2,499 matches
-
obținând ajutor militar din partea regelui Neapolului și a amiralului englez Nelson. În anul 1802, ca urmare a Păcii de la Amiens (Franța), Malta a fost retrocedata Ordinului Ioaniților. Dându-și seama de importanță sa militară și strategică, Anglia a anexat-o, anexare sancționată prin Tratatul de la Paris (1814) și prin Congresul de la Viena (1815). În anul 1964 Malta obține independența, rămânând membru al Commonwealth-ului până în anul 1974, ăn în care se desprinde complet de Anglia. De la 1 mai 2004 Malta este membră
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
în care Albania își schimbă poziția. În luna iulie se procedează la expulzarea consilierilor iugoslavi, precum și la denunțarea tuturor acordurilor economice. De asemenea Hodja se exprimă împotriva planurilor de constituire a unei federații cu Iugoslavia, considerate ca fiind intenții de anexare a Albaniei. În acest context se produc schimbări la nivelul conducerii interne; Xoxe este învinuit pentru opiniile sale pro-iugoslave și acuzat de situația precară în care se găsea întregul stat, fiind condamnat în 1949 la moarte, iar Shehu este reabilitat
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Mănăstirea Humorului a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Gura Humorului (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
luterană. După emigrarea germanilor între anii 1938-1940, biserica a fost cedată comunității ortodoxe. Lăcașul de cult se află pe Strada Grigore Alexandru Ghica, la ieșirea din cartierul Ițcani spre Rădăuți, pe partea dreaptă, după pasajul rutier de peste calea ferată. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Austriecii au desființat mănăstirea de maici de la Ițcani, confiscând pământurile mănăstirești în beneficiul Fondului Religionar
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
Basarabia . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În sat a fost deschisă o școală secundară (în 1951), o brutărie (în 1956), o clădire administrativă a fermei (1967), magazine, un nou spital, locuințe pentru medici etc. Începând din
Romancăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308380_a_309709]
-
ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Ițcani a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Suceava (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea de călugărițe din Ițcani în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
Ca o recunoaștere a meritelor sale, prin gramote (kondak) patriarhale, catolicosul armean Khoren I Muratbeghian (1932-1938) l-a ridicat în anul 1938 la rangul de preot stavrofor, iar în anul 1941 primește dreptul de a purta crucea pectorală (lanceakhaci). După anexarea Basarabiei de către URSS prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 26 iunie 1940, pr. Biberian ajută la refugierea în București a mai multor familii de armeni, refugiindu-se și el în cele din urmă, împreună cu preoții Eremia Aprilian din Cetatea Albă și Papken
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
Donovac (Donovakian), care a avut un rol important în viața armenilor din Moldova (Drăgan Donovac a ctitorit Mănăstirea Hagigadar pe Dealul lui Bulai). Membrii acestei familii au fost negustori și arendași, ajungând în timp să dețină moșii și sate. După anexarea părții de nord a Moldovei de către austrieci în 1775, unele familii boierești românești, domiciliate în Moldova, dar cu proprietăți în Bucovina, au început să renunțe treptat la terenuri, vânzându-le foștilor arendași armeni, greci sau evrei. Astfel, mai mulți arendași
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
statuii "Lupa capitolina" realizată de sculptorul Ettore Ferrari. Statuia a fost instalată în fața clădirii în care „Sfatul Țării” (Parlamentul Basarabiei la Marea Unire) a votat unirea cu România (clădire care a devenit în 1933 sediul "Facultății de Științe Agricole"). O dată cu anexarea sovietică în urma pactului Hitler-Stalin, statuia a fost topită de către cotropitorii ruși, care o socoteau "simbol al fascismului italian și al imperialismului român". După obținerea independenței Republicii Moldova în 1990, "Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni" a realizat o replică a
Statuia Lupoaicei din Chișinău () [Corola-website/Science/308452_a_309781]
-
Casei de Habsburg, respectiv Frederick Augustus al Saxoniei, căsătorit cu Maria Josepha, fiica cea mare a împăratului Iosif I. Regele Frederic al II-lea al Prusiei s-a folosit de ocazie pentru a condiționa recunoașterea Mariei Terezia ca succesoare, cu anexarea Sileziei de către Prusia. Bavaria și Spania s-au aliat împotriva Austriei în anul 1741 prin Tratatul de la Nymphenburg (München), la care au aderat ulterior Prusia, Saxonia, Franța, Suedia, Regatul Napolitan, Palatinatul și Kölnul. Cu Austria s-au aliat Anglia și
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
intervină la Tábor între Dunăre și Aliați, iar trupele austriece, inclusiv cele conduse de Nepperg au fost transferate din Silezia înapoi spre vest pentru a apăra Viena de francezi. Cu mai puține trupe austriece în Silezia, sarcina lui Frederic de anexare a teritoriului a devenit mai ușoară. Cetățile rămase în Silezia au fost anexate de prusaci. Înainte să plece din Silezia, generalul austriac Neipperg a încheiat o înțelegere cu Frederic, așa-numitul acord "Klein-Schnellendorf" pe 9 octombrie 1741. Prin acest acord
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Traun a avut succes și ca urmare, soțul Mariei Tereza, Francis, a fost ales ca împărat al Sfântului Imperiu Roman, la 13 septembrie 1745. Maria Tereza nu s-a conformat tratatului de la Breslau din 1741 să fie forțată să recunoască anexarea prusacă a Sileziei. A încercat să apeleze la război pentru recuperarea Sileziei. Astfel, Saxonia s-a alăturat Austriei pentru a recuceri Silezia. În mai, armata prusacă a staționat la castelul Frankenstein, alcatuită din 59 000 de soldați și deținea 54
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
sa și fără ezitare pe 14 decembrie. Saxonii și aliații lor au fost învinși după o confruntare puternică în Bătălia de la Kesselsdorf. Maria Tereza a fost nevoită să abandoneze. Pe 25 decembrie 1745 a fost semnată pacea de la Dresda, recunoscând anexarea Sileziei de către Frederic, care îi recunoștea soțul ca împărat al Sfântului Imperiu Roman. Ultimele trei campanii în Provinciile Unite au fost coordonate de geniul militar al Mareșalului de Saxa. Retragerea britanică de pe continent pentru a reprima rebeliunea din Anglia a
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Cauzele criminalității și ale degenerării". A publicat articole în franceză în gazete de stânga, ca "La Jeunesse Socialiste" și "La Petite République". Într-un eseu "Rusia în Orient" (Russiya na Istok) (1897) Rakovski a denunțat politica externă țaristă, inclusiv arbitrariul anexării Basarabiei la Imperiul Rus. După terminarea studiilor în Franța, Rakovski, recent căsătorit în 1898 cu militanta Elizaveta Pavlovna Riabova, și-a satisfăcut serviciul militar în armata română ca medic militar cu gradul de locotenent în regimentul nr 9 de cavalerie
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
ale muncitorilor români de la începutul secolului al XX-lea. În martie 1905 a înființat din fonduri personale gazeta „România muncitoare”. În mai 1905 Rakovski s-a aflat printre organizatorii unei întruniri de protest la aniversarea a 100 de ani de la anexarea înfierată ca abuzivă a Basarabiei de către Rusia țaristă. În perioada Războiului ruso-japonez, de asemenea a criticat cu asprime politica Imperiului Rus. În vara lui 1905, când marinarii răsculați de pe crucișătorul Potiomkin s-au refugiat în portul Constanța, Rakovski a depus
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
turnuri, așezată în profil, la poalele căreia trece o fascie ondulată de argint. Scutul e timbrat cu o coroană murală de aur cu trei turnuri. Elementul central este biserica mănăstirii ,Răzana” , înființată la 1700 și desființată de către administrația rusă după anexarea Basarabiei. Fascia ondulată de argint care trece la poalele bisericii reprezintă apele Nistrului - rîu al dăinuirii și continuității. Cercul verde-haki semnifică nu numai fabrica de ciment, ci și tradițonalele cariere de piatră, calcar, precum și tradiționalele întreprinderi de stingere a varului
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
otomană așa cum o arată un raport al sibienilor din 25 iunie. De fapt este mai mult ca sigur că această "strângere" a relațiilor dintre Laiotă și Mehmed al II-lea, sultanul otoman, se produc pe fondul marii ofensive ce urmărea anexarea Moldovei din vara acelui an ce avea să ducă la marea bătălie de la Valea Albă din 26 iulie. Înfrângerea Imperiului Otoman din vara lui 1476 avea să anunțe, în mod firesc, și sfârșitul celei de a doua domnii a lui
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
război macedonean , dardanii, care erau aliații românilor, după transformarea Macedoniei în provincie română, aceștia îi vor trădă, devenind inamici ai Romei, nemulțumiți fiind de rezultatul bătăliei de la Pydna, de dezembrarea Macedoniei și de refuzul românilor de-a le îndeplini pretenția anexării Peoniei. Provincia română Macedona a devenit țintă multor atacuri repetate și raiduri de jaf. În 109-106 i.en., guvernatorul Macedoniei, Minicius Rufus respinge invazia dacilor și scordiscilor. În 97 i.en., dardanii conduc primul atac. Românii au început să cucerească
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
1876 Imperiului otoman ca răspuns la reprimarea răscoalei însă au fost învinse. Cu toate acestea, Congresul de la Berlin din 1878 a decis ca administrarea provinciilor Bosnia și Herțegovina să fie preluată de către Austro-Ungaria. În mod formal, aceasta nu era o anexare, teritoriul continua să facă parte din Imperiul otoman, moneda otomană ar fi urmat să fie utilizată pe teritoriul Bosniei iar sultanul să fie recunoscut drept suveran. Cu toate acestea, în 1878 perioada dominației otomane asupra Bosniei-Herțegovina ia sfârșit și începe
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
exercitau un control strict asupra sistemului de învățământ și activităților organizațiilor sârbe. Nemulțumirile populației sârbe au sporit în anul 1908, când Austro-Ungaria a anexat în mod oficial Bosnia-Herțegovina, în mod evident pentru a contracara revendicările teritoriale ale Regatului Serbiei. Deși anexarea nu a modificat situația internă din Bosnia, a radicalizat în special pe intelectualii sârbi care au format societăți secrete precum Tânăra Bosnie, Unificare sau Moarte sau Mâna Neagră (adeseori cu sprijinul armatei Serbiei), pentru a promova înlăturarea ocupației austriace și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
rutene. Lituania a ajuns la apogeul puterii sale sub Vytautas cel Mare (Vitaŭt, Vitovt, Witold), care a domnit între 1392 și 1430. Rapida expansiune a Principatului Moscovei i-a adus pe cei doi vecini pe poziții de rivalitate, iar, după anexarea Novgorodului din 1478, Moscova a devenit puterea dominantă în Europa de Nord Est. Între 1492 și 1508, țarul Ivan al III-lea a cucerit o parte din Rutenia aflată până atunci sub controlul exclusiv al Lituaniei. Pierderile teritoriale în fața Moscovei și continua
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
pentru Turci un stăpân mai puțin anti-otoman), populația bulgărescă în schimb s-a socotit ocupată, colonizată, și a rezistat prin toate mijloacele, inclusiv violente (condiții evocate de filmul "O vară de neuitat" de Lucian Pintilie). Agresiunea României împotriva Bulgariei și anexarea Cadrilaterului au pus capăt "„frăției de arme”" româno-bulgare și efectiv au inaugurat o lungă eră de ostilitate între cele două națiuni, pentru un câștig minim : 7412 km2 secetoși fără resurse miniere și 400.000 locuitori în proporție de 96% turci
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
incident i-a făcut pe novgorodeni să strângă legăturile cu Moscova rivală. Ivan Kalita, Simeon Gordîi și alți prinți ai Moscovei au încercat să limiteze independența Novgorodului. În 1397, a izbucnit un conflict între Principatul Moscovei și Republica Novgorodului din cauza anexării de către moscoviți a zonei traversate de Dvina de Nord. În 1398, totuși, acest teritoriu a fost returnat Novgorodului. Pentru a face fată presiunilor Moscovei, Novgorodul a căutat să închege o alianță cu Lituania, devenind astfel un obstacol în campania de
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
Reichstadt din Boemia. Nu s-a semnat niciun acord, dar în timpul discuțiilor, Rusia a acceptat să susțină ocuparea de către Austria a Bosniei și Herțegovinei, iar Austro-Ungaria, în schimb, a acceptat retrocedarea sudului Basarabiei pierdut de Rusia în timpul Războiului Crimeei, și anexarea de către Rusia a portului Batumi de pe coasta estică a Mării Negre. Bulgaria urma să devină autonomă (independentă, după înregistrările rusești). În iulie-august, slab pregătita și slab echipata armată sârbă susținută de voluntari ruși nu a reușit să-și îndeplinească obiectivele strategice
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
aprilie 1945 și condamnați la muncă silnică, sub pretextul că ar fi colaborat cu forțele militare germane, în timpul ocupației, iar credincioșii greco-catolici ucraineni au fost integrați cu forța în Biserica Ortodoxă Rusă, în urma unui pseudo-sinod desfășurat la Liov. Operația de anexare a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1945, fusese condusă de Iosif Vissarionovici Stalin. O scrisoare redactată în decembrie 1945 și trimisă lui Stalin de către Nikita Hrușciov, pe atunci Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]