2,910 matches
-
gură. Este neras și simte mirosul lui Maggie pe tot trupul. TÎnărul care așteaptă În hol se prezintă. — SÎnt asistentul lui Paulee, Kevin. L-am ajutat să proiecteze Casa Viitorului. O să vă conduc la Chez Soleil. În lift, Kevin flecărește amabil În timp ce Wakefield se străduiește din răsputeri să pară viu. Afară, totul scapără. Zăpada este orbitoare. Kevin ține deschisă ușa din dreapta a mașinii sale de lux și Wakefield se prăvălește Înăuntru. — Mi-a plăcut discursul dumneavoastră de aseară, spune Kevin, predictibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Își șterge muștarul de pe bărbie cu fața de masă. Tatăl tău a fost crescut În credința marxistă. Așa că el crede În imperativele dialectice, chiar dacă recunoaște sau nu. Toată lumea Îl considera pe Telescu un făcător de pace pentru că era un tip amabil, un dulce, pe bune. Dar filosofia lui era realmente tulburătoare pentru cineva ca Slobodan, fost, pe vremuri, ideolog de rang Înalt. Și Slobodan Îl plăcea, Îl iubea, așa că atunci cînd Telescu a fost ucis de niște oameni care aveau, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de un entuziasm demn de Ioana d’Arc, ce-ar fi s-o facem aici? Două sute de persoane are încăpea lejer într-un cort. Ați putea să oraganizați o discotecă seara și să luați micul-dejun în zori. — Henry... e foarte amabil din partea ta. Fran își închipuia deja un cort împodobit ca o colivie de aur, cu atât de mulți crini că te sufoci de cum intrai, chelneri care să se învârtă de colo-colo și pe Henrietta domnind cu atâta nerușinare peste întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ce evoca moartea și descompunerea. — Domnișoara Tyler! O femeie roșcată, încărcată cu bijuterii de aur se repezi la Fran cu tot atâta afecțiune și entuziasm, cât ar fi dovedit față de un inspector de la Protecția Consumatorului. — Și domnul doctor Westcott. Ce amabil din partea dumneavoastră să ne vizitați. Ați ajuns puțin mai devreme, dar nu e absolut nici o problemă. Ați vrut să ne vedeți la treabă, nu-i așa? Ați fi surprinși să aflați câte persoane încearcă figura asta. Dar noi n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să ia un taxi la întoarcere. În tren era cald ca în pântecele mamei, așa că fu cât pe-aci să adoarmă și să uite să coboare. Când găsi în sfârșit laboratorul, care era ascuns pe o străduță laterală, o recepționeră amabilă o îndrumă spre etajul unu, unde i se dădu un plic alb pe care era scris ceva cu litere de tipar. Oare tehnicianul știa ce conține? se întrebă. Văzând că îi evita discret privirea, deduse că știa. Scrise un cec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu masa gata și cu copiii deja gata de culcare. Fran încercă să-și scoată din minte chipul disperat al Camillei în timp ce se uita după Jack prin bar. Nu era acolo. — A plecat acum un sfert de oră, răspunse barmanul amabil la întrebarea ei. Fran se simți cuprinsă de dezamăgire. Ratarea momentului potrivit devenea un adevărat talent. Afară ploaia era gata să stea și taxiurile începeau să se golească. Unul se opri chiar în spatele ei și din el coborî o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
alee și îi aștepta în prag, ținând brațul în jurul lui Ben, care avea ochii roșii de plâns, învinovățindu-se de bună seamă pentru toată povestea. — Un comitet de întâmpinare, chicoti Ralph, ignorând cu inocență agitația pe care o stârnise, ce amabil. — Ralph, ticălos bătrân, îl întâmpină Jack, ajutându-l să coboare din mașină. Poți, te rog, să ne anunți data viitoare când pleci la plimbare? Drept răspuns Ralph îl privi cu deosebită atenție. — Te știu de undeva, nu-i așa? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am văzut că e drăguță. Fiindcă eram singur, n-aveam parteneră atunci, am vrut s-o invit la dans. Și... eu sunt un pic de modă veche în abordarea fetelor, femeilor - am căutat să fiu mai politicos un pic și amabil. Și asta i-a plăcut. Și am dansat cu ea, am întrebat-o dacă are un iubit, ca să nu mă încurc cu cine nu trebuie (râde). Simțeam nevoia de o relație stabilă. Și, din relațiile care le avusesem, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nu era cu viză. Pașaport - tren - Gara de Nord - Dedereu-Berlinul de Est, treceai de check point. Nu era ilegal, treceam prin fața vameșilor. Aranjat și sistematic. Ordonat, curat, ordonat... Și pe stradă se mergea ordonat. Curățenie în primul rând, amabilitate. Oamenii se purtau amabili cu tine. Te simțeai sub protecția evenimentelor din România. Ghinionul ăla Am tot încercat chestii cinstite. Tot ce-mi sta în putință am făcut. Că de-aia nici nu regret, adică nici nu regret din ce cauză am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lasă totuși loc, o vreme, și unor concesii tactice. Într-un articol panoramic, M.H. Maxy apreciază situarea inițială a publicației în speță la „stînga plasticei și a lirismului poetic”, cu o „atitudine democratică cuviincioasă”. O notiță din nr. 18 comentează amabil editorialul „Cheia viselor“ al lui Ion Vinea, iar afinitatea cu suprarealismul nu scapă comentatorului anonim, care își amintește astfel că directorul Contimporanului este „un literat de bună speță”. Nu va fi uitat însă faptul că, de la o vreme, revista condusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca oricînd” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 382). Sensibilitatea lui Perpessicius față de proza poetică i-a favorizat relativa deschidere către literatura avangardistă; această sensibilitate simbolistă va fi afirmată și în delimitările surprinzător de drastice (cel puțin în raport cu stilul său amabil) față de critica lui E. Lovinescu. Comentînd volumul IV din Istoria literaturii române contimporane, Evoluția prozei literare, cronicarul își exprima „regretul că un program, la adăpostul multor precauțiuni de altminteri, interzicea dlui E. Lovinescu să iasă din cadrul acelei «poezii epice» la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
admirație și abdicarea totală, în cele din urmă, la picioarele unui prestigiu inegalat”); 3) „ideea de mare subtilitate” a unui Don Quijote evadat de pe soclu și întors după comice tribulații, cu „împlinirea spiritului de ordine”: „Un ușor proces de purificare, o amabilă retușare și Don Quijotte ar fi putut figura printre modelele românești ale acestei literaturi de contrapagină, care dela Aristofan pînă la Bernard Shaw s-a înscris împotriva istoriei și a miturilor legendare”. Coerența internă, păstrarea unui oricît de relativ echilibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Călinescu, poziția lui Nicolae Manolescu este însă exprimată într-un context favorabil „reabilitării esteticului” și a „poeziei pure”. De fapt, în virtutea concepției monumentaliste a lui G. Călinescu, Urmuz era condamnat la statutul de creator minor. Cel mult i se conced, amabil, influența în posteritate și rolul de inovator în sfera conștiinței artistice: „De bună seamă, acestea nu sînt decît glume inteligente, și nimeni nu are pretenția de a le vîrî în marea literatură. Ele au avut însă o neașteptată înrîurire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
i-a repetat și el a înțeles în final. Chipul de cal s-a crispat de aveai impresia că era gata-gata să plângă. L-a privit pe Takamori, apoi i-a întins mâna și i-a spus: — Mulțumesc... ești foarte amabil. 3 ? A trecut o săptămână până când familia Higaki s-a obișnuit cât de cât cu ciudatul vizitator, răstimp în care Gaston a atras asupra sa nemulțumirea tuturor, cu excepția lui Takamori. Cea mai afectată dintre toți a fost Tomoe. Nasul, barometrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ezită o clipă. Gaston Bonaparte. A venit din Franța și stă la noi. Când auzi cuvântul „Franța“, Ōkuma s-a emoționat brusc. Și nu numai el. Tinerii și tinerele din spatele lor s-au întors să-i privească. Sunteți atât de amabili să-mi permiteți să vin la masa dumneavoastră? se bâlbâi Ōkuma. Da, vă rog, răspunse Takamori, trecându-și ușor palma peste față, în semn de iritare. Și-a dat seama că toată lumea din cafenea îi asculta. A început să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scoată din cap... Cu ochii pe Gaston, care stătea lângă ușa cabinei telefonice, Tomoe l-a sunat pe Takamori și s-a prezentat politicos: — La telefon sora lui Takamori Higaki... Înainte de a mai spune vreun cuvânt, centralista, nu mai puțin amabilă, zise: — O clipă, vă rog. Vă dau legătura. Din păcate, domnul Higaki plecase de la serviciu cu zece minute înainte. Neștiind ce să facă, Tomoe a sunat acasă dar, bineînțeles, fratele ei nu ajunsese încă. — Ce să fac? A plecat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
De câte ori începea un rând nou, degetele albe ale lui Tomoe se mișcau pe clapele mașinii de scris ca o mitralieră. Fața ei senină, în timp ce bătea literele negre de pe foaia albă, avea un șarm deosebit, caracteristic fetelor moderne. — Domnișoară Higaki, sunteți amabilă să vă ocupați și de aceasta? I s-a mai dat de dactilografiat un document pentru șeful ei. — Bine. Lăsați-l aici, încuviință ea zâmbind, fără ca degetele ei să piardă din viteză. Tomoe rezolva documentele îngrămădite pe biroul ei, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Sunt cel puțin o sută de Kobayashi în Yamagata, i-a spus polițistul mai în vârstă, privindu-l uimit pe Gaston. Dar nu mai stați acolo în ploaie. Poftiți înăuntru. Înfățișarea lui Gaston i-a stârnit, probabil, milă. Polițistul cel amabil sorbea un ceai călduț, dintr-o ceșcuță crăpată. A deschis sertarul și a scos o cutie din aluminiu cu murături. A pus-o în fața lui Gaston. Nu vreți să mâncați ceva? Ca să-l încurajeze să servească, a luat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stăm de vorbă. — De ce, ca să mă jecmănești de bani pentru următoarea ta afacere? rînji Emma, iar Richard o lovi În joacă. — Nu fi ridicolă, rîse el. De ce-aș Încerca să te jupoi pe tine, de vreme ce Dan e a) mai amabil decît tine și b) are mai mulți bani? — Ah, desigur, nu cumva să-l uiți pe tata, zise Dan. El e investitorul pe care e musai să-l cîștigi. — Tati, spuse Emma mieros, știi tu mașina aia de care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Asta o face fericită pe mama ta, răspund eu, omițînd, evident, să precizez motivul pentru care e atît de important, anume că măcar atîta pot să fac și eu după ce mi-a oferit un cadou așa de generos și de amabil. Emma se cutremură și zice: — Iartă-mi remarca, dar toate astea te fac să arăți precum un ditamai tortul. Mă Întorc cu mîinile În șolduri și-o privesc sever În ochi. — Bună treabă c-o să-mi fii rudă, Emma. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că Înfățișarea și șarmul lor le pot aduce tot ce-și doresc. „Recepționer, ești așa de bun, prietene, să suni la Ivy și să ne rezervi o masă de șase persoane, pentru seara asta la opt?“ „Ai fi atît de amabil să-mi faci o favoare și să telefonezi la British Airways? Întreabă-i dacă sînt disponibile rezervări pentru locuri mai bune. Spune-le că e pentru mine.“ „Dragă, sună la Hermès și vezi dacă au niște genți Birkin pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
om? Ce-am făcut atît de Îngrozitor Încît să mi se Întîmple iarăși? De ce mie? De ce nouă? De ce acestui copilaș neajutorat? Nu ne Întoarcem acasă În seara aceea. Nici În următoarea. Nici În săptămîna care urmează. Medicii și asistentele sînt amabili și dornici să ne ajute Într-un fel care mi-e teamă că e rezervat părinților copiilor cu adevărat bolnavi și care nu au prea multe șanse să supraviețuiască. Lui Tom i se fac tomografii cu regularitate și, pînă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și fără interes, apoi se Întoarce iarăși la mine. Am aflat că fiul tău e bine. Nu-ți pot spune cît de Îngrijorați am fost cu toții În seara aia, cît de rău mi-a părut pentru tine. — Mulțumesc. Ești foarte amabil. Iar Tom se simte foarte bine acum, iar asta e tot ce contează. — Pot să mă așez lîngă voi? Întreabă Charlie trăgîndu-și un scaun Înainte ca vreuna din noi să apuce să-l refuze. Lisa se mulțumește să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dispăreau cu totul în prezența Gailei. În acele clipe devenea din nou tânărul care pendula între înfumurare și pierderea de sine: se poticnea în cuvinte atunci când voia să se arate sigur pe el și devenea nătâng atunci când dorea să pară amabil. Era atât de tare orbit de dragoste, că nu vedea nici măcar ceea ce ea făcea să sară în ochii oricui. Până când nu i-am atras eu atenția, nu și-a dat seama că mult prea adesea Gaila făcea ce făcea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
indefinibil părea să izvorască din femeia aceea cu atâta putere, Încât Își căuta un mod de exprimare - Împotriva voinței sale - În surâs și În strălucirea privirii. — Bună dimineața, Camilla, bună dimineața, doamnă Fioravanti, spuse Emma. Maja răspunse cu o grimasă amabilă, dar rece. Surorile se grăbeau să intre În clase și toți părinții erau Împrăștiați prin curte. Era jenant să fie văzută În compania ăsteia. Puteau crede că se frecventau. Camilla Îl smulse nerăbdătoare pe orb din Îmbrățișarea mamei. Îi auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]