimeni. De aici, se alunecă pe o pâlnie de viziuni vorbind blajin despre spaimă. Și, la urma urmei, despre singurătate. Fiecare moarte este o revedere de sine, topit la subțirimea unui contur. poezia e altceva? bate, pe departe, cu răfuielile lui Gellu Naum cu tabla
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
ai aspirației spre transcendență, cei doi valorifică arsenalul inventivității și al ficțiunii infantile sau quijotești, dar, neavînd forța necesară, în plan social și personal, pentru a ajunge la plenitudinea și la sensul vieții, eșuează în grotesc sau tragicomic. Cel dintîi alunecă în impostură și șarlatanie, iar cel de-al doilea nu depășește ambiguitatea unei imaturități care îl menține în perpetuă oscilație și sterilă iluzionare. Alterego-ul din schizoidele lor dedublări este compensatoriu, dar și incomod. Instalat în pielea poetului Augusto Faroni, Gregorío
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
cu o izolare sihastră sau cu o meditație de tip oriental. E aici un exercițiu mintal, un fel de disciplină spirituală pe care Baudrillard o propune fără s-o numească ca atare. În schimb, cine nu poate recurge la seducție alunecă mai devreme sau mai tîrziu în obscenitate, cuvînt pe care Baudrillard îl exploatează tot sub sugestie etimologică. „A fi obscen” (obscen) înseamnă a nu avea o scenă pe care să apari, caz în care distanța pe care o aduce scena
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
indică un biciclist care se joacă cu răbdarea lui mergând în fața camionului și fluierând o melodie veselă în timp ce bicicleta lui face opturi periculoase. O provocare tinerească a unui tânăr lipsit de minte. Forțat să se dea la o parte, tânărul alunecă într-o groapă și își continuă drumul ca apoi să-l depășească din nou pe camiongiul la fel de tânăr ca și el. A treia întâlnire este una dramatică: ajuns pe șosea, șoferul trece pe lângă corpul tânărului mort într-un accident de
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
Cum împreună n-aveam bani să plătim nici cel mai mizerabil hotel, plin de șobolani, l-am căutat pe Novoa, unul dintre nebunii noștri favoriți din Valparaíso. Nu era chiar așa de ușor să ajungi la el acasă. Urcând și alunecând întruna pe coline, am zărit în întuneric silueta impasibila a lui Novoa, ghidându-ne. Era un barbat impunător, cu barbă deasa și mustăți groase. Poalele largi ale hainei lui negre fâlfâiau că aripile pe misterioasele crește pe care le urcăm
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
vizitele tale aș vrea brățări de sînge/ Colierul unui zîmbet și-inelul unei clipe." (Materializări). În lumea în care orice are o mărturie, cît de subtilă, doar corpul este sărac. Primește darurile, demne de un bazar al vechilor iubiri, dar alunecă, foiță, pe lîngă ele. Ce l-ar putea trece, ca pe o vamă? De bună seamă că nimic. În transparența lui, care nu spune și nu ascunde, sînt micașisturi de singurătate. Iată, unind mișcările ritmate de desprindere cu miasmele umede
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
extraordinar!", și să mă achit în felul ăsta de o obligație care nu mă angajează cu nimic. Dar cartea asta a ta de grosimea unui zid de sprijin la nevoie, cînd pămîntul se surpă și zidul te apără să nu aluneci, să nu cazi -, mă implică mai mult decît îți închipui. Deși drama instabilității e resimțită acut de orice comunitate minoritară care vreme îndelungată s-a crezut la ea acasă și treptat, constată că și-a pierdut acel acasă, văzîndu-se primejduită
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
Eco însuși, subiectul unei teze de doctorat, dă seama despre unul din felurile cum mor cărțile... Un fel mai barbar de omorîre a lor este dezmembrarea, și vinderea pe bucăți. Reversul oricărei nobleți este căpătuiala, în care bibliofilia poate să alunece. Degeaba strigă Eco: "să dezmembrezi astăzi o Biblie cu 42 de rînduri ar fi ca și cum ai dărîma Partenonul pentru a vinde apoi pietrele cu bucata", vandalica ispită rămîne. Cum, cu regret trebuie să o spun, vandalizată e, de traducătoare, biblioteca
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]