10,633 matches
-
pupa - ceea ce era foarte periculos într-un asemenea zbucium. Judecînd după lungimea saulei, ce se întindea acum pe toată partea de sus a ambarcațiunii și după felul cum vibra, mai încordată ca strunele unei harfe, ai fi putut crede că ambarcațiunea are două chile - una care despica apa, iar alta care despica aerul - și că-și croiește astfel drum prin amîndouă aceste stihii. La prova se zbuciuma necontenit o cascadă, iar în urma ei fierbea un vîrtej fără sfîrșit; ajungea să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și că-și croiește astfel drum prin amîndouă aceste stihii. La prova se zbuciuma necontenit o cascadă, iar în urma ei fierbea un vîrtej fără sfîrșit; ajungea să-ți miști un deget sau să faci o cît de mică mișcare, ca ambarcațiunea să se aplece spasmodic spre mare, troznind din încheieturi, pînă la nivelul copastiei. Goneam cu toții așa, fiecare dintre noi agățîndu-se din răsputeri de locul său, pentru a nu fi aruncat în valurile spumegînde; silueta înaltă a lui Tashtego era aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
copastiei. Goneam cu toții așa, fiecare dintre noi agățîndu-se din răsputeri de locul său, pentru a nu fi aruncat în valurile spumegînde; silueta înaltă a lui Tashtego era aproape frîntă în două peste vîsla-cîrmă, pentru a se putea ține în echilibru. Ambarcațiunile străbătură parcă întregi Atlanticuri și Pacificuri, pînă cînd, deodată, balena își încetini în sfîrșit goana. Ă Vira! Vira! strigă Stubb către primul vîslaș. Și, întorcînd ambarcațiunea pentru a o aduce în fața balenei, toți marinarii începură să vîslească spre ea, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era aproape frîntă în două peste vîsla-cîrmă, pentru a se putea ține în echilibru. Ambarcațiunile străbătură parcă întregi Atlanticuri și Pacificuri, pînă cînd, deodată, balena își încetini în sfîrșit goana. Ă Vira! Vira! strigă Stubb către primul vîslaș. Și, întorcînd ambarcațiunea pentru a o aduce în fața balenei, toți marinarii începură să vîslească spre ea, deși ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
străbătură parcă întregi Atlanticuri și Pacificuri, pînă cînd, deodată, balena își încetini în sfîrșit goana. Ă Vira! Vira! strigă Stubb către primul vîslaș. Și, întorcînd ambarcațiunea pentru a o aduce în fața balenei, toți marinarii începură să vîslească spre ea, deși ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena care fugea; la ordinele secundului, ambarcațiunea se trăgea înapoi din calea monstrului ce se zvîrcolea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balenei, toți marinarii începură să vîslească spre ea, deși ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena care fugea; la ordinele secundului, ambarcațiunea se trăgea înapoi din calea monstrului ce se zvîrcolea îngrozitor, apoi se apropia din nou de el, pentru a-l lovi din nou. Șuvoaie roșii curgeau acum din toate părțile balenei, întocmai ca pîraiele pe-o colină. Trupul chinuit nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru a o înfige iar în trupul balenei. Ă Mai aproape, mai aproape! strigă el către primul vîslaș, în clipa cînd furia balenei epuizate păru să se domolească. Mai aproape și mai aproape! Iar ambarcațiunea se lipi de coasta balenei. Aplecîndu-se peste prova, Stubb își răsuci încet lancea lungă și ascuțită în trupul monstrului și o ținu acolo, scormonind cu mare grijă, ca și cum ar fi căutat meticulos vreun ceas de aur, pe care balena ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era însuși sîmburele vieții animalului; Stubb îl atinse, căci, ieșind din starea-i de letargie pentru a intra în agitația de nedescris a agoniei sale, monstrul se bălăci în propriu-i sînge și se înfășură într-o impenetrabilă spumă clocotitoare. Ambarcațiunea primejduită se trase numaidecît înapoi și ieși orbește, cu mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai potolită, se arătă din nou - tăvălindu-se cînd pe-o parte cînd pe alta, dilatîndu-și și contractîndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sa din gură, Stubb îi scutură scrumul pe apă și rămase o clipă să privească, gînditor, enormul cadavru din fața lui. Capitolul LXI ARUNCAREA HARPONULUI încă un cuvînt despre un incident din capitolul anterior. Potrivit unui obicei al vînătorilor, fiecare dintre ambarcațiunile unei baleniere are ca timonier provizoriu pe ataman, omul care omoară balenele, în timp ce harponistul sau „priponitorul de balene“, cum i se mai spune, trage la rama din față, cunoscută sub denumirea de „babaica harponistului“. Pentru a înfige primul fier într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de baleniere, din cincizeci de lovituri, cel mult cinci nimeresc la țintă; nu-i de mirare că atîția harponiști nenorocoși sînt înjurați cu furie și retrogradați; nu-i de mirare că pe unii dintre ei îi lovește damblaua chiar în ambarcațiune; nu-i de mirare că unii vînători de cașaloți se întorc, după patru ani pe mare, cu tot atîtea butoaie de ulei; nu-i de mirare, în sfîrșit, că, pentru mulți armatori, vînătoarea de balene e o întreprindere care lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ați vrea să-l mai aibă în clipa cînd îi trebuie cel mai mult? Dacă lovitura nimerește, intervine un al doilea moment critic, momentul cînd balena începe să fugă; atunci atamanul și harponistul aleargă de la un capăt la altul al ambarcațiunii, primejduindu-și nu numai propria viață, dar și pe a celorlalți. Atunci abia, își schimbă ei locurile, iar atamanul, adică șeful ambarcațiunii, își ocupă locul de comandă ce i se cuvine la prova. Orice s-ar spune, treaba asta mi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
critic, momentul cînd balena începe să fugă; atunci atamanul și harponistul aleargă de la un capăt la altul al ambarcațiunii, primejduindu-și nu numai propria viață, dar și pe a celorlalți. Atunci abia, își schimbă ei locurile, iar atamanul, adică șeful ambarcațiunii, își ocupă locul de comandă ce i se cuvine la prova. Orice s-ar spune, treaba asta mi se pare și stupidă, și inutilă. Atamanul s-ar cuveni să stea de la început pînă la sfîrșit în față, să mînuiască și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al doilea fier în monstrul care se zvîrcolește. Totuși, cum acest al doilea fier e legat de saulă, iar saula se desfășoară repede, trebuie neapărat ca el să fie azvîrlit peste bord, oricum și oriunde, căci altminteri toți marinarii din ambarcațiune ar fi puși într-un pericol de moarte. Fierul acesta este de obicei aruncat în apă, grație colacilor de rezervă îpomeniți într-un capitol anterior) care, de cele mai multe ori, asigură reușita manevrei. Dar această manevră periculoasă are uneori consecințe dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
manevră periculoasă are uneori consecințe dintre cele mai funeste. încă ceva: trebuie să știți că, în clipa cînd e azvîrlit peste bord, al doilea fier devine un instrument tăios, șuierător și înspăimîntător, care se învîrte nebunește deasupra balenei și a ambarcațiunii, încurcînd saulele sau tăindu-le și semănînd panică de jur împrejur. în general, e cu neputință să-l recuperezi înainte ca balena să fie capturată și transformată într-un cadavru. Gîndiți-vă acum în ce situație se află patru ambarcațiuni angajate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a ambarcațiunii, încurcînd saulele sau tăindu-le și semănînd panică de jur împrejur. în general, e cu neputință să-l recuperezi înainte ca balena să fie capturată și transformată într-un cadavru. Gîndiți-vă acum în ce situație se află patru ambarcațiuni angajate în urmărirea unei balene excepțional de puternice, active și viclene - cînd, tocmai datorită acestor calități, precum și miilor de accidente posibile într-o asemenea întreprindere îndrăzneață, deasupra balenei pot zbîrnîi opt sau chiar zece harpoane, lansate simultan; căci, firește, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
angajate în urmărirea unei balene excepțional de puternice, active și viclene - cînd, tocmai datorită acestor calități, precum și miilor de accidente posibile într-o asemenea întreprindere îndrăzneață, deasupra balenei pot zbîrnîi opt sau chiar zece harpoane, lansate simultan; căci, firește, fiecare ambarcațiune își are rezerva ei de harpoane, care pot fi legate de saulă, în eventualitatea că primul - lansat fără folos - nu mai poate fi recuperat. Dau toate aceste detalii, deoarece ele aruncă lumină asupra unor faze foarte importante și extrem de complicate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și extrem de complicate, ale anumitor scene ce urmează să fie prezentate ceva mai încolo. Capitolul LXIII CINA LUI STUBB Balena lui Stubb fusese ucisă la oarecare distanță de vas. Intrasem într-un calm plat; punînd cap la cap cele trei ambarcațiuni, am început să remorcăm trofeul spre Pequod. Optsprezece oameni, cîți eram, cu treizeci și șase de brațe și cu o suta optzeci de degete, am trudit ore-ntregi pentru a tîrî pe mare cadavrul acela inert, care ni se părea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
POVESTEA CORABIEI IEROBOAM Corabia și briza lunecau parcă mînă-n mînă; apoi briza o luă înaintea vasului și, în curînd, Pequod începu să se legene pe valuri. Treptat se văzu, eu ajutorul lunetei, că era o balenieră. Drept dovadă, se vedeau ambarcațiunile și oamenii de pe catarge. Fiind însă prea departe și îndreptîndu-se, pare-se, către o altă zonă de vînătoare, nu puteam spera s-o ajungem din urmă, de aceea, am arborat pavilionul de semnalizare, ca să vedem ce ne răspunde. în treacăt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
primi în cele din urmă răspuns de la nava străină, care și-l arboră pe al său; am știut atunci că era corabia Ieroboam din Nantucket. Brațîndu-și vergile, veni spre noi și, așezîndu-se în travers sub vînt, lăsă la apă o ambarcațiune care se apropie grabnic de Pequod; dar tocmai cînd, la porunca lui Starbuck, pregăteam scara laterală pentru căpitanul corabiei străine, acesta ne făcu un semn cu mîna de la pupa ambarcațiunii, că scara era inutilă. Pe corabia Ieroboam exista o epidemie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și, așezîndu-se în travers sub vînt, lăsă la apă o ambarcațiune care se apropie grabnic de Pequod; dar tocmai cînd, la porunca lui Starbuck, pregăteam scara laterală pentru căpitanul corabiei străine, acesta ne făcu un semn cu mîna de la pupa ambarcațiunii, că scara era inutilă. Pe corabia Ieroboam exista o epidemie, iar Mayhew, căpitanul ei, se temea să nu se molipsească și echipajul de pe Pequod. Căci, deși el personal și cei din ambarcațiune rămăseseră teferi și deși corabia se afla la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ne făcu un semn cu mîna de la pupa ambarcațiunii, că scara era inutilă. Pe corabia Ieroboam exista o epidemie, iar Mayhew, căpitanul ei, se temea să nu se molipsească și echipajul de pe Pequod. Căci, deși el personal și cei din ambarcațiune rămăseseră teferi și deși corabia se afla la mai puțin de-o bătaie de pușcă iar între ea și Pequod circulau mase de aer și de apă neprihănite, căpitanul refuza să intre în contact direct cu noi, preferind să respecte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apă neprihănite, căpitanul refuza să intre în contact direct cu noi, preferind să respecte cu strictețe carantina, după obiceiul uscatului. Dar asta nu ne împiedica defel să comunicăm unii cu alții. Ținîndu-se la o distanță de cîțiva iarzi de „Pequed“, ambarcațiunea izbuti, cu ajutorul vîslelor, să rămînă în linie paralelă cu vasul, care înainta greoi printre valuri îcăci între timp se stîrnise un vînt foarte puternic), cu gabierul mare mascat. Deși, în răstimpuri, cîte un talaz uriaș, răsărit pe neașteptate, împingea ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiunea izbuti, cu ajutorul vîslelor, să rămînă în linie paralelă cu vasul, care înainta greoi printre valuri îcăci între timp se stîrnise un vînt foarte puternic), cu gabierul mare mascat. Deși, în răstimpuri, cîte un talaz uriaș, răsărit pe neașteptate, împingea ambarcațiunea în fața vasului, ea revenea, cu dibăcie, la poziția de mai înainte. între cele două părți se legă astfel o conversație, supusă din cînd în cînd unor astfel de întreruperi, dar alteori și unor întreruperi de cu totul altă natură. în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în fața vasului, ea revenea, cu dibăcie, la poziția de mai înainte. între cele două părți se legă astfel o conversație, supusă din cînd în cînd unor astfel de întreruperi, dar alteori și unor întreruperi de cu totul altă natură. în ambarcațiunea lansată de pe Ieroboam se afla un vîslaș cu o înfățișare foarte ciudată, chiar în această lume sălbatică a vînătorilor de balene, în care se întîlnesc indivizii cei mai bizari. Era un tinerel scund și îndesat, cu fața pistruiată, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putere de a-i înșela și de a-i înnebuni pe atîția oameni din jurul lui. Dar să ne întoarcem la Pequod. Ă Nu mi-e frică de epidemia de pe corabia dumitale, îi strigă Ahab căpitanului Mayhew, care stătea la pupa ambarcațiunii. Vino la bord! Dar Gabriel sări în picioare, exclamînd: Ă Gîndește-te, gîndește-te la frigurile galbene i Ia seama la îngrozitoarea ciumă! Ă Gabriele, Gabriele! strigă căpitanul Mayhew, dacă nu... Dar în clipa aceea, un talaz înalt îi împinse ambarcațiunea înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]