3,081 matches
-
d'un journal intime, Paris, Librairie Stock, 1931, 1, p. 228). Se explică astfel, la autorul nostru, penitența, sobrietatea, rezerva. El, un sociabil delicat, ar fi handicapat de lume, dacă s-ar expune. Această contrarietate, acest amour manqué a stârnit amărăciunea viziunii sale despre lume. Morbiditatea sa, lupta cu vicisitudinile unui organism precar au îngreunat plierea la real. În fond, ajungem pe două căi la același rezultat, Ibrăileanu prin datele personalității sale dovedește un deficit de vitalitate și energie, compensat însă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu trebuie să urmăresc. Că nu se poate..." (p. 102). Când, în final, se năpustește cu sărutări, când nu se mai comportă potrivit planului inițial al intelectualului lucid, autoimputările devin grave în impulsul de a se pedepsi. Autopersiflarea născută din amărăciune (nemulțumirea de sine) se citește clar acum: "Așadar, din motive de înalt ordin moral și sentimental - imposibilitatea de a crede că o femeie ca ea mă poate iubi, frica de a nu o putea face fericită, chiar dacă m-ar iubi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dracului în afara mesei, așa încât jocul cu el era lipsit de voleuri. Acesta era însă un fapt care niciodată nu-i atrăgea atenția și se arăta întotdeauna surprins și abject împăciuitor când adversarul lui se plângea în gura mare și cu amărăciune că trebuie să-i culeagă mingile căzute prin toate colțurile camerei, pe sub scaune, sub canapea, sub pian și prin locurile acelea respingătoare de după rafturile cu cărți. Era la fel de înnebunitor și de atroce la tenis. Jucam adeseori. Mai ales în ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Opunând rezistență, vom creea premizele ca generațiile viitoare să aprecieze sacrificiul nostru, bucurându-se În pace de produsele naturale a acestui roditor pământ...!!” Înarmați cu cele patru sticle de vin negru primite cadou părăsiră depozitul de vinuri cu o suficientă amărăciune În suflet datorită celor văzute.Li se făcură foame. Intrară la restaurantul Fântânica ce se afla În apropiere ospătându-se cu unele răcituri de la bufet. Cerură ospătarului ceva să bea. Nu mică le fu mirarea când chelnerul le aduse o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de „Taie frunză la câini”, care verifică inspectorii și controlorii, care la rândul lor sunt urmăriți de te miri cine...!!” Gică Popescu Îl bătu pe umăr, prietenește. „Nu te mai necăji băiatule, faci riduri. Urâcioșii se Înmulțesc zilnic...!” Paharul de amărăciune a lui Tony Pavone era prea plin. Primăvara bătea la ușă iar el nu avea ce să dea la lucrători să muncească. Toată luna februarie atât el cât și ajutoarele sale ciocănise la nenumărate porți cerșind ceva de lucru, zadarnic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care va provoca mânia Cerului...!” „Va trebui să ne ascuțim vigilența...!” - fu de părere Șeful Șantierului. „Acest imbecil ocupă o Înaltă poziție În erarhia caraliilor iar gradul pe care-l posedă Îi generează puteri nelimitate...!! Ehe-i domnilor...!” - suspină el cu amărăciune. „Generația mea, adică noi care am adus comuniștii la putere, nu așa am conceput Societatea noastră. Toate promisiunile anterioare, au alunecat pe „Topoganul” intrigelor, minciunilor, suprimarea adevărului, desființarea cu brutalitate a personalității celor cu vederi diferite, burdușind Închisorile cu oameni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
greutate poate ve-ți opține câteva suluri de carton asfaltat. Criza Mondială a petrolului a afectat sufocant fabricele noastre iar În consecință ministrul nostru drămuiește fiecare bucățică de material pentru lucrările interioare...! Încercați totuși mâine...!” Cuvintele secretarei Îi umplu inima de amărăciune. Dacă dorea să opțină cartonul, va trebui să acționeze energic. În acest scop, cumpără dela bișnițari câteva cartușe de țigări americane, iar În final o brichetă electronică de fabricație japoneză, o bijuterie. Optimist și, Încrezător În reușita tentativei, a două
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Datorită proviziei substanțiale de alimente și țigări, ulterior Liberul șef de cameră Îl luă sub protecția lui instalându-l În patul de deasupra lui, având șansa să fie singur, iar binevoitorul pentru acest favor să-și Însușească tot ce cu amărăciune introdusese În Închisoare și mai cu seamă procurate cu bani grei, el nu având șansă nici măcar la unele firimituri: Șeful de cameră devora cu grijă, drămuind oricât de mic dumicat...! Nu reușiră să ațipească nici măcar câteva minute și, trompeta Închisorii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sala de judectă atunci, În următoarea zi dela penetenciar. Mai mult, el personal Încercând să se convingă de nevinovăția sa, avu parte de o noapte extrem de agitată În care visele tălmăcite, mai mult răstălmăcite, Îl avertizau de zilele negre de amărăciune ce aveau să urmeze...! Arestații ce urmau să meargă la tribunal În ziua respectivă fură Îndrumați către o cameră anume care ținea loc de frizerie, unde un bănuit frizer din rândul deținuților tundea părul capului la zero. Cosmetica feței - dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
având teamă să nu se interpreteze ca favorizare a infractorului, pierzând În cel mai fericit caz, privelegiile...! Unde să-și găsească dreptatea...?” Oare, ce avea de făcut...? Unde poate afla un om adevărat care să curme, să sisteze toată această amărăciune provocată de un paranoic anchetator...? Chiar, nu putea afla pe cineva care să-l ajute dezinteresat...? Intrat aproape cu toată ființa lui În ceață, se scufundă În nesiguranță și mai mult intr’o zi, atunci când se aștepta mai puțin, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dar nu persoane. Este clar că această revoluție, un triumf al dreptății În multe feluri - sclavii ar trebui să fie liberi, truda de moarte ar trebui să Înceteze, sufletul ar trebui să aibă libertate - a introdus și noi feluri de amărăciune și nenorocire, și până acum, pe scara cea mai largă, n-a fost chiar un succes pe de-a-ntregul. Nici n-o să aduc vorba de țările comuniste, unde revoluția modernă a fost zădărnicită cel mai mult. Pentru noi rezultatele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de piese de conversație, puncte de atracție, stăteau pe o fundație de nulitate. Opera domnului Croze, cu gura lui de boboc de trandafir, nările proeminente, pieptănătura de Oscar Wilde, burtica suavă și degetele parfumate, care trimisese, după cum spusese Elya cu amărăciune În glas odată, una dintre cele mai crâncene și mai cinice facturi pe care le văzuse vreodată. Elya recunoscuse că era mobilat cum se cuvine, că era tratat pe măsură, dar nu-i plăcea să fie modernizat de domnul Croze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cremarea. — Pentru doctorul Gruner. Unde? Întrebă Sammler. Infirmierul arătă spre targa pe rotile pe care era Întins Elya. Sammler Îi dezveli fața. Nările, cutele erau foarte Întunecate, ochii Închiși, palizi și umflați, capul chel, marcat de povârnișul ridurilor. Pe buze amărăciunea și o expresie de supunere se Întrepătrundeau. Sammler șopti În mintea lui: „Măi Elya. Măi Elya, măi.“ Și apoi, În același fel, spuse: — Amintește-ți, Doamne, de sufletul lui Elya Gruner, care, din toată puterea inimii și pe cât a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
goblen cu fir de mătase fata cu mandolină acorduri de septembrie întoarce în rotunjimi de copac cornișe împodobite cu hortensii înflorite printre castane pași șovăitori de bătrâni în landoul pictat cu crizanteme aurii scrâșnete de copii un șarpe vertical desparte amărăciuni de bucurii rugăciuni și iertări ne apropie de Dumnezeu stropi de ploaie sting arsuri ale frunzelor moarte confucius nedumerit se întreabă unde se duce lumina Antonella MOCANU <biography> Născută la Târgoviște în județul Dâmbovița. Absolventă a Facultății de Drept din cadrul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dintre noi știu că, de fapt, au citit mai mult decât ei, chiar despre propria lor cultură. Unii dintre „fabricanții” de la Cugir au aflat că lucrează la fel de bine ca și ei. Și câți buni meseriași de la noi nu au trăit amărăciunea că ei lucrează aici mai bine și mai mult și sunt plătiți mult mai prost? Diferența dintre noi și cei din Vest nu e în cap, e în simțuri, domnule, în lumea sensibilă. La ei altfel miros strada, magazinul, toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Și mă privi întunecat, cu hârâitu-i de durere deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea așa de ciudat. Din toată înfățișarea lui cătrănită, din glasu-i adânc, se cunoștea că trecuse prin dureroase furtuni. Amărăciunile-i săpaseră brazde pe față și-i secătuiseră izvorul vorbirii. Și, privindu-l, mă gândeam la spusele lui, la „boierul cel bătrân“, la cel nou, la furtuna care poate sta înlănțuită în fundul sufletului, de unde izvorâseră greu cuvintele amare: „Atât mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a omorât? —Cum să se găsească? zise Voinea. A murit așa, de moarte năprasnică... Eu tăcui. Pădurea era foarte tristă și foarte pustie în jalea ei de toamnă. Și eu simțeam, poate din pricina asta, o greutate mare în suflet, o amărăciune nedeslușită, ca în fața morții. Și când ieșeam din desișuri, se dezvăluiră deodată negurile depărtării, și rămase codrul uriaș în urmă, cu adâncurile și cu taina lui, codrul ca o ființă cu dureri, cu mânii, cu plângeri. Toamna plutea în juru-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glas Haia; apoi, într-un târziu, suspina încet, tot trează, cu ochii mari umpluți de visul dragostilor ei. Iar în vremea asta Tudorița gogea singură prin colțuri, în odăița-i săracă și curată. Se simțea uneori slabă; avea învăluiri de amărăciune și-i venea leșin. Abia se putea târî până la cerdac și de-acolo chema pe Reiza, ca să-i aducă ceva din dughenița ei de mărunțișuri. Încolo, zăcea cufundată în gânduri dureroase. Ion Rusu venea din când în când pe acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața după desnădejdea și căderea din toamna trecută. Fără amărăciune, nu s-ar cunoaște bucuria și dulceața. Așa ne pare de rău întăi! și pe urmă începem a uita... Caută tu teascul Onule, zise Culi; eu am să stau aici să trag o țigară. Mă mai gândesc la unele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-ar fi rudele moarte ale altor oameni, zbierând la urechea lui Leisl despre ulei din semințe de rapiță și chestii de-astea, ar exista o posibilitate ca Aidan să se facă auzit. Dar Leisl a scuturat din cap cu amărăciune. Nu mă împac cu ședințele unu-la-unu. Am nevoie de energia grupului. Doar pentru asta, am respectat-o. Aproape că am avut încredere în ea. Dar uneori primesc mesaje în momente neașteptate, de pildă când sunt acasă și mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu-mi venise în fiecare lună; nu-mi făcusem griji pentru că, într-un colțișor al minții, știusem că era din cauza șocului și a grozăviei. Nu bănuisem, nici măcar o secundă, c-aș putea fi însărcinată, dar acum, cu o izbucnire de amărăciune, mi-am zis: Nu-ți voi purta niciodată pruncul. N-ar fi trebuit să așteptăm. Ar fi trebuit să o facem de îndată. Dar de unde era să știm? Chiar vorbiserăm despre asta. Într-o dimineață, la scurt timp după ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ultimele modificări la ambalajul produsului. Orice răstimp care îmi rămânea neocupat îl petreceam cu Jacqui, citind cărți despre bebeluși și repetând ce jigodie e Joey. Nu plângeam niciodată și nu mă simțeam niciodată obosită: mă împingea înainte focul nestins al amărăciunii. Nu mi-am reprogramat ședința cu Neris Hemming și, abrupt, am renunțat să mai merg la întâlnirile cu Leisl. În prima duminică, m-a sunat Mitch. —Ți-am simțit lipsa azi, copilaș. Cred că o să iau o pauză o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să încerc să stau de vorbă cu soțul meu mort. În cele din urmă, n-au mai sunat și am fost ușurată; acea perioadă din viața mea se încheiase. Mă închisesem ca o floare în timpul nopții, un muguraș plin de amărăciune, ferecat strâns. Dar eram departe de a mă comporta neprofesionist - din contră, eram probabil o mai bună profesionistă decât fusesem vreodată. Oamenii chiar păreau puțin stânjeniți de mine. Și părea să dea roade pentru că, chiar înainte de Ziua Recunoștinței, în presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Jacqui. Povestește-mi ceva frumos. —Cum ar fi? Spune-mi cum te-ai îndrăgostit de Aidan. Pe loc m-au copleșit mai multe sentimente, atât de amestecate încât nu puteam să le numesc. Era între ele tristețe și poate ceva amărăciune, deși nu atât de multă pe cât fusese la început. Și mai era ceva, ceva mai plăcut. —Te rog, a zis Jacqui. M-au apucat durerile nașterii și n-am prieten. Cu inima îndoită am zis: —OK. La început obișnuiam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să te iubească sincer“. —Îmi amintesc. A oftat și am mers în tăcere, apoi a zis: —Ai fost așa de norocoasă. Da, am zis. Am fost. Nu m-a sfâșiat când am spus-o. N-am simțit nici un val de amărăciune, mi-am zis doar, da, am fost așa norocoasă. —Contracție la orizont! Jacqui s-a ghemuit pe treptele unei case de cărămidă în timp ce o cuprindea un nou spasm. Oh, Doamne, oh, Doamne, oh, Doamne. Respiră, am îndemnat-o. Vizualizează. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]