3,682 matches
-
devine student la Facultatea de Litere și Filosofie și, paralel, la Facultatea de Drept din București. Publică în „Buletinul Asociației Studenților Creștini din România” (aprilie 1923) articolul-program Cuvinte pentru drum și Aspirația la creștinism și înțelesul ei actual. Are proiecte ambițioase (Sistemul meu filosofic: existentismul), influențat de Dimitrie Gusti și de Nae Ionescu, devenit în curând modelul spiritual al generației tinere. Temele de meditație ale studentului V. sunt mari și dificile: cercetări asupra cunoștinței, evoluția psihismului, introducere în fenomenologia teoriei cunoștinței
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
sămănătoristă. Tănase Scatiu se definește caracterologic încă din primul volum al ciclului, cel de-al doilea susținând prin noi detalii dominantele portretului său moral. Fiu al unui argat și al unei femei respingătoare, „groasă, buhavă, murdară”, meschină, abrutizată de alcool, ambițiosul arendaș unește în felul de a fi explozii de energii necheltuite ale omului din popor cu tarele sufletești ale specimenelor din straturile de jos societății. Ros de frustări sedimentate și cu apriga dorință de a sui pe scara socială, e
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
TMS, 1968, 5; Al. I. Friduș, „Antrenorul și zeul”, IL, 1970, 4; Dana Dumitriu, „Soarele neterminat”, RL, 1970, 25; Aurel Sasu, Experiență și istorie, TR, 1974, 25; Val Condurache, „Botează-mă cu pământ”, CL, 1974, 6; Sorin Titel, Un roman ambițios, RL, 1974, 37; Ungheanu, Arhipelag, 211-217; Nicolae Ciobanu, Realitatea „secundă” a istoriei, LCF, 1977, 26; Tudor-Anton, Ipostaze, 229-232; Iorgulescu, Scriitori, 148-150, 250-252; C. Sorescu, Două nuvele antologice, LCF, 1982, 52; Ion Dună, Proză de război, RL, 1983, 15; Sultana Craia
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
europeană sunt: Tratatul de la Roma (1958), Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor (1989), Tratatul de la Maastricht (1992), Tratatul de la Amsterdam (1997) și Strategia Europeană de la Lisabona (2000). Datorită relevanței pentru tema abordată, este inclusă în analiză și Constituția Europeană, proiect ambițios, dar controversat aflat în plină desfășurare de restructurare a tuturor tratatelor pe baza valorilor europene comune. Tratatul de la Roma (1957) a dus la înființarea Comunității Economice Europene, cu cele trei etape succesive: Uniunea vamală, Uniunea economică și Uniunea politică. Transferul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să elaboreze planuri naționale de acțiune în acord cu obiectivele adoptate. Aceasta reprezintă a doua inițiativă europeană de acest fel după implementarea prin planuri naționale a Strategiei Europene de Ocupare a Forței de Muncă. Din punct de vedere economic, realizarea ambițioaselor obiective stabilite la summitul de la Lisabona a fost interpretat ca recunoașterea oficială a finalului modelului social european. Ca răspuns la această observație, s-a subliniat faptul că scopurile-cheie ale Strategiei de la Lisabona sunt asigurarea „continuității viabilității modelului social european”, dar
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
intern. De asemenea, modelele comportamentale de tip A și B <footnote Ticu Constantin Curs Psihologie inginereasca, ăn III, Psihologie footnote> propuse de Rosenman, descriu deferente în modul de a percepe condițiile de muncă de către angajat. Persoanele de tip A sunt ambițioase, cu spirit de competiție, uneori agresive sau ostile, nerăbdătoare și nu resimt stresul ca fiind nociv. În schimb, spre deosebire de persoanele de tip B ( care sunt mai puțin dinamice și competitive) pe termen lung persoanele de tip A sunt afectate în
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
oamenii, din păcate, sunt Încurajați În direcția competitivă, iar termenul de vanitate este Înlocuit, În acest caz, prin cel de ambiție, care sună mai frumos. Așa se face că există o mulțime de oameni care declară cu mândrie că sunt ambițioși. Adesea se mai folosește și termenul de „tenacitate”. De regulă Însă aceste expresii nu fac decât să ascundă o nemaipomenită vanitate și agresivitate. Pentru acești „ambițioși” viața este o luptă nesfârșită În care, firește, ei Întâmpină noi dificultăți, ce le
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
se face că există o mulțime de oameni care declară cu mândrie că sunt ambițioși. Adesea se mai folosește și termenul de „tenacitate”. De regulă Însă aceste expresii nu fac decât să ascundă o nemaipomenită vanitate și agresivitate. Pentru acești „ambițioși” viața este o luptă nesfârșită În care, firește, ei Întâmpină noi dificultăți, ce le crează o tensiune implacabilă, iar adevăratele bucurii ale vieții le sunt răpite. „Esențială pentru vanitos este orientarea egocentrică, permanenta Încercare de a-și Înălța propria personalitate
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
cele două colege au o mare contribuție la ceia ce i s-a întâmplat. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”): A. se percepe ca fiind timidă și ușor de influențat, uneori încăpățânată, dar și ambițioasă; 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): mama A. o descrie pe aceasta ca fiind un copil cu care se comunică greu și sensibilă, însă care este ușor de influențat de grupul de prieteni din care face parte. Metodologia
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
1. părerea despre sine („cum mă văd eu”): D. se percepe ca fiind o persoană sigură pe ea cu stimă de sine ridicată și neinfuențabil 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): părinții îl văd ca pe un copil ambițios, ascultător, iar profesorii ca un elev silitor și disciplinat. Colegii îl consideră deștept și onest. Metodologia folosită Interviul care a fost realizat cu victima, în prezența psihologului, deoarece în urma incidentului, acesta pare nesigur pe el, tresare și intră în panică
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
dacă își însușește arta retoricii. Doritorilor de polimație Hippias le preda mnemotehnica (mnhvmotecnikovj = „arta memorării mecanice”), dar și cunoștințe multiple necesare retoricii: matematică, medicină, „științele pitagoreice” (aritmetică, geometrie, astronomie, acustică), literatură ș.a. Cunoaștem „elemente de conținut” cuprinse în acest curriculum ambițios. De exemplu, Prodikos folosea tratatul lui Protagoras Orthoepia (Orqoevpeia = „Despre corectitudinea exprimării”), adăugând elemente de etimologie, sinonimie și precizia limbajului. Hippias preda cu atenție teme privind sunetele, cantitatea silabelor, ritmuri și metrică. Știința gramaticii pare să fi fost core al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
astrale” pe care istoria le oferă, câteodată, minților geniale. Alcuin a beneficiat de sprijinul lui Carol cel Mare și de înțeleptul sfetnic al acestuia, Eginhard (770-840)2. Carol cel Mare, eroul romanelor cavalerești, a fost, în realitate, un monarh absolut ambițios și vizionar. Visul său era același nutrit și în zilele noastre: unificarea Europei. Mai precis, urmărea să-și consolideze imperiul european ridicat pe ruinele celui roman, cu ajutorul religiei creștine impuse diverselor populații printr-un sistem educațional coerent și eficient. Merită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
capabili să ocupe importante funcții în stat. A luat naștere, în acest fel, un învățământ sui-generis, o școală imperială nobilă care-l însoțea pe monarh în desele și diversele lui deplasări. Această schola, care nu avea sediu fix, era foarte ambițioasă încă din vremea lui Pepin cel Scurt. Un biograf al lui Adalard - văr al lui Carol cel Mare - susținea că acest învățământ palatin nomad ambiționa să cuprindă toate cunoștințele omenești, adică să deruleze un curriculum erudit care îngloba omnis mundi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Comenius nu o constituie scrierile didactice, ci De rerum humanarum emendatione consultatio catholica (Consfătuire universală despre îmbunătățirea lucrurilor omenești), încheiată, se pare, în 1658 sau 1662. Nu este o carte propriu-zisă, ci o „bibliotecă pansofică”, un sistem paideutico-filosofic mai ambițios decât orice altă întreprindere de acest fel din întreaga istorie culturală a Europei. Această capodoperă, care ar fi putut fundamenta un curriculum universal, a avut un ciudat destin „invizibil”. Era alcătuită din șapte cărți congruente: Panegersia, Panaugia, Pansophia, Pampaedia, Panglottia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al pedagogiei fusese împlinit cu aceleași metode obiective verificate ale științelor experimentale și pozitive. În aceeași perioadă s-a născut „tehnologia educației” (educational technology). Era o expresie cu vădite conotații „inginerești”, impusă de Robert Mills Gagné. Acesta publicase în 1966 ambițioasa lucrare The Conditions of Learning, care a fost reeditată în 19709. El „scotocise” în puzderia de teorii behavioriste ale învățării, realizate pe baza unor cercetări experimentale, pentru a identifica mecanismele învățării solicitate în procesul instruirii umane. A decis că ar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
până în 1928 - este perioada în care a elaborat opera sa capitală, Ființă și timp (Sein und Zeit). Iată aprecierea unuia dintre cei mai buni cunoscători români ai operei lui Heidegger, Gabriel Liiceanu: „Ființă și timp este una dintre cele mai ambițioase cărți ale filosofiei, ea nefiind egalată - prin miza ei și prin efortul de a înțelege și a explica «totul» - decât de Critica rațiunii pure a lui Kant și de Fenomenologia spiritului a lui Hegel. ș...ț Paginile acestei cărți reprezintă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să-și considere corpul proprietate personală, inalienabilă, dat fiind că individul nu reprezintă decât o verigă în evoluția speciilor. Cu atât mai irațional ar fi ca părinții să considere că progeniturile sunt „ale lor”. În consecință, s-au elaborat programe ambițioase prin care copiii urmau să fie luați de sub îngrijirea părinților și trecuți în rândul sarcinilor de partid și de stat. Planurile au eșuat însă din lipsa fondurilor bănești. Nici libertatea sexuală neîngrădită nu s-a bucurat de adeziunea mulțimii. Înseși
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pendinte de MI”. La acea dată Institutul era lichidat. Iar peste câțiva ani clădirea în care funcționase, consolidată, după cutremurul din 1977, prin munca voluntară a cercetătorilor, a fost rasă definitiv din peisajul urbei, spre a face loc celui mai ambițios complex al totalitarismului. Restricțiile și provizoratul sub care mi-am petrecut restul anilor, până în 1989, dar și după, sunt de-acum o poveste. Aspecte ale vieții cotidiene și strategii de adaptare după eliberarea din detenția politică până în 1989tc "Aspecte ale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
SPRE ZIUĂ, revistă apărută la București, săptămânal, de la 11 martie până la 29 aprilie 1923, având subtitlul „Politică-literatură-artă”. Redactor: F. Aderca. Programul, prezentat în articolul Prima verba, vorbește despre o literatură sincronă cu spiritul european, idee argumentată ambițios: „intenția noastră este să interesăm și pe marii scriitori europeni ai celorlalte neamuri”. În sumar intră rubrici de poezie, proză, „Teatrale”, „Clepsidra cu venin”, „Însemnări-fapte-idei-oameni”, dar se publică mai ales interviuri, într-o rubrică realizată de F. Aderca, intitulată „De
SPRE ZIUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289839_a_291168]
-
Mircea Trestian, care se definește în opoziție cu societatea metropolitană, privită nediferențiat. Dar nu într-o opoziție activă. Virtuală întrupare a creatorului ce nu se poate simți în largul său decât detașându-se de ambianța alcătuită din nesățioși de avere, ambițioși de rând, ariviști fără scrupule, escroci, mondene nevropate, juisori, cocote, Trestian, în loc să se autoconstruiască și să învingă impunându-se ca personalitate, cedează vocației de inadaptabil și se lasă învins. Nu știe să se realizeze avant la lettre, ca Ioanide, eroul
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
placheta Versuri, creionează climatul apăsător al unei amărăciuni provocate de nefericiri familiale (moartea tatălui, părăsirea casei părintești), maladii fizice ori nevroze, despărțiri. Versul clasic face loc deseori celui liber, aspirând să capteze duritatea cotidianului, însă glisând mereu în prozaic. Mai ambițios este Țărm sacru, poem compus în șase părți, în vers liber, pe antiteza dintre existența antică, având ca nucleu credința în sacru, și cea modernă, caracterizată de scepticismul rece. Intenția de a releva tragismul vieții în figura Iuliei Hasdeu eșuează
MUNTEANU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
realizate prin înfățișarea colorată, pitorească a mediilor sociale și a unor tipuri umane insolite, memorabile, este umbrită, uneori chiar alterată de conformism politic și de locurile comune ale discursului realist socialist, Scrisori din Calea Lactee (1989) încearcă să surprindă, într-o ambițioasă construcție romanescă, ultimele convulsii și sfârșitul regimului Ceaușescu. SCRIERI: Mecanicul și alți oameni de azi (în colaborare cu Titus Popovici), București, 1951; Lența, București, 1954; În orașul de pe Mureș, București, 1954; Ciocârlia, București, 1955; Scrisoarea, București, 1955; A venit un
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
Antonin Artaud). În 1995 i se acordă Premiul Opera Magna al Uniunii Scriitorilor. Activitatea lui P. s-a desfășurat pe câteva fronturi paralele de mare anvergură intelectuală: comparatistica și studiile romanice, cu precădere italiene; brevetarea și legitimarea unui program hermeneutic ambițios, blindat speculativ și testat cu aplicare la diversele vârste ale literaturii române; despărțirea apelor în producția literară postbelică, aflată sub semnul conjuncturalului și al presiunilor extraculturale. În 1986, cu titlul Intelectualitate și poezie, tipărește o versiune revizuită a tezei sale
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
culturii, „homunculuși livrești” etc. În sfera politicii caracterizările sunt ultimative și colorate ca o injurie: Hitler este un actor ratat, cu o „natură histrionică și neroniană”, Armand Călinescu e „un Tersite urât, mic, chior și șchiop”, căpetenia „nicadorilor” - „un paria ambițios și catilinar” etc. Ca sociolog, P. își pune problema statului și a evoluției sociale. O temă care preocupă generația tânără din anii ‘30. Elevii lui Nae Ionescu vor să construiască un stat cultural bazat pe ortodoxie (în varianta țărănească). P.
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
etc.), dar mai ales prin investigarea ei din interior, analiza urmând fiecare din genurile ilustrate de scriitor. Îmbinând demersul istorico-literar cu critica analitică, exegetul consacră trei lucrări ample lui Mihai Eminescu. Cea dintâi este Eminescu. Originile romantismului (1983), o lucrare ambițioasă, care își propune să epuizeze semnificațiile personalității creatoare eminesciene, așezând-o în context universal. Adept al metodei genetice de factură ideologică, P. cercetează sursele autohtone și străine care au fertilizat gândirea eminesciană. Aceeași metodă este utilizată și în Eminescu. Metamorfozele
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]