2,251 matches
-
Iași, 2000, p. 150 12 Este, de asemenea, de admis că, la Începuturile existentei sale, impozitul nu avea un caracter permanent, iar rolul său era unul limitat. Cu timpul, Însă, importanța sa a sporit, sarcina fiscală a devenit tot mai apăsătoare si provoacă reacții negative din partea suportatorilor, ajungându-se ca toate statele moderne să folosească impozitele atât ca resurse financiare de bază, cât și ca instrumente de susținere În dezvoltarea economică și socială a colectivităților de tip statal. După alți autori
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
componente ale autofinanțării. Este interesantă și aprecierea după care se poate admite că incidența variabilei fiscale asupra autofinanțării evidențiază și o relație discutabilă, de tipul fiscalitate mare → autofinanțare ridicată și invers. Se 317 invocă ideea că, o politică de impozite apăsătoare incită Întreprinderea să procedeze la capitalizarea unei părți din profit cât mai mare cu putință, găsind În această destinație condiții mai lejere de impunere (facilități fiscale), ceea ce sugerează și o contradicție În termeni. În schimb, reglementările cum sunt cele referitoare
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
era auzit, sau care vorbea printre dinți, astfel încât era greu de știut ceea ce spusese." În sfârșit, d'Aubignac consideră că utilizarea aparteului este deosebit de judicioasă în momentele în care trebuie mobilată tăcerea unuia din cei doi interlocutori, care ar fi apăsătoare pentru spectator. "De exemplu, dacă unul din Actori citește o scrisoare cu voce înceată, un altul poate vorbi ca pentru sine în tot acest timp. Dacă un avar și-ar număra banii, Hoțul, care l-ar vedea, ar putea face
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a întrece măsura cu orice preț. În grotesc, deformarea caricaturală extremă împinge comicul spre zonele oripilantului, receptorul fiind simultan îngrozit și forțat să râdă la descoperirea insuportabilului antagonism care confruntă rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de avangarda literară postbelică în sens pozitiv, ca modalitate paradoxală dar adecvată de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a personajelor urmuziene asociabile, și pe acest considerent, unor zoomorfe grăunțe, semințe de cânepă, bame uscate, pesmeți, fasole, arșice, scorușe, nuci sunt consumate nu în localuri publice și în grupuri largi, dornice de agitație și veselie, ci într-o atmosferă apăsătoare, taciturnă, discretă și intimă. Despre Ismail, de exemplu, știm că își consumă viezurele "în timpul nopții"94, Algazy și Grummer, se răsfață cu prada de arșice tot noaptea, "în tăcerea cea mai sinistră"95, Fuchs își "absoarbe în fiecare seară înainte de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de furia retușurilor, care devin o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât de absurd cât și de implacabil, și care provoacă dincolo de râsul crispat al disperării, o stare apăsătoare de neliniște, exteriorizată în grimasă. Formula "simt enorm și văd monstrous", extrapolată asupra creației și a caracterului marelui dramaturg, poate fi aplicată și în cazul lui Urmuz, însă cu precizarea că există o deosebire majoră între calitățile aproape extrasenzoriale care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Luptele pentru Plevna; capitularea lui Osman Pașa, vestitul general otoman, comandantul grupării de forță de la Plevna, împreună cu întregul său Stat major... Cucerirea Plevnei a însemnat un moment crucial din războiul de Independență. ...În ceardac se lăsă o tăcere grea și apăsătoare că ți se făcea teama. Anton continua să povestească.... - Am văzut de aproape cum Osman Pașa, cu întreg statul său major, s-a predat generalului Cerchez și armatei române, nu rușilor!.. Acolo... la Smârdan, chiar în ultima zi de război
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
până în adâncul inimii mele mângâindu-mi parcă toate fibrele trupului meu. Soarele asfinți curând și înserarea căzu tristă și în grabă, parcă era fugărită de cineva din urmă... era parcă ceva neliniștit în aer... domnea totuși o tăcere adâncă și apăsătoare, care începu să mă strângă din toate părțile... Fumegarea amurgului s-a împânzit într-aceeași liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-a înnoptat și s-au aprins stelele într-un văzduh fără nouri. Până la răsăritul lunii mai era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vindecat de boala comorii....! încheie bătrânul istorioara. Se prea poate ca ea sa fie doar în mintea noastră... în gândul nostru, poate!.. mai adăugă, dupa o clipă, bătrânul Toma. Numa Dumnezău Sfântu știe!.. În casa padurarului se lăsă o tăcere apăsătoare, care‟i cuprindea din toate părțile,... - Hm?!..făcu boierul Șipoteanu, căzând pe gânduri. Se prea poate, să fie doar legendă, și legendele nu mor niciodată!.. - Mda!.. murmură în barbă bătrânul Toma, și după o vreme continuă... Din pâlcul de sate
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe sus, deșteptând zările. Crengi... frunze, se trezesc de sub pânza de zăpadă spulberată de vânt, stârnit nebunește de ăuitul lui. Se făcu din nou liniște, o liniște grea... apăsătoare, de așteptare... ca și când cineva și-ar trage sufletul. Apoi, pe neașteptate, zăpada fu iar spulberată. Ăuitul părea a fi a unui lup singuratic. Prin mintea-i activată de primejdie, moșierul recapitulă în gând, fără voie, tot ce știa despre lupi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înghețat prin dreptul Fălciului, șopti pădurarul la ureche moșierului. În răstimpuri, toți își lungeau gâtul, cu botul în sus către lună, scoțând niște urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar, nici când vântul le spulbera în ochi zăpada. Dar prădătorii nu se grăbeau... urlau, urlau chemări ancestrale, numai de ei știute. În viața fiarelor se cunosc strategii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și cu Nieve și... nu prea cred că o să mai fiu vreodată prietena ei cea mai bună, dar nici n-o mai urăsc. —Și pe el? Nici pe el nu-l mai urăsc. Îl mai iubești? Se lăsă o tăcere apăsătoare între ei. Îmi plăcea să cred că da, vorbi ea într-un final. Îmi plăcea să cred că îl întâlnisem pe bărbatul visurilor mele, că eram pe punctul de a ne căsători și că dacă aș fi rămas cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că arată tot felul de mârșăvi la TVR care atrag și captivează foarte, foarte mulți că nu mai au timp să vadă, să se trezească la realitatea vieți. Anii fug. Noi mereu ocupați cu toate deșertăciunile și viața este din ce in ce mai apăsătoare și nedreaptă. Numai Dumnezeu și rugăciunile noastre o poate îndrepta pe calea cea bună. Altfel ne trezim în adâncul-prăpastiei! Nu vrem să ne dăm seama nu ca nu se observă. Cine are ochi de văzut vede și cine are urechi
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
marginea pădurii. Gândul bătrânului se îndrepta spre căsuța clădită din bârne de lemn, care-l aștepta, împreună cu boscorodelile babei. Iar tânărul...el deja visa la ochii albaștri ai Irinucăi, fata pândarului, care-l ispitea molcom, făcându-l să uite tristețea apăsătoare a iarmarocului. Ghiță a lui Neculai Hriscu întorcea pe toate părțile plicul adus de aprodul primăriei. De dimineață, i se zbătu ochiul stâng. „ Nu-i a bună” își spuse omul, care, la cei treizeci și cinci de ani, avea trei băieți, cam
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
copiilor. A doua zi, grupuri de copii așteptau să fie îmbarcați în mașini ale armatei. Mulți plângeau, gândindu-se la clipele frumoase petrecute pe meleagurile natale, neștiind ce-i așteaptă viitorul, unii, doar, erau bucuroși că vor scăpa de foametea apăsătoare ce înconjurase întreaga așezare. Vasile, Mitică și Costică au ajuns tocmai la Brașov, aduși laolaltă cu alte peste trei sute de suflete. Erau triști, neputând suporta viața ca de cazarmă, impusă de șefii orfelinatului, neștiind ce soartă i-a fost hărăzită
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
trebuia să-i explice mereu că vroia să ajungă la Salto și apoi la Palenque și de la care a aflat că există muște a căror înțepătură te lasă orb... toate acestea mă contrariază. Fluviul? Mlaștinile? N-am reținut decât căldura, apăsătoare într-adevăr, o impresie de ziduri extenuate de lumină, un aer de oraș mediteranean unde trotuarele ard la amiază și noaptea e neagră ca un steag de pirați... Care e adevărata Villahermosa? Orașul unde Graham Greene își cumpăra hamac, sarape
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și căznit. O junglă pitică, vlăguită, cactuși, o șosea pustie. Oricât ai căuta, nu găsești ceva care să încînte ochiul, să-ți exalte simțurile. Peisaj de o ariditate fără speranță, care, în mod normal, ar trebui să mi se pară apăsător. Dar, inexplicabil, el mi se pare tonic. Până acum, ploile se dezlănțuiau brusc, pentru ca să se retragă la fel de brusc într-un soi de război de gherilă. De la Palenque încoace, ploile au devenit mai rare. În schimb, am dat peste orașe golite
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
oprea să pătrund dincolo de uși (spațiul de după una dintre ele era umplut doar de un ochi albastru care mă privea). Cu cât coboram mai mult, etaj după etaj, adîncindu-mă tot mai mult în penumbră, scenele deveneau mai penibile, 157 mai apăsătoare. Țipete scrâșnite mă îndepărtau de anumite zone. Gemete de plăcere bestială îmi ridicau sângele în obraji. Mai smulgeam de pe uși lacătele moi, la întîmplare, dar mă-nduplecam tot mai greu să arunc o privire în camerele cufundate-n abjecție. După
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mine sus pe schelă, eu cu gâtul înțepenit lucram la Maica Domnului purtând pe Iisus, Stă acum în casă, în fotoliu și-mi mărturisește, afară încă nu s-a slobozit ploaia, se pornește greu ca și cuvintele lui, după tăcerea apăsătoare de ieri, Va ploua! mă anunță el, îmi simt deja spatele, șarpele rece pe șira spinării, Cum a fost când Ana a urcat pe schelă? l-aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai e conștientă de prezența mea în încăpere, Ușa de la intrare, Boris în prag cu pachetele din care ies cu ușurință gâturile lungi ale unor sticle de băutură, Ciao! M-ai găsit, băiete! Abia acum își dă seama de atmosfera apăsătoare ce plutește printre noi, Ce s-a întâmplat? Mă ridic să-l întâmpin, Copilul e grav bolnav! Sabina te-a chemat! Pentru moment Boris lasă să-i alunece sticlele pe masă, ne privește pe rând pe amândoi, apoi zâmbetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zâmbind ironic. Ashling dădu stânjenită din umeri. Te-a sunat? întrebă Lisa brusc. Ashling dădu din cap, rușinată de cât era de ratată. Oare o sunase pe Lisa? Probabil, vaca lăudăroasă. După câteva secunde de tăcere, curiozitatea a devenit prea apăsătoare: —Pe tine te-a sunat? Spre surprinderea ei, Lisa dădu din cap în semn că nu. —Idiot! spuse Ashling energic, mai liniștită. —Idiot! aprobă Lisa cu o veselie neașteptată. Dintr-odată, părea foarte amuzant că nu sunase pe nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
urâte. Dar era la o aruncătură de băț de primărie, de consiliul local, unde mai pui că se Învecina cu vreo zece puburi. Puburi, biserici și ploaie. Trei lucruri pe care Aberdeenul le avea din belșug. Cerul era Întunecat și apăsător, iar strălucirea de sodiu a luminilor stradale dădea dimineții un aspect bolnăvicios, de parcă străzile ar fi fost măcinate de o suferință anume. Ploaia torențială din noaptea trecută nu se oprise de tot, iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
idioți. Insch se urcă din nou pe birou și Îl privi pe Logan de sus În jos. — Ai de gând să mă abandonezi, sergent? — Nu și dacă am de ales, domnule. Insch aprobă din cap, distant și inexpresiv. O tăcere apăsătoare Își făcu loc Între ei. Era una dintre mărcile de succes ale inspectorului Insch. Lasă o pauză Îndeajuns de mare În conversație și, mai devreme sau mai târziu, suspectul va spune ceva, orice, pentru a umple tăcerea. Era uimitor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]