1,799 matches
-
mărci ale Reich-ului (aproximativ 10.000 de dolari), a fost Împărțită Între urmașii economului compozitor, clanurile von Korff, von Wissmann și Nabokov (o a patra ramură, conții Asinari di San Marzano, se stinsese). Două baronese von Korff au rămas În analele poliției pariziene. Una dintre ele, născută Anna-Christina Stegelman, fiica unui bancher suedez, era văduva baronului Fromhold Christian von Korff, colonel În armata rusă, străunchi al bunicii mele. Anna-Christina era totodată verișoara sau iubita sau amândouă la un loc, a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tot felul de gadget-uri, pe atunci moderne, cum ar fi un vas de voyage) familiei regale, pentru a fugi la Varennes, regina reprezentând-o pe ea, iar regele - pe tutorele celor doi copii ai ei. Cealaltă poveste rămasă În analele poliției este legată de o mascaradă mai puțin dramatică. Apropiindu-se la Paris săptămâna carnavalului, cu mai mult de un secol În urmă, contele de Morny a in“ (o nobilă doamnă pe care Rusia a Împrumutat-o În această iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-l satisfac pe maestru“. Mațungă, într-adevăr, se dădea de maestru, după ce încercase să înființeze o societate a creatorilor de hai-kuuri și l-a turnat careva (se bănuia că Troparu, care deja descifrase enigmaticele inscripții de la Țonțești, atestarea sigură a analelor dacice, un fel de testament încifrat al unui preot către discipolii săi) că umblă cu aberații transcendentale, mascate sub forme de-astea japoneze. Troparu cel puțin vorbea cu pietroaiele culese de el de pe prundul râurilor în care se scăldaseră dacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În așteptarea unei morți care nu Întîrzia să se ivească, pesemne ca o pedeapsă pentru că-l părăsiseră puterile sau curajul. Aceasta era moartea naturală și logică, demnă de un cap de familie și rege al turmei, dar niciodată, de cînd analele speciei Își aminteau, nu se Întîmplase ca acolo, În Galápagos, un mascul puternic și sănătos să se prăbușească, doborît deodată de un fier ascuțit, aflat În prelungirea unui baston de lemn. Nici nu fură impresionați, pentru că erau lipsiți de noțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zile și s-a nimerit să fie o noapte cu ploaie dezlănțuită, dar asta n-ar fi o contrarietate, dimpotrivă, avea să dea migrației colective o notă de faptă eroică demnă de a fi păstrată în amintire și înscrisă în analele familiei ca o demonstrație clară a faptului că nu se pierduseră toate virtuțile rasei umane. Nu e același lucru să transporți o persoană într-o mașină, în liniște, cu meteorologia în repaus sau să fii nevoit să pui ștergătoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și alta, și alta. Reportul scoase un strigăt de entuziasm, Dragi telespectatori, asistăm la un moment cu adevărat istoric, răspunzând cu o exemplară disciplină apelului guvernului, într-o manifestare de civism care va rămâne înscrisă cu litere de aur în analele capitalei, oamenii și-au început întoarcerea acasă, încheind, prin urmare, în modul cel mai fericit ceea ce se putea transforma într-o convulsie, așa a spus, ca un avertisment, domnul ministru de interne, cu consecințe imprevizibile pentru viitorul patriei noastre. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Toți am râs, bineînțeles (pentru o clasă de copii de unsprezece ani, nimic nu-i mai caraghios decât un pârț), dar ceea ce a scos incidentul din categoria gafelor mărunte, ridicându-l la statutul de poantă clasică, o capodoperă veșnică în analele rușinii și umilinței, a fost faptul că Dudley s-a arătat destul de inocent pentru a comite fatala eroare de a-și cere scuze. „Pardon“, a zis el lăsând privirile în jos, în bancă, și roșind până când obrajii au ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dedesubt o flanea mai groasă. Ronțăind de zor semințe, acestea, tinere gospodine, sporovăiau toată vremea despre mîncare și despre plozi. Fusesem prezentat în plenul unei astfel de conferințe. Directoarea n-a uitat să sublinieze faptul că eram primul titrat din analele școlii, ceea ce arăta grija partidului și guvernului față de școala din Dobrina. Neliniștite, dintr-o dată toate privirile s-au întors spre mine. Nu pot uita labele de gîscă pe care le-am tras, pe rînd, la pupat. Surprinse, noile mele colege
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu ne-a ocrotit și apărat legea, putând oricând fi maltratați, întemnițați și uciși. Vezi, numai, cazul Manciu și drama din pădurea Tâncăbești, unde Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii și Decemvirii, au fost asasinați în modul cel mai odios, unic în analele crimelor politice, asasinat patronat de purtătorul de coroană Carol al II-lea și binecuvântat de Preafericitul Miron Cristea, patriarhul bisericii ortodoxe române și șeful guvernului în acel moment. „Suntem creștini. Te prinde mila în fața celui mai mare dușman. Te doare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în timpul luptelor de gladiatori. Illiria: cu acest nume erau desemnate Pannonia, Ungaria actuală și o parte din Austria, Maesia, Serbia actuală, o parte din Bulgaria și Dalmatia. Imperator: în Antichitate era un titlu onorific, acordat de soldați prin aclamație; în Analele sale, Tacitus spune că astfel își cinsteau comandantul soldații unei armate victorioase. Începând cu epoca lui Augustus, a fost introdus ca praenomen în titulatura imperială. Incitatores: echipe care aveau rolul de a incita publicul în timpul jocurilor de gladiatori, făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
101/102 și 105/106 a fost posibilă și acapararea tezaurului dacilor care consta din aproximativ 165.000 kg. aur (lingouri, monede, bijuterii etc.) și circa 330.000 kg. de argint. În lucrarea „România în vâltoarea vitregiilor ist oriceʺ din „Analele de istorieʺ nr. 3/1978, M. Mușat susține, pe bază de documente, că „de la încheierea primului tratat între Țara Românească și Imperiul Otoman, în timpul domn iei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) și până în 1877, tributul plătit de Țara Românească s
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de la Traian Nicola (Valori spirituale vasluiene , vol II, S.C.Odeon Vaslui,2001, p.473) aflăm că acest profesor Constantin Solomon, împreună cu Constantin A. Stoide, Constantin Cihodaru, G.G.Ursu, Al.Alexinschi, Emi l Hâncu și Constantin Turcu au scos revista tecuceană „Analele Moldovei”. Era o revistă de cercetări istorice în care au fost publicate studii și documente privind istoria Moldovei, mai ales cele de interes local. Directorul revistei era profesorul Constantin A. Stoide, apărea trimestrial, între anii 1941-1943, cu neregularități în timpii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Greceanu în traducerea Bibliei. Este o lucrare valoroasă și a utorul un distins absolvent al Facultății noastre din București , ac um profesor la liceul din Huși, merită toată încurajarea. « Propun deci lucrarea pentru Premiul Neuschotz la care a concurat» (Din Analele Academiei Român e, 2 9 mai 1933, p.85-86). Pentru că prin formație, Constantin Solomon a fost un literat, mă întorc la cele două volume din „Cele mai frumoase poezii românești” - Lirice și Epice, 1937 și 1938 care la sfârșitul lor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
scrierii „Tratat de drept civil” în 3 volume, aparținând lui C. Hamangiu , Rosetti Bălănescu și Al. Bă icoi anu, distins cu o parte de 30000 lei din cei 50000 lei aferenți premiului „Gh, Asachi”. Iată cuvintele raportorului: (p. 217-220 din Analele Academiei, Tomul XLIX, 1928-1929): ”Între lucrările depuse pentru premiul Asachi avem și un Tratat de drept civil român, în 3 volume, primul de (aproape) 1.ooo pagini, celelalte de peste 1.100 și 1.2 00 pagini. Autorii sunt d-nii: C.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
22 noiembrie 1929, I. Bianu arăta membrilor Academiei că a depus la Academie Constantin H aman giu actul autentic al donației sale de 5 milioane lei, cu r ugămintea de a fi primită. G.Țițeica, secretar general, dădea citire actului (Analele Academiei, Tom, L, p.41-46, 1929 1930. ACT DE DONAȚIUNE Subsemnatul Constantin Hamangiu, Consilier la înalta Curte de Casație și Director-fondator al revistei de drept « Pandectele Române », urmărind încă de mult ti mp î ndeplinirea unei vechi dorințe, a unui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ordinară din 27 iunie 1930, G.Balș, vicepreședinte, prezintă de la Constantin Hamangiu, consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție următoarea scrisoare de răspuns la alegerea sa ca membru onorariu al Acad emiei făcută în sesiunea generală (p.11-12 din Analele Academiei, Tom LI, 1930-1931): «Domnule Președinte, Am primit comunicarea D-voastră, prin care-mi faceți cunoscut că Academia Română, cea mai superioa ră i nstituțiune culturală a țării, m-a ales membru onorar al ei. Această înaltă cinstire m-a bucurat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a Academiei din 1 3 ia nuarie 1933, I. Bianu informa că la parastasul de un an de la moartea lui Constantin Hamangiu, Academia a luat part e prin membrii ei delegați, iar toată lumea a luat cunoștință din ziare despre aceasta ( Analele Academiei, Tom LIII, 1932 1933). În ședința de la 19 mai 1933 se aproba cererea doamnei Paulina Hamangiu ca jumătate din suma de 180. 000 lei, rămasă în discuție între dânsa și Academie ca legatar universal a lui Constantin Hamangiu, să
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
1944 în calitate de aliați au luat samavolnic peste 100.000 de ostași români ca prizonieri și emiteau zilnic buletine operative enumerând localități românești cucerite de ei din teritoriul eliberat de armata română în confruntările dure cu unitățile hitleriste - lucru nemaiîntâlnit în analele istoriei mondiale. Și încă un lucru semnificativ e faptul că unele unități române care s-au acoperit de glorie pe câmpul de luptă, la încheierea războiului n-au fost admise să defileze pe sub Arcul de Triumf, fiind înlocuite la momentul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pomenit vreodată Teatrul Național. Până și la galerie, la locurile numerotate, stăteau posesori de nume respectabile. Unele doamne din comitetul societății, alergând de ici-colo, aferate, șopteau fericite prietenilor, în treacăt: ― Seara asta va fi înscrisă cu litere de aur în analele Romîniei! înainte de a se ridica cortina, Grigore, întorcînd capul întîmplător, văzu în fotoliul din spatele său pe Titu Herdelea. ― Ei, bată-te! Ce cauți aici între ciocoi? îi zise cu bucurie. Ne vedem în antract! Titu era oficial, pentru cronica teatrală
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
1969) și conferențiar (1992). Debutează cu o recenzie, în „Luceafărul” din 1960. În 1973 obține titlul de doctor în filologie cu o teză despre publicistica lui B. P. Hasdeu, care va deveni prima sa carte, apărută în 1974. Colaborează la „Analele Universității București”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Limbă și literatură”, „Manuscriptum”, „Revista bibliotecilor” și „Revista de istorie și teorie literară”. Specializat în literatura română a secolului al XIX-lea, S. optează pentru aprofundarea biografiei și creației lui B. P. Hasdeu, alegând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
că erau înarmați -aceasta înseamnă că regiunile din nord și locuitorii lor se bucurau de autonomie din partea stăpânitorilor din sud.10 În legătură cu starea economică a populației locale-din "Bulgaria de dincolo de Dunăre" avem o informație prețioasă referitoare la "drumul sării". În "Analele din Fulda", unde se face mențiune despre relațiile francilor cu bulgarii, se arată că regele german Arnulf a trimis o solie, în 892, țarului Vladimir al Bulgariei și "i-a cerut să nu îngăduie vânzarea sării în Moravia", aflată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
89-116 și 1979, p. 243-278; Idem, Contribuții la istoria străveche a Episcopiei Aradului, în M.B., 1978, nr. 4-6, p. 215-226; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 222-225. 34. C. Cihodaru, Românii dintre Dunăre și Marea Neagră în secolele X-XIII, în Analele Univ. Iași, 23, 1977, p. 67-81; A. Rădulescu, Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța , III, 1970, p. 255-274; G. Ceacalopol, Crucea relicvar de la Capidava, în SCIV, IX, 1, 1962, p. 192-194; Petre Diaconu, Despre datarea ¨circumvalației¨ și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1359), a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș, după un bour, la vânătoare, și a domnit doi ani". La fel se exprimă și Letopisețul de la Putna și Cronica sârbo-moldovenească. Însă Cronica moldo-polonă, redactată în limba poloneză, pe baza analelor interne, spune: "Cu voia lui Dumnezeu, în 1352, cel dintâi voievod, Dragoș, a venit ca vânător din Țara Ungurească...la vânătoare după un bour, pe care l-a ucis pe acel râu, Moldova. I-a plăcut această țară și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Moldova, în SCȘI, 1956, fasc. 1, p. 101. Idem, Constituirea statului feudal moldovenesc și lupta pentru realizarea independenței lui, în Studii și cercetări științifice 11, 1960, 1, p. 61-81. Idem, Românii dintre Dunăre și Marea Neagră în secolele X-XIII, în Analele Univ. Iași, 23, 1977, p. 67-81. Idem, Observații cu privire la procesul de formare și consolidarea statului feudal Moldova în secolele XI-XIV, în AIIAI, 1979, p. 162-186. Idem, Tradiția letopisețelor și informația documentară despre lupta politică din Moldova în a doua jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în "Magazin istoric", Serie Nouă, an XXVII, nr. 6 (315), iunie 1993, pp. 83-85. 16. Mai vezi: Paul E. Michelson, Barbara Jelavich: 1923-1995, în "Slavic Review", volume 54, Numer 1, Spring 1995, pp. 258-259. Prof. Cornelia Bodea, Barbara Jelavich, în "Analele Academiei Române", an 126 (1992), Seria V, vol. III, 1997. Acad. Cornelia Bodea, Barbara Jelavich 1923-1995, în "Memoriile Secției de Științe Istorice și Arheologice", Seria IV, t. XX, 1995, București, 1996, pp. 199-201. 17. "The American Historical Review", volume 89, Number
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]