19,795 matches
-
având și ei minunile lor, dar, sincer să fiu, pe asta n-am văzut-o să se împlinească vreodată. Alergam de două ori mai tare, eu și Pipiță, așa ne nimeriserăm, spre câmp: dacă nu ne omorau oamenii, așa cum promiteau, amestecând crima cu Dumnezeii, iar Dumnezeii cu mamele noastre, ne-ar fi sfâșiat câinii; poate asta a fost scăparea noastră, în afara scării de bloc unde ne-am ascuns. Lăsați-ne un pic ascunși acolo, ne e bine, suntem în siguranță, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care cineva aprinsese niște lumânări), eu am adus patru râme, le-am rupt bucățele și le-am lăsat să fiarbă în tocăniță, fetele au mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe, frunze de stânjenei, au presărat pietriș și praf, au amestecat bine în oală, să nu se prindă de fund, și, când a fost gata, au pus mâncarea în farfurii (niște bucăți de ziar rupte cât mai rotund). Dup-aia, dacă tot ne jucam de-a mama și de-a tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
orice papă lapte cu săgeți otrăvite în tolbă. Cert este că de suferit am suferit, chiar nespus (de unde era să știu că, de fapt, Rahan n-a murit?), și suferința asta mi-a fost întrucâtva folositoare, sau poate că doar amestec eu lucrurile, și a fost mama care s-o fi întrebat ce se întâmplă cu pila ei de unghii sau Filip care mi-a auzit strigătele și a tras niște concluzii, pentru că, lucru pe care nu mi-l pot explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
își încrustase numele pe masa unei cabane și care, întâmplător, își înlocuise fratele (ca partener alpin) cu primul lui nepot. Serile erau altfel. Stingeam veioza, ușa de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară), foșnetul copacilor se amesteca deseori cu fâșâitul focului din sobă, umbrele crengilor se împreunau pe pereți cu umbrele obiectelor, întunericul se umplea cu povești (nu cu zmei, prințese, motani încălțați, palate de cleștar, cai înaripați și babe știrbe), vârât sub plapumă ascultam un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles despre timp, amesteca alandala niște cocori zburători cu o bară a lui Oneață Augustin, sufrageria cu luminile unor reflectoare, îmi vorbea despre tata și despre nu știu ce senvișuri, părea din cale-afară de agitat, o ținea întruna că fără Bau-Bau ne-ar merge mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lăsăm atît de distrași de trista cacofonie a gemetelor și horcăielilor ei de obeză demnă Încît să pierdem din vedere Întrebarea fundamentală : de unde venea toată hîrtia asta ? Ale cui erau cuvintele rupte și propozițiile sfîșiate pe care mama le-a amestecat Într-un melanj indescifrabil care, cîteva clipe mai tîrziu, avea să-mi amortizeze căderea În existență ? Mijesc ochii, să văd mai bine. E foarte Întuneric În locul În care a Împins mormanul și unde acum e ocupată să-l netezească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Casa cu Scărpinici, și cei mai mulți șobolani o evitau din cauza insectelor care-și făcuseră culcuș aici, o populație hămesită de purici și păduchi, dar și din cauza duhorii pestilențiale - un damf greu, de bătrînețe, de oameni săraci, de sudoare și energie negativă, amestecate cu putoarea de pesticide și dezinfectant, cu care se dădea o dată pe săptămînă. Mie Însă, dat fiind temperamentul meu, toate astea mi se păreau un preț mic de plătit. În timpul zilei și al serii, la Rialto se dădeau filme vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pusesem lîngă capul lui alte două noi tăblițe : SPADASINUL și PURTĂTORUL CHEII CUNOAȘTERII. De aici era doar un pas, pe care-l făcea imaginea cheii, către Sf. Petru. Și așa s-a făcut că imaginea lui Norman Shine s-a amestecat În mintea mea cu cea a sanctității. Mai era apoi Încă un aspect interesant al comerțului cu cărți, unul care-l apropia pe Norman de proiecționistul cel ascuns de la Rialto. Vedeți dumneavoastră, În afară de cărțile bune, Însă uzate de pe rafturi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
revoluționare. Arată, de asemenea, că mă făceam că nu observ că, În afară de faptul că se defula și el un pic, Norman mai făcea și o căruță de bani. Era, Înțeleg acum, un personaj amestecat. Însă, pe vremea aceea, singurul personaj amestecat pe care-l acceptam fiindcă n-aveam ce face eram eu Însumi. Toate aceste noi experiențe au provocat o mare bătălie În mintea mea Între Pembrooke Books și Rialto. Pentru mine, erau două temple rivale ce se luptau pentru venerația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pentru limbajul colorat, iar George pentru trabucurile mari și, În timp ce stăteau la birou și discutau cu Norman, răbufnirile verbale ale lui Alvin, de genul „mă piș pe nasul lor”, „pute pămîntul sub ei de idioți” și „le dau muie”, se amestecau cu fumul de la trabucul lui George și se ridicau toate Încet spre tavan, unde se topeau În mirosul de cafea și de Paris. Firește că aceste conversații n-au ajutat cîtuși de puțin la salvarea cartierului și, de regulă, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ideea de a cere acea carte. Vai, cît aș fi vrut atunci să sar din ascunzătoarea mea, să strig „E la mine, domnule Shine” - aș fi avut grijă să-i spun „domnule Shine” În față - „la mine e... s-a amestecat printre cărțile de bucate.” Uluit la culme, el ar rosti bîlbîindu-se „D-dar de unde știi tu asta?” La care eu i-aș fi răspuns „Domnule Shine, pentru mine, Pembroke Books e mai mult decît o simplă librărie - e casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a ridicat dinspre chiuvetă și a Încețoșat fereastra. El s-a uitat la mine și a zis „Bau”. A rîs, iar vocea aspră i-a reverberat pînă În plămîni. A turnat niște sos de soia peste orez și l-a amestecat. A dat la o parte teancuri de cărți, ziare și vase murdare pentru a face loc pe masă pentru farfurie. A mîncat orezul cu o lingură, cu mîna făcută pumn pe mîner, ca un copil, și mestecînd foarte Încet. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
către ieșire zile Întregi. La un moment dat, puțin după ce am Început să locuiesc cu Jerry, Începusem să mă joc cu trecutul, să-l ajustez ici-colo ca să-mi intre mai bine În tipar de poveste adevărată, și Începusem să-mi amestec amintirile cu visele. A fost probabil o greșeală, Întrucît, cu cît mă jucam mai mult cu ele, cu atît semănau mai tare unele cu altele, și Îmi era din ce În ce mai greu să-mi dau seama care sînt lucrurile care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cărțile. Amîndoi am terminat-o. Sirenele s-au tînguit apropiindu-se sau Îndepărtîndu-se toată după masa și, cînd am trecut pe acolo În noaptea aceea, pereții exteriori Încă erau În picioare, o ruină fumegîndă, și strada era plină de noroi amestecat cu cenușă. CÎțiva oameni patrulau În susul și-n josul străzii noroioase cu pancarde pe care scria SALVAȚI TEATRUL HOWARD și SĂ AVEM GRIJĂ DE MOȘTENIREA NOASTRĂ CULTURALĂ. Din punctul meu de vedere, nu fusese niciodată o clădire care merita păstrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de pe mormanele de moloz și forma pîrÎiașe noroioase pe stradă. Pe podeaua de la Pembroke Books, punctată de umbrele picăturilor de ploaie, se aflau Împrăștiate rămășițele mai multor mese pe care mi le procurasem de afară, bucățele și fărîmițe de mîncare amestecate cu măruntaie și resturi ale vieții de șobolan - un ambalaj uleios, o fîșie unsuroasă de coajă de costiță, coji de alune, blat crocant de pizza. Bărbații se opriseră din lucru din cauza ploii, huruitul mașinilor Încetase și el, iar acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tristă poveste pe care am auzit-o vreodată”. Am stat așa toată dimineața, iar propozițiile soseau precum caravanele În deșert, aducînd cu ele imagini. M-am Întrebat ce titlu am să-i dau. Însă povestea, nu știu de ce, se tot amesteca În mod ciudat cu apa. Mai Întîi, au Început să apară pahare de apă În tot soiul de locuri ciudate, apoi găleți Întregi de apă, și pînă la urmă au fost rîuri și torenți, bietele cămile au fost luate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
urma să i se Întîmple ceva neprevăzut, ceva În stare să-i schimbe pentru totdeauna, Începînd din după-amiaza aceea, viața obișnuită. Fanfara cînta În lumina caldă a asfințitului, alămurile străluceau ca printr-o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea de la școala duminicală, nevestele de cîrciumari și de clerici. În copilărie, se oprea cu maică-sa la toate dughenele, unde se vindeau haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnul Rennit, fără să ia parte la ea, ca și cum ar fi tras cu urechea la o ușă de hotel. Domnul Rennit, convins pesemne că Întreaga anchetă nu era decît capriciul năstrușnic al unui dezechilibrat, nu voia ca Rowe să se amestece În desfășurarea ei. — Las-o În seama mea și a lui A-2. Dacă-i vorba de un abuz de Încredere... Nu putea să creadă că viața lui Rowe fusese În pericol. — Firește, spunea el, vom cerceta registrele farmaciilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deosebire ce le despărțea: fata era vie, iar cealaltă moartă. — Aseară am primit vizita unui domn trimis, cred, de biroul dumneavoastră, răspunse el. Își găsea anevoie cuvintele, pentru că i se părea la fel de absurd să și-o Închipuie pe fata asta amestecată Într-o crimă, pe cît i se părea de absurd să se gîndească la Alice altfel decît ca la o victimă. — Am cîștigat un cozonac la tombola organizată de dumneavoastră, dar se pare c-a fost o greșeală. — Nu pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
extraordinar de a picta lumea lăuntrică, pe care o redă În cercuri dispuse ritmic și invers colorate, sau uneori În forme dreptunghiulare... Ar fi fost o nebunie să-ți-o Închipui pe doamna Bellairs sau pe vreunul dintre invitații ei amestecați Într-o crimă. Dacă n-ar fi fost Hilfe, Rowe ar fi plecat, găsind o scuză. Orice-ar fi spus Hilfe, oamenii aceștia nu păreau să ducă o existență tenebroasă. — Vă Întîlniți aici În fiecare săptămînă? Întrebă el, la Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Doctorul Forester rosti Încet: — PÎnă nu vine poliția, nu mai ating cadavrul. Cost a fost omorît cu un fel de briceag școlăresc... În văzul tuturor, Rowe Își duse repede mîna la buzunarul rămas gol. — Doamna Bellairs nu trebuie să fie amestecată În povestea asta, urmă doctorul Forester. Orice ședință de spiritism este istovitoare, dar cea de astăzi... Și ridică, Împreună cu Hilfe, trupul Încununat de turban al doamnei Bellairs. Apoi, mîna care se muiase cu atîta gingășie În sîngele domnului Cost scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe. De formă, firește. Dar domnișoara Pantil nu se lăsă: — Ce rost are să ne ascundem după deget? Al cui era briceagul? Domnule Newey, n-ați vrea să mergeți dumneavoastră cu domnul Rowe? Își urmă Hilfe gîndul. — Nu vreau să fiu amestecat În afacerea asta, zise domnul Newey. Nu mă privește deloc. Mă interesează un singur lucru - să prind trenul!... În cazul acesta, poate că e mai bine să-l Însoțesc eu, dacă-mi acordați Încredere, spuse Hilfe. Și cum nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
faci așa ceva! Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă! Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
primitiv, și extrem de comod. Rowe Își alesese totdeauna prietenii printre oamenii lipsiți de complicații - simplitatea Îl atrăgea, ca un complement al propriilor sale Însușiri sufletești. Rămînea, așadar, numai Henry Wilcox: cu el, avea o oarecare șansă... dacă nu s-ar amesteca nevasta lui, jucătoarea de hochei... Nevestele lor nu se Înțeleseseră niciodată: sănătatea robustă a uneia și suferința cumplită a celeilalte erau diametral opuse. Un fel de instinct de conservare ar fi putut s-o facă pe doamna Wilcox să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
N-am să știu niciodată despre ce era vorba. Cozonacul acela... și doamna Bellairs, uluitoarea doamnă Bellairs... — SÎnt niște oameni răi, rosti Anna Hilfe, Înglobîndu-i pe toți În această expresie simplă. Mă bucur că pleci. N-are rost să te amesteci În povestea asta. Și, spre uimirea lui, adăugă: — N-aș vrea să mai suferi. — Bine, dar Îmi cunoști trecutul. Doar ai luat toate informațiile despre mine, zise el, folosind cuvintele ei copilărești. Și eu sînt un om rău. — Domnule Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]