2,050 matches
-
1. Nae Ionescu care a trăit mai mulți ani, în perioada studiilor doctorale, în Bavaria, cunoștea că: "netăgăduita superioritate de fapt a catolicismului asupra noastră aici stă: în preciziunea și în aspra disciplină juridică a Apusului creștin față de anarhia răsăriteană. Anarhie care merge așa de departe mai ales la noi încât înalte fețe bisericești contestă valabilitatea actuală a canoanelor și cred că pot trece cu inimă ușoară peste cele mai categorice și mai esențiale prescripțiuni ale codicelui juridic creștin. Că Biserica
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pământ. Un alt tip de reacție împotriva idealismului creștin este protestantismul, considerat pe bună dreptate, de Simion Mehedinți "un alt compromis cu doctrina lui Iisus". Plecând de la principiul libertății (influență veche protestantă), protestantul afirmă o autonomie împinsă uneori până aproape de anarhie. În locul imperialismului papal, cu centrul la Roma, el este individualist și particularist. Posesorul legitim al Bibliei se poate considera pe sine ca unitate de măsură a întregului creștinism, după ideile partizanilor Reformei. Antiteza e una evidentă: pe când catolicismul e politic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceste grave chestiuni este problema comportamentului religios, a modului de a se purta într-un locaș religios pentru o parte a credincioșilor. Aparent, toată această discuție ar putea fi rezolvată prin autoritatea preotului care ar trebui să pună ordine acestei anarhii care domnește în Biserică, invocând, cel puțin, normele de conduită trasate de învățătura creștină 1. Comportamentul inadecvat în Biserică ține, înainte de toate, de o buna educație. E greu să vorbim de respectarea unei aspre discipline bisericești un comportament firesc în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
spiritualului, pp. 375-376: "Actul de curajoasă hotărâre al P. S. Episcop al Oradei, Roman Ciorogariu, prin care se cere preoților să demisioneze din partidele politice, sub citarea canonului apostolic că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, este în atmosfera de anarhie și de uitare a sfintelor așezări în care se zbate Biserica noastră un suprem cordial. Nu este vorba de eficacitatea actului în sine. Poate că, la urma urmelor, îndreptățirea canonică a pastoralei P. S. Romanu nici nu e așa de clară
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fond le răspunde, în oglindă, vitalitatea unei civilizații care își are rădăcinile înfipte în solul istoriei și al tradițiilor. Fără îndoială guvernele sunt absolut necesare, în orice țară, pentru înfrânarea crimelor și stabilirea legilor fără de care o națiune cade în anarhie; însă toate guvernele până astăzi au trecut marginile misiunii lor și au cauzat un rău necalculabil voind a reglementa niște materii care nu cad în atribuțiile lor. Singurele servicii ce un guvern poate aduce civilizației sunt de a menține ordinea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
care o percepea Imperiul despre o religie universală și mult mai profundă decât cultul Geniului imperial, cu valorile sale labile. Varietatea sincretismului religios, promovat de către dinastia Severilor (193-235), a favorizat înmulțirea cultelor misterelor, în detrimentul unității imperiale provocând o perioadă de anarhie militară (235-284). Substratul oriental al cultelor în discuție impunea căutarea unei omogenități printre elementele provenite din același fond comun de idei și aspirații, în ciuda diversității lor inițiale. În cultura elenistică mitul morții și al învierii zeului, conexată unei reflexii asupra
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
episoade de intoleranță populară izolată, din moment ce au avut loc pe întreaga întindere a Imperiului. Politica tolerantă a Severilor se sfârșea în 235 când Maximinus Tracul (m. 238) și-a asumat puterea imperială, inițiind o perioadă de 50 de ani de anarhie militară. În acest timp s-au succedat o serie de împărați efemeri, a căror politică față de creștini a căpătat o varietate de tonuri ciudate. Maximinus, urând atitudinea tolerantă a predecesorului său, Alexandru Sever, a inițiat o persecuție care, deși a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În perioada următoare domniei lui Domițian, persecuțiile contra creștinilor au fost izolate. Atitudinea oscilantă a împăraților succesivi, de a adopta o politică mai mult sau mai puțin favorabilă creștinismului, a devenit problematică la jumătatea secolului III, în plină perioadă de anarhie militară, în timpul domniei lui Decius. 2. Persecuțiile anticreștine din epoca Dominatului În Historia ecclesiastica a lui Eusebiu din Cezareea, se găsește un fragment referitor la martiriul unui soldat creștin din perioada domniei lui Septimius Severus. Episodul citat (HE, VI, 5
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în primul caz ori a unei continuități specifice ideii de contemporaneitate istorică instituțională în ambele cazuri. Renunțând la măsurile predecesorilor săi față de creștinism, Constantin vedea în acesta posibilitatea redresării politico-militare a Imperiului, în urma falimentului tetrarhic alunecat de la unitatea aparentă la anarhia evidentă. Atitudinea de fond a Bisericii față de statul roman nu s-a schimbat prea mult nici după 312 p.Chr.; implicarea statului în favoarea Bisericii a determinat o diferență de oratorie și de accentuare din partea acesteia, utilă bunei funcționări a ambelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puteau instituțiile internaționale, în special Societatea Națiunilor, să se asigure că statele respectă principiile de bază ale acesteia? Ca răspuns la aceste întrebări, mulți dintre membrii primei "școli" sau "teorii" a relațiilor internaționale susțineau că războiul a fost parțial rezultatul "anarhiei internaționale" și parțial rezultatul neînțelegerilor, erorilor de calcul și nesăbuinței politicienilor care au pierdut controlul evenimentelor în 1914. "Idealiștii" susțineau că o lume mai pașnică ar putea fi creată făcând elitele din domeniul politicii externe responsabile în fața opiniei publice și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
le consideră realiștii, nici atât de ușor de schimbat precum le cred utopicii ("revoluționariști" în limbajul lui Wight). Există, susțin membrii Școlii Engleze, un nivel înalt de ordine și cooperare în relațiile dintre state, chiar dacă acestea trăiesc într-un climat de anarhie un climat marcat de absența unei puteri care se află deasupra și care are puterea să domine statele suverane. După patru decenii, nu ne mai putem referi, precum o făcea Wight, la "insuficiența" teoriei internaționale. După cum o va arăta acest
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al treilea nivel de analiză, războiul era produsul naturii anarhice a politicii internaționale și al competiției nesfârșite pentru putere și securitate. Waltz susținea preeminența celei de-a "treia imagini a politicii internaționale", care sublinia că războiul este inevitabil în contextul anarhiei (susținând în același timp că și celelalte două niveluri de analiză contribuie la studiul originilor războiului). Revenind asupra unei părți anterioare a discuției, putem observa că dominația realismului a fost în mare parte o consecință a argumentului său privind cel
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a fost în mare parte o consecință a argumentului său privind cel mai important nivel de analiză pentru cercetătorii domeniului. De asemenea, putem observa că unele din schimbările semnificative în domeniu au fost rezultatul nemulțumirii față de concentrarea realiștilor pe problema anarhiei și excluderea celorlalte domenii ale politicii mondiale. Când feminiștii susțin luarea în considerare a femeilor la nivelul analizei, sau când Școala Engleză susține concentrarea pe societatea internațională, când constructiviștii subliniază importanța înțelegerii construcției sociale a normelor, toți aceștia sunt implicați
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
promoveze interdependența economică și socială între indivizii din întreaga lume și, în cazul multor abordări radicale din domeniu, să creeze noi forme de comunitate politică și noi forme de solidaritate umană. Pentru neorealiști, scopul analizei este definit de faptul că anarhia internațională face multe din aceste vederi utopice și periculoase. Pentru mulți dintre oponenții neorealismului, analiza acestuia tinde prea repede să se cantoneze la ceea ce consideră a fi de neschimbat; unul din principalele scopuri ale investigației politicii internaționale este să reziste
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Waltz (1979) este explicit asupra acestui aspect, susținând că sistemul politic internațional ar trebui să fie privit ca un "domeniu separat" cu toate că el privește dincolo de domeniu la economie și la evoluțiile din filosofia științei pentru a-și dezvolta teza asupra anarhiei internaționale. Tendința dominantă în teoria internațională recentă a fost adoptarea multidisciplinarității ca o modalitate de a se elibera de senzația de insularitate a domeniului. Mulți teoreticieni au privit la evoluțiile din teoria socială europeană, gândirea postcolonială și la sociologie în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a piețelor globale din mâinile statului poate promova prosperitatea materială și stabili condițiile pentru o pace durabilă. Alte orientări influente în ultimii ani includ apărarea culturii universale a drepturilor omului și dezvoltarea dreptului internațional penal, studiul "cooperării în condiții de anarhie" asociat cu instituționalismul neoliberal și discuția deosebit de importantă despre pacea liberală. Aceste trăsături ale gândirii liberale despre relațiile internaționale vor fi de asemenea discutate în Capitolul 3. În Capitolele 4 și 5, Andrew Linklater analizează Școala Engleză și marxismul. Niciuna
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
provocare serioasă pentru perspectivele ortodoxe în domeniu, în special pentru teoriile care presupun că unele din interesele statelor sunt o consecință a plasării acestora într-un context anarhic. Într-o critică renumită a acestor abordări, Alexander Wendt (1992), susținea că "anarhia este ceea ce statele o fac să fie". Ideea era că anarhia este construită social, că este modelată de credințele și atitudinile statelor; nu este o structură imuabilă care impune anumite constrângeri asupra statelor și le obligă să participe la o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care presupun că unele din interesele statelor sunt o consecință a plasării acestora într-un context anarhic. Într-o critică renumită a acestor abordări, Alexander Wendt (1992), susținea că "anarhia este ceea ce statele o fac să fie". Ideea era că anarhia este construită social, că este modelată de credințele și atitudinile statelor; nu este o structură imuabilă care impune anumite constrângeri asupra statelor și le obligă să participe la o luptă nesfârșită pentru putere și securitate. Constructivismul, care s-a concentrat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sau o intuiție cu caracter substanțial: de exemplu, genul pentru feminism, societatea internațională pentru Școala Engleză, puterea pentru realism. Pe de altă parte, ele includ și teorii explicative particulare, modele sau propoziții specifice: de exemplu, patriarhatul și masculinitatea hegemonică sau anarhia și echilibrul puterii. Acest capitol începe și se încheie cu o privire asupra caracterului general al abordării realiste. În cuprins, ne concentrăm pe explicații realiste particulare. Definirea realismului Deși definițiile realismului diferă în detaliile lor (vezi Cusack și Stoll 1990
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Stoll 1990: capitolul 2; Donnelly 2000: 6-9), ele împărtășesc o clară asemănare de familie, o "aromă foarte distinctivă și ușor de recunoscut" (Garnett 1984: 110). Realismul evidențiază constrângerile asupra politicii impuse de egoismul uman și de absența unui guvern internațional ("anarhia"), care duc la "primatul puterii și securității în toate aspectele vieții politice"(Gilpin 1986: 305). Raționalitatea și centrarea pe stat sunt identificate frecvent ca presupoziții centrale ale realismului (de exemplu Keohane 1986: 164-65). Dar nicio teorie (suficient de cuprinzătoare) a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
referim la "state" ca la o prescurtare pentru ceea ce Gilpin numește "grupuri de conflict" (1996:7) sau ceea ce Waltz (1979) numește "unități", centrarea pe stat este împărtășită în mod larg (deși nu universal) de către teoriile internaționale. Coroborarea egoismului și a anarhiei și rezultanta imperativă a politicii de putere ne oferă miezul realismului. Reprezenții săi emblematici în secolul al XX-lea sunt, printre alții, George Kennan, Hans Morgenthau, Reinhold Niebuhr și Kenneth Waltz în Statele Unite și E. H. Carr în Marea Britanie. În
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
structura politică. "Diferența între civilizație și barbarie este o revelație a ceea ce este în fond aceeași natură umană când funcționează în condiții diferite" (Butterfield 1949:31). În interiorul statelor, egoismul este de obicei limitat de conducerea politică ierarhică. În relațiile internaționale, anarhia îngăduie și chiar încurajează revelarea celor mai rele aspecte ale naturii umane. Arta conducerii statului implică prin urmare atenuarea și gestionarea conflictelor, iar nu eliminarea lor; căutarea unei lumi mai puțin periculoase, mai degrabă decât a uneia sigure, drepte și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Considerațiile etice trebuie să facă loc rațiunilor de stat. "Realismul susține că principiile morale universale nu pot fi aplicate acțiunilor statelor" (Morgenthau 1948/1954/1973: 9). Mulți dintre realiști, cu precădere în ultimele decenii, au acordat atenție aproape în exclusivitate anarhiei, absenței unei conduceri politice ierarhice. De exemplu, John Herz susține că anarhia asigură centralitatea luptei pentru putere "chiar în absența agresivității sau a altor asemenea factori" (1970:10; compară cu Waltz 1979:62-63). "Realismul structural" este eticheta standard pentru asemenea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
principiile morale universale nu pot fi aplicate acțiunilor statelor" (Morgenthau 1948/1954/1973: 9). Mulți dintre realiști, cu precădere în ultimele decenii, au acordat atenție aproape în exclusivitate anarhiei, absenței unei conduceri politice ierarhice. De exemplu, John Herz susține că anarhia asigură centralitatea luptei pentru putere "chiar în absența agresivității sau a altor asemenea factori" (1970:10; compară cu Waltz 1979:62-63). "Realismul structural" este eticheta standard pentru asemenea teorii. "Neorealismul" este celalalt termen standard, distingând această accentuare structurală riguroasă de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Waltz 1979:62-63). "Realismul structural" este eticheta standard pentru asemenea teorii. "Neorealismul" este celalalt termen standard, distingând această accentuare structurală riguroasă de realiștii timpurii, mai eclectici. Cei doi termeni sunt în general folosiți interșanjabil. Alți realiști, fără a nega centralitatea anarhiei, accentuează de asemenea și natura umană. De exemplu, Morgenthau este de părere că "lumea socială nu este altceva decât o proiecție a naturii umane în planul colectiv" (1962:7, compară cu Niebuhr 1932:23). Acești realiști "văd conflictul ca fiind
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]