39,601 matches
-
rost, integrându-le într-o rețea de legături și coincidențe, povestitorul obține o victorie simbolică împotriva neantului. Rememorarea unei povestiri aproape uitate, despre un unchi mort cu trei sferturi de secol în urmă, devine un prilej pentru a sugera forța amintirii, capacitatea ei de a zădărnici lucrarea implacabilă a timpului: "... lumea te uită, e aproape ca și cum nici n-ai fi existat, pentru ca târziu, târziu, după 40-50 de ani (și numai dacă ai noroc, dacă ai mare noroc!) cineva, un necunoscut care
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
ceva s-a schimbat în ceea ce te privește; e posibil să nu ajungă până la tine nici o undă din acea neașteptată explozie de simpatie și de milă, ce într-un mod cu totul ilogic a avut loc în spațiul în care amintirea ta tocmai era pe cale să se stingă?" (p.18).
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
Când am ajuns în dreptul unui car, pregătit parcă pentru a pleca la câmp, glasul Domnului Pătra capătă o vibrație tristă. Se uită la noi cerându-ne parcă îngăduința de a zăbovi puțin asupra istoriei acestui car, ce duce cu sine amintirea tatălui care a plâns când a trebuit să-l predea la CAP și care, cât timp a trăit, avea grijă să atragă atenția șefilor de atelaj care au lucrat pe el să fie mai cu grijă că....nu se știe
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
opus sonor decât prin intermediul auzului. Nicidecum prin miros, văz, gust sau pipăit. Decesul muzicii înseamnă trecerea de la sunet la non-sunet, de la vibrație la repaus. Muzica, aidoma zgomotelor, moare în tăcere. Numai că, în timp ce zgomotele cad în uitare, muzica urcă în amintire, ca și cum ne-ar mărturisi ceva din Edenul originar. Sfârșirea muzicii: o poveste care, după ce e rostită, atârnă de firul vieții, precum mărgăritarele, sumedenie de vise. Vise înaripate, înflăcărate. Muzica narează și atunci când e mută. Povestea despre melodie și ritm deapănă
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
groteștile scene de la Otopeni ar fi lipsit din emisiunile de știri ale televiziunilor. Venim dintr-o lungă tradiție a șpăgii și bacșișului, din civilizația "cadoului" și a "atenției". Așa am fost construți de când ne știm. Mă gândesc cu groază la amintirile din școală și tresar oripilat la gândul că, dac-ar fi trăit în România ultimei sute de metri a tranziției spre capitalism, alături de lucrătorii de la vama Otopeni s-ar fi putut afla și dascălii din străvechimea vieții mele de elev
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
revenit acasă, treburile, de o săptămână abandonate, vor striga și mă vor prinde în vârtejul lor, răpindu-mă pentru ele. Să știi că mi-e dor de tine, și de tot ce este acolo, de oameni și de locuri, de amintiri și întâmplări și sper că Dumnezeu mă va ajuta să revin, dacă nu definitiv, cum doresc, măcar pentru o perioadă. Cred că România, dincolo de aspectele degradante, este spațiul efervescenței (trenul a plecat din gara unde se oprise) intelectuale și morale
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
mă scoată de sub teroarea lui. Nu aveam cărți, nici creion, nici hârtie, aveam numai mintea, care devenea tot mai mult o coală albă și memoria, care, adeseori, era atroce. Mă apăram împotriva acestor vrăjmași necruțători dinlăuntru și din afară prin amintiri plăcute. Tu erai una din ele. De aceea, și cartea și scrisoarea ta sunt pentru mine un fel de viitor întors în trecut, un amestec ciudat și tulburător. Sunt convins că fetele tale sunt tot așa de bune ca și
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
lată decât prăpastia închisorilor. Poate pentru că, fie și în închisoare, viața mea se petrecea în pământul țării; poate pentru că trăiesc mereu în perspectiva următoarei vizite pe care o voi face în țară, trecând peste un ocean de apă și de amintiri, la fel de imense”, în Testamentul Părintelui 6 footnote>. I-am explicat toate acestea părintelui Calciu, care a rămas surprins de faptul că părintele patriarh Teoctist și-a luat asupra sa toate fărădelegile comise de regimul comunist în timpul predecesorilor săi. Și, mai
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
versuri poeme poesii altele aceleași vechi nouă apărut la Polirom, în 2003, este o alegere justă și întemeiată. Comentariul în jurul poemului autobiografic poveste scurtă ne introduce în dimensiunea profundă a unui tip de limbaj, în raportul lui Mircea Ivănescu cu amintirea, cu sinele, cu eu-l poetic. "Emoția din acest poem strict autobiografic e perfect obiectivată, înstrăinată pentru a deveni mai profund subiectivă, copleșitoare prin seninătatea ei, prin transparența ei, în care se topește taina. Lipsește aici, în mod clar, și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
prilejuit savantul care gândea și acționa nevăzut în umbra scriitorului (numai când era cazul!) când îi dicta cuvinte numai în limba română, astfel încât și primul să înregistreze ieșirea din timp. Ce ne facem însă că și Eliade a avut jurnal, amintiri - toate depănate, ca în basmele românești - , toate fixate dincolo de vreme, cu selecții lexicale (subiective?!) care i-au nemulțumit pe unii, iar pe alții i-a exasperat, acuzându-l (postum!) de camuflaj intenționat. Mircea Eliade a simțit „teroarea istoriei” în propria
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
neagră a scriitorului sau a individului care s-a hotărât să treacă prin viață cu o anume viteză. Iar când i s-a întâmplat să alunece de pe stânca vieții, să știe, ori cel puțin așa îi bate gongul sinelui, că amintirea existenței lui va mai reverbera un timp, poate chiar în texte scrise. Oralitatea a devenit de acum rezerva îngăduită nu numai folclorului, legendelor, anecdoticii, miturilor, ci și prin îndreptare științifică, chiar antropocentrismului. A treia notă se constituie dintr-o laudă
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
artificiile/ bombardamentelor, te-ai fi aruncat asupra orașului,/ te-a oprit prietenul cel mai bun. foc de artificii a fost apoi/ prietenul cel mai bun. De logodnica lui părăsită nu te-ai/îndrăgostit niciodată". Tot fragmentul este un melanj de amintiri, în care poveștile de pe front ale bunicului (în fond, tot un fel de creație literară) devin parte a unui alt imaginar, cel al poetei. Firește, între povestea originară și cea secundă există diferențe stilistice și de abordare majore. Sunt două
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
cea secundă există diferențe stilistice și de abordare majore. Sunt două vârste ale literaturii, două modalități de abordare a realității. George Steiner spune undeva că nimeni nu poate cuprinde toate gândurile celui cu care stă de vorbă, nici măcar intimii. În amintire și în "contextul carnal" al unui enunț există o infinitate de nuanțe. Atunci, spune George Steiner, oamenii descifrează pentru a încerca să înțeleagă. Altfel spus, comunicarea însăși devine un act de traducere. Iar bunicul din acest poem, cu întregul său
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
dintre victimele represiunii. Pe parcursul a 250 de pagini, numărul 2-3/2006 al revistei reușește să ofere o imagine grăitoare a universului concentraționar românesc. Majoritatea marilor închisori sunt descrise de supraviețuitori ai detenției, care punctează particularitățile fiecărei insule a arhipelagului concentraționar. Amintirile lui Ion Diaconescu (fost președinte al Camerei Deputaților) surprind atmosfera de coșmar kafkian a închisorii de la Râmnicu Sărat, unde singurele forme de comunicare erau tusea în ritm de Morse și bătăile în pereți. Adrian Hamzea relatează în stilul unui romancier
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
altul al Prutului ciocnind, în iarna trecută, în inima Bucureștilor, stacane de vin, în fum de grătare, cu zumzet și alai de muzici naționale. Se trecuse, până acolo, desigur, tot un pod... Dar nu acel pod care, fie și din amintire, unește sau desparte adeseori nu numai două maluri de apă, ci închide în istoria sa povești mult mai dureroase, cu drame pe care ochiul cu greu le percepe în curgerea repede și nepăsătoare a celeilalte năprasnice ape, a Timpului. Și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
de Timp, unind, când nici nu mai gândești, țărmuri de trăiri și tâlcuri sfâșietoare. Unora dintre acestea, spre liniștirea noastră, ne-am resemnat și le spunem ironii ale istoriei. Fie și integrate... Dar nu acel pod care, fie și din amintire, unește sau desparte adeseori nu numai două maluri de apă, ci închide în istoria sa povești mult mai dureroase, cu drame pe care ochiul cu greu le percepe în curgerea repede și nepăsătoare a celeilalte năprasnice ape, a Timpului. Și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
particulare ale principilor pentru a putea stabili cine pe cine acuzase". Domițian a răspuns că, pentru o asemenea chestiune delicată, trebuie întrebat Vespasian, iar câteva zile mai târziu a ținut un discurs "despre necesitatea de a stinge resentimentele, urile și amintirea nenorocirilor generate de timpurile trecute", cu alte cuvinte a vorbit despre necesitatea "reconcilierii naționale". Au fost delatori care au fost pedepsiți și eliminați din jocul politic după revoluția care l-a răsturnat pe Nero. Alții au supraviețuit. Cum Istoriile lui
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
se prezintă, fie și părinte de cinci copii înfometați, patronul e liber să-i arate ușa, cu încurajarea Consiliului Europei și, fără dubiu, a oricărui om bine gânditor de pe ambele țărmuri ale marilor oceane (Marea Neagră nu intră, deocamdată, la socoteală). Amintiri duioase mă leagă, totuși, de prima țigaretă, precum și de altele, nenumărabile, care i-au urmat de-a lungul unor decenii care au dat istoria peste cap. Pe cea dintâi, cu muștiucul aurit, dar conținând ciocolată, mi-a pus-o între
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
nivelul memoriei, ca până acum, ci doar eu exist pentru el la nivelul mirării, și el nu poate să mă uite. Scara aceea mă duce departe, foarte departe, dacă eu urc pe treptele ei, urc Într-o realitate În care amintirea răutății altora nu mai are nici o consistență. El pentru mine nu mai există. În schimb, el pe mine nu poate să mă uite, pentru că el poartă cu el, toate răutățile lui la timpul prezent. Asta e până la urmă pedeapsa care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ne-am reîntâlnit la NICU acasă, la Eforie Sud. După noi... și fotograful Laurian. Doamna Măndița s-a Întrecut din nou În de-alde pun-te masă, ia-te masă. Apoi ne-am preumblat pe străzile copilăriei lui, am depănat amintiri lângă fosta lui casă părintească, apoi ne-am plimbat pe faleză, apoi am poposit la o berărie unde am Îngurgitat de toate și am fumat. Nicu fuma foarte mult... alarmant de mult. Și iarăși neam despărțit. Prin luna mai a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin lumea oglinzilor căutand ieșirea În spirala amintirilor. Doar ruga, Stă la graniță Zidind speranța Ultima din Cutia Pandorei. Scoateți o foaie albă de hârtie! Astăzi dăm extemporal Cu tema: „Cine știe De unde vine vara Și Încotro se duce...” (sau unde e a anotimpurilor răscruce...) Unii zic că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
s-a ridicat din situații cumplite. Trag nădejde că și acum vom ști să ne Înălțăm din nou și să Învingem, dacă ne vom ști respecta și dacă vom crede În Dumnezeu.” Convorbirea cu Grigore Vieru a fost scurtă. Dar amintirea? Amintirea păstrează flacăra dedicării, a iubirii pentru limba noastră și pentru ceea ce suntem și ar trebui să fim ca romani. Vasile Tarateanu are stilul său inconfundabil: plin de precizie și gata să scoată aurul din zgură. Jovial În Întâlnirile cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a ridicat din situații cumplite. Trag nădejde că și acum vom ști să ne Înălțăm din nou și să Învingem, dacă ne vom ști respecta și dacă vom crede În Dumnezeu.” Convorbirea cu Grigore Vieru a fost scurtă. Dar amintirea? Amintirea păstrează flacăra dedicării, a iubirii pentru limba noastră și pentru ceea ce suntem și ar trebui să fim ca romani. Vasile Tarateanu are stilul său inconfundabil: plin de precizie și gata să scoată aurul din zgură. Jovial În Întâlnirile cu tinerii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Elena Doamna”), mă primea Întotdeauna cu dragoste de mamă și Îmi povestea despre marele meu profesor, dar și despre Întâmplările din tinerețea lor. Colegul nostru de școală, Ioan Șușală, care a ajuns profesor de desen, a scris o carte cu amintiri de la Câmpulung Muscel, În care dascălii noștri erau prezentați cu toții, Între care excela Augustin Z. N. Pop, prin cea mai caldă și frumoasă prezentare. În anul 1970, când am ajuns la Cluj, ca inginer șef al Clinicilor, cu aparatura medicală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
alții. Reveniți la Cluj, Împreună cu profesorul Crișan Mircioiu, Nicolae Trifoi, regretata profesoară din Feleac, Eugenia Moraru și alții, la inițiativa profesorului Augustin Z. N. Pop, am realizat și instalat, În locul unde a fost fierăria tatălui său, o „stelă funerară” În amintirea lui Ștefan Micle, primul rector al Universității din Iași, azi Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Într-o vreme În care, În România, nu erau decât trei rectori. Copilul Ștefan Micle urma la Cluj, două școli, una dimineață, Liceul Piariștilor, Împreună cu Avram
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]