1,708 matches
-
după aceea pleci. Zici: "Am fost la Los Angeles". Dar ceea ce ai văzut din Los Angeles reprezintă "Los Angeles" la fel de bine cum reprezintă "Niagara" un pahar cu apă de la Niagara. Dincolo de peluza din fața casei, unde se află o cutie poștală alungită, fixată pe suporți de aluminiu, nu se vede nici un trotuar. Nu există trotuare pentru că nu există pietoni! În orice oraș din Europa, dacă te trezești dimineața, poți să ieși să vezi cum arată străzile, oamenii, magazinele și să te plimbi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să pleci la facultate, ea mai are de făcut un an de liceu și ce-o să se-aleagă de toată povestea asta? Ha? Praful și pulberea. Mâhnit și scârbit, băga mâna în buzunar și scotea, parcă în silă, un pliculeț alungit. Poftim, ia asta. Antonia m-a rugat să ți-l dau. Ea n-a îndrăznit. Ești un tont, Dragoș, ți-am mai spus. Fetele se simt atrase de tine, și tu ce faci? Ție ți-e frică. De ce ți-e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu aș face niciodată vreun gest nerespectuos față de soția mea - se gândise de multe ori la asta pe vremea când examina posteriorul rotund al lui Sybil în timp ce buzele ei alunecau în sus și în jos pe scula lui fină și alungită. Îmi iubesc soția, își spunea ușurat în momentele în care își lovea ritmic coapsele de fesierii lui Sybil. Nu doar o dată i se întâmplase ca, mișcându-se în același ritm cu femeia de sub el, să surprindă privirea vreuneia dintre reproducerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alături de Bull. Lungit pe podea, ca și el. Buzele căutau căldura gâtului lui Bull, mâinile i se întinseseră înainte, îl cuprinseseră pe Bull, trecându-i peste piept și apoi în jos, spre partea de sus a coapselor. Nările fine și alungite ale lui Alan, cu marginile subțiri precum colile de hârtie, aspirau dilatate mirosurile puternice, carnale, calmante și masculine emanate de Bull. Simțea un iz de transpirație la fel de înțepător ca acela de urină și o aromă mai profundă, ca de fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
surprins să afle despre noua orientare a lui Alan. În trecut, Alan acesta îi refuzase politicos invitațiile de „a se distra împreună“. Numai că acum, îngenuncheat pe pământul gol, cu materialul umed al pantalonilor zgâriindu-i genunchii și cu nările alungite fremătând, Alan cedase, convins că până și într-o fundătură ca Wincanton, Krishna ar fi găsit un mod de a o face lată. Bull hoinărea prin Londra, fără slujbă și cu o nouă perspectivă asupra topografiei orașului. Hoinărise toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de-ajuns. Am simțit-o pe Martina foindu-se. Tăcuta noastră întâlnire ajunsese la capăt. S-a ridicat în picioare, apoi s-a aplecat pentru a-și culege o scamă de pe rochie. S-a uitat la mine cu ochii ei alungiți. Și nimic nu s-a întâmplat. De ce ar trebui să se întâmple întotdeauna câte ceva? De ce? Ne-am întins mâna și ne-am spus câteva cuvinte la despărțire. Am urmărit-o în timp ce cobora treptele spre Forty Second Street, cea care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o“, cum se spune, ci mi-am injectat-o parcă-n venă, direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier. Mai mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea briceagului cu șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte spinări de fecioară, sau atâtea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
capul gigantic al unei statui având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în granit avea ochii orbi ațintiți în față, sub pânza aceea de apă. Nu avea însă frumoasele pleoape alungite, buzele arcuite ale vechilor suverani; recent, o mână îi sculptase o frunte lată, păr des și barbă, o gură mare, senzuală, ochi mari, rotunzi sub sprâncenele dese - un chip masculin, puternic. Germanicus murmură: — Pare să fie el. Putea spune asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
podul pietonal care trecea peste Western Avenue spectatorii stăteau sprijiniți cot lângă cot pe balustrada metalică. Cea mai mică dintre mașinile implicate în accident, o mașină sport italiană galbenă, fusese aproape dezintegrată de o limuzină neagră cu distanța dintre osii alungită care derapase peste refugiul central. Limuzina se întorsese peste insula de ciment pe banda ei de circulație și se lovise de pilonul din oțel al unui indicator rutier, zdrobindu-și radiatorul și carcasa roții stângi, înainte să fie lovită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
veline o electriză. Mai Înainte chiar de a-l privi, știu că plicul era gol și că avea o pecete de ceară Întocmai cu aceea primită de Gildas și de Yves. Doar semnul gravat cu poansonul era diferit: un oval alungit barat de o linie verticală. După pescăruș și crab, peștele. - Al treilea menhir de pe care a picurat sînge are simbolul ăsta? Întrebarea era pur formală, iar specialistul În crime ritualice Încuviință scurt. La fel ca ea, se duse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de copii, ei stăteau complet nemișcați, ca și cum ar aștepta declicul unei camere foto. Într-o grimasă colectivă, copiii, cu părul alb și ovalele fețelor distorsionate, cu gura expandată și colțurile ridicate înspre urechi, râdeau cu gurile arcuite, râdeau din ochii alungiți ca niște agrafe. Și, în nemișcarea lor, numai râsul se propaga de la unul la altul, ca o respirație. Tonuri de portocaliu, arămiu, galben și arareori verde se întrețeseau și formau noi nuanțe cu modificările de lumină. Lumina se metamorfoza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului și cu ochii Întunecați, ușor alungiți, precum orientalii. Privirea Îi era vie, inteligentă, cu ceva felin În mobilitatea sa. Pupilele Îi emanau o ușoară fosforescență, În lumina felinarului așezat pe banc. — Cu ce ți-aș putea fi de folos, messere? Întrebă, după ce Își plecase capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adauge omul, ușor Înțepat. Dante Își aminti că auzise de el: era unul dintre asistenții marelui Arnolfo di Cambio, și venise cu el de la Roma, când Începuseră lucrările pentru noua catedrală. Îl măsură din ochi cu repeziciune, parcurgându-i profilul alungit și dizgrațios. Măreția calului se distingea În formele prelungi ale membrelor și ale feței, cu o forță reținută ce părea mereu pe punctul de a se manifesta În toată puterea ei. Mâini ce păreau născute ca să Înșface piatra. Și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bay Area. Se zvonea și că ar fi fost unul dintre complici în cazul tentativei de evadare de la Alcatraz din mai ’46. M-am uitat la fotografie. Junior Nash arăta ca un țărănoi tipic din Oklahoma: avea un cap osos, alungit, buze subțiri, ochi mici și urechi ca ale elefănțelului Dumbo. Am aruncat o privire spre ceilalți. Loew citea articolul despre el din Herald. Millard și Sears încă buchiseau la cazier, cu niște expresii de nepătruns. Lee spuse: — Dă-ne vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fața robului, apoi căzu într-o tăcere amestecată cu spaimă. Clipea uneori, cu ochii la foc. După un timp își ridică fruntea. Stelele erau multe. Ochii soldatului căutară steaua de la miazăzi. O găsiră, atârnată în același loc, ca un ochi alungit și plin de mânie. Mâna lui Iahuben se ridică tremurătoare spre stea și buzele lui veștede îngăimară: - Dar steaua asta? Auta se întoarse repede într-acolo, după aceea își plecă ochii în pământ și nu putu să spună nimic. Trecu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se deschise într-o clipă și din pragul ei țâșni în jos o scăriță. Sclavul se uită în jur, dar afară nu era nimeni. Peretele și ușa erau groase de vreo trei palme, și nici o gaură în turn, decât ferestrele alungite părând și ele groase. Cum putuseră auzi cei dinăuntru glasul celuilalt? Străinul rămase lângă ușă și așteptă, dar văzîndu-l pe Auta că stă neclintit, intră el întîi și ferindu-se din prag, așteptă iar. Sclavul se temu să intre, nevăzând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe o lumânare Într-un pumn, formau un tablou Încântător. Dar vânturile tăios de reci băteau dispre Marea Nordului, măturând porțiunea aceasta aspră a coastei Yorkshire-ului chiar și În septembrie, iar orașul era construit pe malurile unui estuar, Într-o vale alungită și adâncă, astfel că orice Încercare de a ieși În afara lui presupunea urcușuri hotărâte, pe pante neîndurătoare. Era adevărat că familia Du Maurier, sau tribul, cum era Înclinat să Îi denumească, fiindcă erau de-acum atât de mulți - nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în minte videoclipurile lor, m-a întrebat de câteva ori cate ceva. De fiecare data intra în vorba cu un ,,Excuse me", apropiindu-se de mine. Mi-a oferit chiar și alune. Era de o statură medie, puțin slăbuț, fata alungita, fruntea înalta, parul blond, poate puțin peste 30 de ani. Pe culoarul trenului însă am putut vorbi mai pe îndelete. Venea din estul Europei și pleca acasă la Kiev. Totuși va poposi în drumul de întoarcere la Iași. Lucra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în care îl importunau până și iubitele, crude și vii, de nouăzeciști, de optzeciști, câteva dintre ele date în paștele mă-sii de cât de frumoase puteau fi, fete rafinate, dulci, sclifosite și pline de fumuri albastre în capetele lor alungite, ca de pisici. Prietene ori tovarășe de viață ale unor băieți care încă trăiau, se călca pe bombeuri cu ei prin metrou, se spălau, se pieptănau și se târau către niște slujbe nenorocite, unii dintre ei făceau chiar karate sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o purta fastuos Într-o poziție perpendiculară pe lungimea corpului, ca și cum cineva invizibil i-ar fi ținut-o Întinsă... Se Întoarse dezamăgit În cameră și rămase un timp ghemuit pe scaunul său cu brațe din lemn, lângă planta cu frunzele alungite ca niște tentacule. Hotărî să nu mai iasă În oraș. Acolo se simțea expus ca Într-o uriașă vitrină, analizat de prea mulți ochi curioși, sufocat de iureșul acelui du te vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pendulei și Înțelese cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și gândi că deja jumătate din țeastă i se pătase, Înnegrindu-i-se. Își văzu atunci și picioarele subțiate, alungite, cu tălpile Îngropate În praful acela cenușiu, care i se desprindea În pături de pe tot corpul. Cu mari sforțări reuși să ajungă până la fereastră și se cocoță cu dificultate pe pervazul geamului deschis. Briza serii Își flutura aripa prietenoasă spre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
furate din restaurantul unui hotel de munte), ca să le umple cu vin ieftin (tot de ea cumpărat). Pentru rochia ei neagră (preferata), cu decolteu obraznic, pe care și-o arunca mult prea repede de pe ea. Pentru ochii ei neverosimil de alungiți, care aproape că atingeau cu coada lor prelungă marginea de sus a urechii. Atât!... Am aprins, dintr-o pură plictiseală, din nevoia de a schimba... decorul, o țigară. Am găsit În șifonier, pe un raft, un pachet de țigări, pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam de minute În șir. Uimiți, derutați și impresionați totodată. O fi fată sau băiat?, Întrebă Goanță pătruns de curiozitate. Cu toții, ca la un semn, ne-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ea, dar mi-a făcut semn că nu. Mi-a surâs cochet și s-a ridicat. Doamne, cât de mult doream să o duc la hotelul acela nenorocit. Sânii ei dulci, buzele pline, risipite-n tresăriri enigmatice și ochii foarte alungiți și iscoditori mă... Vino, te conduc, i-am spus. Ca și ieri, Lola se retrase un pas Înapoi și Îmi făcu un semn discret cu mâna să o las să plece. Salută cu o tristă Înclinare a capului și se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu cefe groase și roșii, cu dinți de aur dădeau târcol iepelor de doi ani cu picioare fragede și alungite, umede de 63 nădușeală, care miroseau frumos, mișcîndu-și gâturile pline și încordate. Paraschiv era numai ochi. Văzu cum vânzătorii plimbă caii în ocolul plin de bălegar și de paie, în pas mândru, privând în jur la cumpărători. Gheorghe, nepăsător, vorbea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]