8,321 matches
-
n-o mai poți înțelege fisurată în pojghița gri unde cutreieră pacea speranța cât firul de iarbă adorate ispite frânturi de memorie abea le disting știu: pasărea amintirii te poate ucide în somn Cromatică Atâtea flori pier în lumina zăpezii aparențe de fluturi îmbrăcând ale morții culori desen muzical prin care respir de o bună bucată de vreme stări viitoare presimt până la cel mai mic amănunt o planetă scăpată din margini un Cosmos bătrân marea scrâșnind pe treptele cerului fericirea dezordinii
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
la fel și păsările călătoare doar o barză mai adastă pe turla bisericii, orele cresc violete și lungi, landele fumegă privește o clipă din ceruri o, tu luna bălaie toamna-ți rînjește cu aurul ei mărunt printre crengi 4. despre aparența lucrurilor ce am putea să mai spunem? dau să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață o ceață aurie impregnată în palma mea împleticită între liniile destinului dau s-ating fereastra dulapul patul, dar ele nu vor
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
de ciori împărțind verdicte nu întotdeauna drepte cu un rîs idiot lățit pe fața mea întreagă pînă la acel grad al delirului unde și crima părea îngăduită în hohotul cosmic, el însuși criminal asist la destrămarea timpului și-a tuturor aparențelor lovesc fereastra dulapul și patul sînt țandără dau să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață aurie impregnată în palma mea dar despre aparența lucrurilor am putea să mai spunem multe alte nimicuri 5. treceam prin oraș
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
în hohotul cosmic, el însuși criminal asist la destrămarea timpului și-a tuturor aparențelor lovesc fereastra dulapul și patul sînt țandără dau să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață aurie impregnată în palma mea dar despre aparența lucrurilor am putea să mai spunem multe alte nimicuri 5. treceam prin oraș cum aș trece printre propriile mele amintiri lepădate constructe ciudate de plasme și vis eu treceam printr-un oraș ce n-a fost nicicînd un oraș născut
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
contradicție interioară, cuvîntul cel mai necesar ar fi fulgurant. Modul său de cunoaștere și expresie, întreaga lui fire nu și-ar găsi, cred, altul mai potrivit. Brusca luminare a sensurilor ațipite în amănuntele concretului și efortul de continuă descojire a aparenței, pînă la punctul de adevăr aflat dincolo de ea, dădea vieții alături de Alexandru Ivasiuc tensiunea unei aventuri intelectuale irepetabile. Nu demult am reconstituit ceva din acea atmosferă: răsfoiam niște hîrtii de-ale lui în care am găsit începutul unui eseu încredințat
Alexandru Ivasiuc - inedit by Tita Chiper () [Corola-journal/Imaginative/15478_a_16803]
-
din pegra societății, urmașii mîndrului Bonifaciu Cozianu sporesc, în volumul al treilea al Cronicii..., lumea și așa supraaglomerată a derbedeilor, escrocilor, peștilor, hoților și învîrtiților de după război. Vechile măști au căzut și arată altfel acum acel contrast dintre esență și aparență pe care s-a întemeiat și cu care și-a cucerit cititorii uriașa galerie de personaje a Cronicii.... Deși ajunși pe ultimele trepte ale degradării, Elvira Vorvoreanu, Gogu Apostolescu, Cezar Lascari, Șerban Romano, Titel Negruzzi, Radu Calomfirescu și ceilalți își
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
calm și bleg, Fănuș/ e apucat de nimeni ca de doruri;/ dă cu sărutul numai doar în zboruri/ Iar iernii lumii e învârtecuș". "Urs" da, într-adevăr, dar "blând", "calm", "bleg"? Cum se poate? Se poate, pentru cine trece de aparențe. Mă atrăgea, desigur, la Fănuș Neagu și faptul că frecventa lumea literară, că avea cunoscuți pe la reviste, pe la edituri, pe la radio, foști colegi de la Școala de literatură, acum redactori, reporteri, gazetari, tineri care se dedicau îndeletnicirii literare dar și boemei
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
porțile Academiei Române. Hazardul obiectiv, ca și «obiectul oferit obiectiv unui obiect», a ținut să se manifeste încă o dată, iar teribila lykantropie a ipocritelor lucruri, criză fiind de aramă, și-a dat acum sângele pe față, ca un vampir numai în aparență pasiv. Cravata trăgea, nu-i așa, spre cravată, - de gâtul meu tânăr, apoi tot mai uscat, atârnaseră câteva zeci, de toate culorile, dar mai ales sobre, ca și cum le-ar fi purtat un triunghi, ori un pătrat, ori un tetraedru, erau
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
către teoria politică a Antichității" (Sofiștii, trad. rom., Mihai C. Udma, Editura Humanitas 1999, p.7). Rusia țaristă a păstrat orele de greacă și latină, dar le-a golit de conținutul lor firesc, deoarece a vrut să-și dea doar aparența de europenism; Rusia bolșevică a eliminat și aparența. România și-a dat un sistem de învățământ începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea care a ajuns în scurtă vreme la nivel european. Și nu mă refer doar la
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
Mihai C. Udma, Editura Humanitas 1999, p.7). Rusia țaristă a păstrat orele de greacă și latină, dar le-a golit de conținutul lor firesc, deoarece a vrut să-și dea doar aparența de europenism; Rusia bolșevică a eliminat și aparența. România și-a dat un sistem de învățământ începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea care a ajuns în scurtă vreme la nivel european. Și nu mă refer doar la învățământul universitar, ci la toate treptele începând cu
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
o ultimă ipostază a emfaticei candori a poetului, ca o ultimă degenerescență a inocenței". Oarecum excentrică - ce zic: excentrică de-a binelea! - e ascendența altui poet: ,Nicolae Coande e un homerid nu atît pentru că profită de vederea stihialelor prin disprețul aparențelor, cît pentru că mînă o stare unică la consitența unui recitativ existențial". Care e, de fapt, modalitatea analitică a lui Al. Cistelecan? Una ce ni se pare postimpresionistă (cine voiește a ne corecta poate spune postmodernă; n-avem nimic împotrivă!), căutînd
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
a exasperării. Ba chiar o formă Ťa înstrăinării ontologiceť pe care el însuși o propune". în dezacord evident cu ,himerismul", concept de un ,imperialism clandestin", lansat de poet, Al. Cistelecan găsește de cuviință a schița cîteva circumstanțe atenuante în favoarea acestuia: ,Aparențele Ťcaragialieneť abia maschează, de fapt, un fond patetic, din care Baghiu și-ar fi putut construi un punct de acord". Și chiar îi întinde o mînă confraternă celui alunecat în dificultate: , Cu atît mai mult folos cu cît exigențelor de
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
trăsătura sa caracteristică, sau printr-un joc de cuvinte care remotivează etimologic termenul impresar, legîndu-l de noul sens al lui impresie. Pentru că intră în expresiile a da impresia, a lăsa impresia, a face impresie, cuvîntul impresie apare ca legat de aparență și de efectul ei șocant, exprimat de alți termeni ai aceleiași familii lexicale: a impresiona, impresionant. De aceea, impresia creată este identificată cu autoaprecierea exagerată și cu intenția de epatare, exprimate și de formulele a-și da aere, a-și
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
care nu pot ajunge decît așa, prin folosirea abstracțiunilor. În felul acesta, termenul abstract devine singura poartă de pătrundere spre adevăr, cum și abstracțiunea devine semnul distinctiv al adevărului. Cine nu gîndește abstract se tîrăște nevolnic în felia sensibilă a aparențelor mincinoase, departe de tainele latente și mîntuitoare ale universului. Rezultatul este că jargonul non-intuitiv, formă gravă de glosolalie cronică, devine scop în sine, ajungînd să fie cultivat de dragul lui însuși. Al doilea simptom este vraja pe care o resimțim răzbătînd
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
actualitate și astăzi. A.-S. T. A fost o vreme, nu prea demult, când și aici se putea avea succes cu un pic de ironie, care acoperea orice alte lipsuri și ajuta la o relativ respectabilă trecere prin lume, dând aparența de persoană cultă, cu perspectivă asupra vieții și înțelegere a lumii - persoană înfățișată inițiaților ca aparținând unei extinse francmasonerii intelectuale. Se mai întâmplă să întâlnim uneori câte un reprezentant al acestei epoci dispărute, cineva care și-a păstrat surâsul fin
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
unuia care n-a știut decât un singur lucru în viață ; O întâmplare la care se tot întoarce și pe care o tot povestește, numai să apese cineva pe buton etc. În toate aceste cazuri plăcerea ironistului e să dea aparența că e chiar el prins în capcana în care a căzut celălalt. ș...ț Dar, pe de altă parte, e la fel de caracteristic pentru ironie să apară într-o situație antitetică. Față de un surplus de înțelepciune să pari cât se poate
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
celălalt. ș...ț Dar, pe de altă parte, e la fel de caracteristic pentru ironie să apară într-o situație antitetică. Față de un surplus de înțelepciune să pari cât se poate de neștiutor, de stupid, de Popa Prostul 3, și totuși în aparență mereu gata să mai înveți ceva și mereu binevoitor, încât arendașii înțelepciunii să te îngăduie cu plăcere pe rodnicele lor pășuni; față de un entuziasm sentimental, suspinător, să fii prea mărginit pentru a realiza sublimul care-i entuziasmează pe alții, și
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
dintr-un pact autenticist cu cititorul. Scriitorul însuși, aflat într-o călătorie la Cernăuți, întâlnește pe stradă un copil care seamănă uluitor cu copilul prietenului său de la București, compozitorul și violoncelistul Ludwig Holdengraeber. Stranietatea e mai complexă decât această simplă aparență. Copilul murise, după cum murise și tatăl său, compozitorul Ludwig, acesta spânzurându-se într-un sanatoriu de boli psihice, unde ajunsese în urma unei crize de gelozie. Mama copilului din Cernăuți este nimeni alta decât fosta soție a lui Ludwig, ajunsă în
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
de aceeași experiență a restauratorului - nivelul spațiului cultural, al istoriei artei și, înlăuntrul acestuia, al unor istorii particulare pe care le unesc cîteva elemente comune: mai întîi peisajul și, mai apoi, peisajul rezumat, puternic circumscris, care este natura moartă. în ciuda aparențelor comode, care ar lăsa să se întrevadă doar un dialog unic, Dinu Săvescu - Theodor Aman, în fond, pictorul invocă un întreg fenomen, în esență acela al plenerismului românesc, în care sînt integrate patru mari momente ale istoriei picturii noastre moderne
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
de funcționare, pe lîngă faptul că sînt foarte puține, sînt dificil de construit și, mai ales, de ținut într-o bună stare de funcționare pe termen lung. La Baia Mare s-a reușit acest lucru în mod surprinzător, și în pofida tuturor aparențelor, deși nici poziția excentrică a locului și nici contextul general nu constituiau, la data inițierii Salonului internațional de gravură mică, premise încurajatoare. Tenacitatea, abilitățile manageriale și un anumit tip de reverie romantică, pe care le ilustrează foarte bine Mircea Bochiș
Muzeul Florean în 2005 (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11193_a_12518]
-
chiar în faza de corectură, pentru a înlătura riscurile denaturării unui text ce capătă o mare circulație. 2. Secerile sau secetele? Sunt un mare admirator al unui poem arghezian datând din 1946, Târlă, pe care îl consider o capodoperă ignorată. Aparența e că ar fi o poezie scrisă cu o recuzită gândiristă, în stilul lui Nichifor Crainic, imaginându-i pe Iisus și pe apostoli coborând pe pământ, printre oameni, sub travestirea de ciobani. Revista ,Gândirea" își încetase apariția în iulie 1944
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
e pâinea",/ am privit în sus,/ florilor din fereastră le era sete,// un înger a urcat scările la brațul meu,/ Ťvezi că fierbe ceaiulť, mi-a spus,// și mi s-a părut că nimeni nu mă va mai lovi vreodată.// Aparența de normalitate/ răscumpără viața,/ pe 13 decembrie" (p. 48) Poezia Clarei Mărgineanu e plină de paradoxuri. Aparent intimistă, ea exhibă cu voluptate volutele sufletului într-o retorică, uneori prea înaltă. Nu poți să știi niciodată citind aceste versuri cât este
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
Geo Vasile Prozator și totodată analist al prozei românești, Daniel Dragomirescu, moldovean după toate aparențele, își localizează perimetrul narațiunii din întunecatul noiembrie în sudul țării (Brănești, Vidra, Goștinari, Vărăști, Sabar, pădurea Pustnicu, dar și la București), în anii '50, după moartea generalisimului moscovit. Există intenția de a construi epic, dovadă cele două părți și epilogul
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
Frunzetti s-a afirmat în acest interval de tranziție spre realismul socialist ca un critic moderat, care se avânta cu prudență pe tărâmul ideologic, evitând clișeele lozincarde și capcanele limbajului de lemn. Este important să amintesc un fapt politic, în aparență fără vreo legătură specială cu arta, care s-a produs în primele luni ale lui 1949 și care a avut totuși consecințe foarte însemnate în domeniile activității ideologice de ,îndrumare a creației": ,verificările" de partid. Pe atunci ele îmi apăreau
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
și birocrații noștri, aleși și numiți, centrali și locali, se comportă, si sunt priviți de unii concetățeni, ca și cum s-ar afla în posesia cornului abundentei perpetue, din care lasă să cadă, de regulă în preajma alegerilor periodice, beneficii individuale directe în aparență nelimitate, mărind astfel deficitele diferitelor bugete publice, a căror povară este aruncată în mod injust în viitor. Prin definiție, însă, posibilitățile statului fiscal actual de a furniza bunăstarea privată a cetățenilor sunt (trebuie să fie) limitate: pe de o parte
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]