1,827 matches
-
a intervenit așadar de ambele părți, oferind publicului identități aflate în opoziție unele cu celelalte, modele de masculinitate și o politică a sexelor diferită. Studiile culturale critice demonstrează astfel cum textele culturale produc identități și poziții sociale și pun în antiteză aceste poziții contrastante. Ele analizează mesajele media și efectele lor și încearcă să arate cum anumite figuri, modele și discursuri subminează valorile și etosul unei societăți pluraliste, egalitare, democratice și multiculturale, în vreme ce alte figuri și modele promovează construirea unei societăți
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
stereotipuri ale derbedeilor negri și hispanici, modele indezirabile pe al căror fundal sînt proiectați Tubbs și Castillo. Doi polițiști negri apar în roluri secundare un ofițer newyorkez enervant și un specialist federal în droguri agresiv și incompetent reprezintă și ei antiteza negativă a idealului de profesionist de culoare. Răufăcătorii sînt și ei stereotipuri de negri care joacă cunoscutele roluri convenționale: traficantul de droguri, bătăușul, prostituata, pistolarul etc., care sînt de obicei lipsiți de principii morale, periculoși și violenți. Sferele lumii a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Să lăsăm deoparte toate afirmațiile categorice ale lui Cristos, despre dumnezeirea Sa, și să ne oprim mai curând asupra acelor expresii în care își identifica învățătura cu persoana Sa, atrăgând continuu atenția asupra Lui. Predica de pe Munte este bazată pe antiteze repetate: «Ați auzit că s-a spus... Eu însă vă spun...» și raționamentul se încheie cu o somație autentică: «Oricine vine la Mine și ascultă cuvintele Mele... va fi asemenea cu bărbatul înțelept...; însă oricine ascultă aceste cuvinte ale Mele
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
avea curajul să riște?” Cu câțiva ani în urmă s-a făcut o mare propagandă a urii, ba mai mult chiar, s-a făcut un fel de impunere a urii, ca un element absolut indispensabil pentru mântuirea patriei. Ura este antiteza Sfintei Evanghelii: «Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul» (In 15,17). Dacă acesta este vocea creștinismului, ura este Anticristul. Prin urmare, era o impunere care rănea esența gândirii creștine. A fost o răvășire generală a conștiințelor; este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
înainte de congresul acela împuțit) semnasem protestul cu cei 18 și se hotărîse excluderea mea de peste tot (am găsit hîrtii în acest sens și ne-a confirmat, în ianuarie, și Săceanu, fostul șef al propagandei!).Vom scoate și aici o revistă: Antiteze (la Piatra Neamț n. red.). În curînd, primul număr. Adrian (Alui Gheorghe n. red.) a trecut la ziarul local. Pe 27 decembrie (țara moare și baba se piaptănă!) se și însurase. Eu am fost solicitat de "Rom. liberă" (Uncu; dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
-l spre altă ocupație, 2) In rândul al doilea este pus „conceptul de libertate" afișat chiar de la intrarea pe pământ american, unde troneară „Statuia libertății”, dăruită Americii de către celebrul inginer francez Gustave Eiffel. Acest concept este invocat și aplicat cu antiteze sa, astfel: „Libertate În cele bune constrângere În cele rele". Acest principiu a determinat America de a-l promova În toate timpurile, Înlăuntru și Înafara ei, fiind considerată astăzi un model pentru stindardul libertății. 3) Concepția americană despre ban și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu servea unității românești. * Dreptatea din 1 ianuarie 1927 începe cu editorialul „Nădejdi noi” de Dragoș Protopopescu, alături un portret a omului politic Dori Popovici preluat din ziarul Politica, de Foița, sub semnătura Gh.Topârceanu, -An nou, Em. Kososki scrie „Antiteza” - Gânduri prilejuite de Anul Nou, cărora li se adaugă: „La un sfânt Vasile” de Ion Creangă, vești artistice, Premieră la Național, rubrica Gânduri, dar și un elogiu adus „talentului de dramaturg” și regizor la Ciuta - jucată de aproape toate teatrele
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
anii 1937-1938. El stabilește apodictic: "Estetica este o știință care nu există", fără a anula, totuși, preocupările estetice pe care le crede necesare în raport cu arta. Apelează, după Platon, Schopenhauer, Schelling, și la Hegel și sistemul său dialectic, întemeiat pe teză, antiteză și sinteză (și exemplifică: "antiteza monarhiei este republica, sinteza celor doi termeni ar fi monarhia constituțională" vom constata că, după 1944, criticul va rămîne blocat în antiteză) pentru accedere la artă: concluzia este clară și zdrobitoare pentru realitatea esteticii ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Estetica este o știință care nu există", fără a anula, totuși, preocupările estetice pe care le crede necesare în raport cu arta. Apelează, după Platon, Schopenhauer, Schelling, și la Hegel și sistemul său dialectic, întemeiat pe teză, antiteză și sinteză (și exemplifică: "antiteza monarhiei este republica, sinteza celor doi termeni ar fi monarhia constituțională" vom constata că, după 1944, criticul va rămîne blocat în antiteză) pentru accedere la artă: concluzia este clară și zdrobitoare pentru realitatea esteticii ca știință, arta în genere, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Platon, Schopenhauer, Schelling, și la Hegel și sistemul său dialectic, întemeiat pe teză, antiteză și sinteză (și exemplifică: "antiteza monarhiei este republica, sinteza celor doi termeni ar fi monarhia constituțională" vom constata că, după 1944, criticul va rămîne blocat în antiteză) pentru accedere la artă: concluzia este clară și zdrobitoare pentru realitatea esteticii ca știință, arta în genere, cu deosebire poezia, nu se pot defini. Și fără gen proxim, diferență specifică etc., nu există știință. În pofida acestor concluzii descurajante, se constată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
radar moral ultrasensibil, ce nu a cunoscut nicicînd oboseala sau blazarea. Prin articolele sale critice, Virgil Ierunca a propus o altă scară de valori în literele românești, mult mai aproape de adevăr decît cea impusă de partidul comunist. Prin tezele și antitezele de la Paris, susținute la postul "Europei libere", cel care a scris Dimpotrivă a impus o adevărată școală a bunului-simț și a bunei măsuri. "El ne aducea cum va consemna Mircea Popa , în volumul Reîntoarcerea la Ithaca și o rază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acestui părinte risipitor." Pe urmele lui G.M. Cantacuzino, afirmă că realitatea-îndreptar îl călăuzește în acțiunea sa de asanare a culturii naționale, credința că "estetică fără etică nu se poate". O viziune sintetică asupra artei românești îi prilejuiește autorului tezelor și antitezelor de la Paris eseul despre G.M. Cantacuzino. Caracteristica esențială a artei naționale este "discreția, lipsa de trufie, cu un cuvînt, măsura". Virgil Ierunca este și un admirabil portretist al celor care nu mai sînt și nu numai; de altfel, un capitol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
schimb, se prezintă cu totul altfel. Mai Întâi, originea lor este departe de a fi nobilă. Și apoi, când au venit În Câmpia Panonică, s-au tot amestecat, fiindcă nu aveau femei din neamul lor. Sunt un popor „corcit“. O antiteză perfectă! „Școala ardeleană“ s-a prelungit În secolul al XIX-lea, și nu numai În Transilvania, ci pe Întreg teritoriul românesc, prin curentul latinist, aflat În poziție dominantă până după 1870. Cel mai influent dintre exponenții săi, istoricul și lingvistul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al Partidului România Mare), politician cu un discurs cu totul rudimentar și extravagant naționalist. Și astfel, un oraș universitar, cu o viață intelectuală remarcabilă, de factură și cu tradiție europeană, a ajuns să creeze o situație jenantă pentru România, În antiteză cu Timișoara, capitala Banatului, oraș deschis spre Occident și cu o exemplară coabitare Între etnii și culturi. Această neplăcută istorie s-a sfârșit Însă În 2004; ceva s-a schimbat și la Cluj, iar Funar a pierdut alegerile. Întrebați care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai rurală parte a României și, deși dintotdeauna atașată Munteniei, păstrătoare a unei individualități distincte). Altminteri, se acceptă că Ardealul, Împreună cu Banatul și cu Bucovina, reprezintă partea cea mai civilizată a țării (influența nemțească, față de — dincolo — Înrâurirea balcanică și turcească!). Antiteza clasică este Însă Muntenia-Moldova, prezentă nu numai În stereotipuri elementare, dar și În diverse tentative teoretice de definire a spiritului național. E. Lovinescu (1881-1943), unul dintre cei mai de seamă critici și istorici literari români și teoretician al culturii, vedea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
croată, locuiește la Amsterdam și reprezintă Germania în Trenul Scriitorilor. Este foarte „umblată”, cum se spune, are lucrări publicate în Statele Unite, un fel de „symposium-woman”, o entuziastă a corectitudinii politice, bine exersată în susținerea unor dezbateri construite pe teze și antiteze - ceea ce au și devenit, de fapt, turnirurile medievale în Europa contemporană. Aș mai aminti uriașul aranjament artistic de butași, un fel de împletitură a energiilor latente ale viei, pe terasa unde am ieșit să contemplu împrejurimile, și plimbarea extrem de plăcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Selim I 1512-1520 (condul) Soliman II cel mare, legislatorul 1520-1566 Selim II bețivul 1566-1574 Amurat III 1574-1595 Mahomed III 1595-1603 Achmet I 1603-1617 pela 1610 s-a introdus tutunul în Turcia Mustafa I 1617 popor de Osman II 1618-1622 idiot antiteze Mustafa I 1622-1623 Amurat IV 1623-1640 33 Ibrachim 1640-1648 93 36 Mahomed IV 1648-1685 30 Soliman III 1687-1691 99 Achmet II 1691 Mustafa II 1695 dela 1700 încep a pierde marile provincii creștine Ardealul, Dalmația, Camenița etc. Mahomed II al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
actele eroice săvârșite în locul fraților fac din mezin un maestru inițiator la rândul lui, această menire împlinindu-și-o concomitent cu propriul salt ontologic. Frații mai mari nici nu primesc nume în textele folclorice, funcția lor narativă constă doar în antiteza cu mezinul, singurul care semnifică la nivel onomastic. Limita lor este comună cu malul îndepărtat al creației, unde încep apele germinatoare: „Merseră ei, merseră și iar merseră trei zile și trei nopți d-a rândul, făr-a se opri nici prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca un paroxism al degradării, această imagine furnizând o explicație pentru jefuirea periodică a planului ordonat. Instanța epică insistă pe descrierea copacilor mistuiți, ca simbol al precarității echilibrului în care se află lumea, iar în mintea receptorului se formează o antiteză cu descrierea copacilor cosmici din curtea împărătească sau din bășteaua de pe mare. Legătura totemică între cerb și flăcăul din colinde este evidentă prin puterea celui din urmă de a auzi animalul (singurul cu această abilitate, deci un ales) sau de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-te tu acasă/ La măicuța noastră,/ Că coarnile noastre/ Nu intră pe ușă,/ Făr’ numai prin munte;/ Picioarele noastre/ Nu calcă-n cenușă,/ Făr’ numai prin frunză;/ Buzuțile noastre/Nu-și beau din păhare,/ Căci beau din izvoare”. Este limpede antiteza între elementele specifice universului familiar și cele ale libertății naturale. Coarnele ample, similare cu reprezentarea razelor solare, nu pot fi cuprinse de deschiderea casei natale, dimensiunea spirituală actuală trebuie să rămână în sacru, cel puțin deocamdată, fiindcă transformarea totemică are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Prefixul negativ are o egală valoare magică, în acceași specie literară: „Spri sfântu soari răsari,/ Pi potecî nicalcatî,/ Pi roua niscuturatî”, „Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată”. Definirea apofantică a lumii instaurate prin funcția poetică absolutizată a limbajului deschide o antiteză față de planul uman, în care repetabilitatea gesturilor devine o mecanică rutinantă, și nu o reluare a faptelor zeilor. Orice drum urmat în contingent este deja bătătorit, ceea ce implică apartenența drumețului la colectivitate, spre deosebire de călătorul în mit, prin care fiecare potecă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poezia lui Ovidius" (prof. coordonator: Traian Diaconescu). Doctor în Filologie din anul 2004 cu teza "Tinerețe fără bătrânețe și sentimentul tragic al timpului" (Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, prof. coordonator: Petru Ursache). Fondator și director al revistei de cultură "Antiteze" în perioada 1996 2007. Director și fondator al revistei de cultură, arte, atitudini "Conta", din anul 2010 și până în prezent. Actualmente prezent director al Bibliotecii Județene "G. T. Kirileanu" Neamț. Cărți publicate (selectiv) "Ceremonii insidioase" (1985; poezie); "Poeme în alb-negru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru următoarele cinci, șase decenii... Acum scriu un roman. După ce îl voi termina, voi începe să scriu alt roman. Pe urmă, altul. Și așa mai departe. Într-o bună zi, s-ar putea să mă opresc. Dumnezeu știe când. (Revista "Antiteze", nr. 10-12, 2001) Al. CISTELECAN Destinul unui "acordor de gușe de privighetoare" Un personaj de-al lui Nabokov, poet (de fapt o povestire autobiografică!) este "gratulat" la o recepție de o doamnă care căuta un partener de flirt: Vai, domnule
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bun, nu zic nu) e să isprăvim chiar înainte de a porni? Nu sunt chiar atât de închipuit și nici atât de sclifosit încât să mă aventurez senin, ca și cum mi s-ar cuveni, pe urmele unor asemenea întrebări absolute. Rezon! O fi Antiteze o revistă cu măsuri drastice, dar totuși... puțină umanitate! Pe urmă, oricât de flatant mi-ar suna în urechi ceea ce ați spus, mă simt ridiculizat ori barem ironizat de neadevărul lor aproape elementar. Nu știu în ce măsură sunt "crezut", dar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mod temeinic. Cred că se apropie de limita aceea de sărăcie în care n-are altă soluție decât să se impună prin vreun geniu. E metoda moldavă. Ați debutat, în 1973, cu versuri. Puteți să oferiți "freneticilor" cititori ai revistei "Antiteze" un poem de atunci sau, poate, unul mai nou? Doamne ferește! Cele de atunci erau atât de proaste încât m-am convins singur că n-am nici o șansă de a fi, măcar o clipă, cel mai mare poet român. Așa că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]