2,718 matches
-
Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor. Stimulat de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg de linguri și de furculițe. La un simplu gest al său, halbele zburară de pe mese, așezându-i-se În două piramide pe umerii tatuați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și așteptând deznodământul. Cuprins ca de un resort nevăzut, trupul său dădu să se ridice și el odată cu ceilalți, dar medicul, dând peste cap câte un păhărel de Alexandrion, reuși să-l potolească. Când zarva mulțimii se mai domoli, medicul aplaudă cu patos... Ceilalți meseni, scăldați În sudori, Îl priviră În tăcere. Dinspre locul unde se afla, turbanul lui Satanovski Îi răspunse un croncănit de corb. Ascultându-l, Oliver trase concluzia că adevărul ultim al lui Satanovski nu se deosebește prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
său, altfel n-ar putea exista...”. Și spunând aceasta, omul-locomotivă fluieră scurt, strigând: Ura! Înșirați cu mic, cu mare În spatele lui, toți Îmbrăcați În halate albe, omul de paie Braic, femeia-capră, femeia-girafă, femeia-pâlnie Olanda, oameni-mâini și oameni-degete, femeia-uter și femeia-capră aplaudară frenetic, strigând, În timp ce pufăiau și scoteau rotocoale de fum pe nări: Ura! Ura! Noimann Încercă să se ridice În picioare, cu gândul de a porni pe urmele lor, dar o durere ascuțită Îi străfulgeră șoldul stâng și medicul Își pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bune au să vie, O poezie albă peste noapte Cerneala cărnii tale va să scrie. Aplauze. Fata subțirică și tunsă scurt și ea versurile colegei din Târgu Jiu. Deci cei de la tribună sunt elevi de la alte școli, deduce Popescu și aplaudă tare, vrea să se facă remarcat. Poeta se așază, roșie ca un apus de soare printre palmieri, chiar pe scaunul de lângă cea cu părul negru și alura băiețoasă pe care Gelu nu o mai scapă din ochi. Recită apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
durdulie și negricioasă de la Constanța, apoi ea, aleasa privirilor lui Gelu, dar despre ea nu spune nimeni din ce zonă a țării provine. Recită cu un accent nu tocmai românesc o traducere proprie după o poezie de Ady Endre. Popescu aplaudă din răsputeri. Murmurul sălii se potolește greu, dar nu entuziasmul ci indisciplina e la origine. Un tip cu chelie se ridică și Începe să-și amintească de cum era când era el elev. Câțiva elevi hohotesc totuși În contratimp cu poantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau se citește privind sala cu un aer absent și rozându-și o unghie. Popescu Gelu Îi vede numai degetul și ochii. De câte ori se termină o poezie sau cuvântul cuiva, amintirile chelului, spre exemplu, fata scoate degetul din gură și aplaudă Împreună cu toți ceilalți. În urma degetului, buzele ei rămân Într-un zâmbet enigmatic. Îi vine din nou rândul să citească, de data asta o mică povestire lirică scrisă chiar de ea. Gelu se apleacă În față și ascultă cu ochii larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Împreună cu ceilalți când vreun accent pus greșit schimbă sensul câte unui cuvânt. Nu-și mai amintește dacă și el a aflat atunci cum o chema pe autoare sau nu. Își amintește numai aerul ei absent din momentele În care era aplaudată și felul În care Își rodea unghiile de parcă fabrica Încet-Încet acel zâmbet pe care Îl lăsa apoi la vedere pentru câteva secunde. — Dar dumneata ce-ai fost În armată? - Întreabă directorul. — Poștar! - declară plin de mândrie Subalternul. — Cum poștar, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prezenta un bărbat Înalt, cu cravată neagră (amantul latin, probabil), care Îmbrățișa o femeie elegantă, Într-o rochie de seară, după câte se părea, pe puntea unui iaht. Avem aici o carafă de sangria și Încă una de margarita. Au aplaudat, au aclamat și au turnat. — În plus, am quesadillas de pui, mini burrito, niște chipsuri picante și sos mexican. Și, ca desert, prăjituri Magnolia. —Ce legătură au prăjiturile cu glazură roz cu seara noastră latină? Întrebă Courtney, luând una de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din frigider. O cumpărasem În urmă cu un an, pentru că citisem În Glamour că trebuia să ai Întotdeauna o bere rece În frigider, În caz că un tip În carne și oase s-ar materializa la tine În casă și i-am aplaudat În tăcere pe oamenii ăia de treabă pentru echipa lor redacțională. Totuși, până când m-am Întors, Philip părea să-și fi pierdut cunoștința. —Philip. Hei, uite, ți-am adus o bere. —Hrr. Mormăia, cu ochii zbătându-i-se sub pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
casa lui de pe Lacul Como. —George? Întrebă Oliver, În timp ce toată lumea se aplecase, ca să fie mai aproape. —Clooney, spuse Marlena. Cine altcineva? —Aoleu, nici măcar nu mai pot să ascult chestiile astea, se plânse Leo. Sunteți cu toții atât de jalnici. L-am aplaudat În tăcere pe Leo pentru bunul simț, dar era prematur. — Voi credeți că e ceva relevant În toate astea? Numiți trei persoane cu care a fost cuplată Jade Jagger și spuneți-mi la ce casă de bijuterii lucrează În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
era semnalul. Hef se extrase din cârdul său de iubite și urcă Încet la nivelul superior al scenei, apoi bătu o dată În microfon și tună: —Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit. Fu Întrerupt de ovațiile frenetice și țipetele mulțimii, care aplauda, urla și incanta: „Hef, Hef, Hef!“ — Da, mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult tuturor pentru că ați venit să sărbătoriți cu mine și echipa mea - se opri puțin să facă cu ochiul mulțimii, ceea ce atrase un chiot general - cincizeci de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că Meyer Harris Cohen omorâse unsprezece tipi de care știa el și că încasa pe an minimum zece milioane, pentru care nu plătea impozit. Dând din cap, spuse: — Mickey, ești un comedian. Un grup de haidamaci de la o masă apropiată aplaudară monologul. Mickey îi salută cu pălăria. — Mda? Atunci de ce nu râzi? Davey, Johnny, căutați-mă în altă parte! Stompanato și textierul ieșiră din separeu fără să crâcnească. Cohen zise: — Ai nevoie de ceva de lucru sau ceva lipeală, corect? — Nexam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
eu sunt căpitan, iar tu locotenent. Nu uita ce înseamnă asta. Acum te rog să pleci. Lasă-ne să lucrăm. Dudley salută scurt și ieși. Mal observă că mâinile nu-i tremurau, iar voce nu-i tremura. Meeks începu să aplaude. Mal zâmbi, își aminti în fața cui zâmbea și se opri. — Meeks, tu ce vrei? Meeks se legănă în scaun. — O friptură la Dining Car și, poate, o vacanță la Arrowhead. — Și? — Și nu mă dau în vânt după misiunea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
descifreze muzica, să prevadă încotro se îndrepta. Tocmai avu impresia că înțelege sincronicitatea, când interveni un crescendo de niciunde, cântăreții se opriră, aplauzele se declanșară ca un tunet și lumini strălucitoare inundară localul. Claire îi lăsă mâna și începu să aplaude. Un mulatru, stâlp de local, alunecă până în dreptul mesei lor și zise: — Bună, dulceață. Nu te-am mai văzut de-un car de vreme. Claire își abătu privirea. Danny se ridică în picioare. Mulatrul reluă: — Ți-ai uitat vechii prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
saxofonul lui Coleman se înălța spre stele. Luminile albastre muriră. Sunetul ascuțit se îmblânzi, trecând într-o tonalitate joasă, șuba-duba, șuba-duba, se stinse în întuneric și apoi pieri cu totul. Se aprinseră niște lumini veritabile, iar publicul năvăli spre scenă, aplaudând. Buzz se zbătu în vâltoarea de trupuri, cu Mal lângă el, ridicat pe vârfuri, ca să vadă mai bine. Toți ceilalți din jur erau negri. Buzz clipi și îl văzu pe Coleman ieșind pe ușa din dreapta, cu saxofonul ținut deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gândesc la Barbă și la cuvântarea lui. Ce de profesori erau în jurul directorului! Mai toți bătrâni, unii încruntați, alții zâmbitori... și mai toți moțăiau din cap cu multă bunăvoință, în semn că așa este tot ce spune Barbă! Ba unii aplaudau, și după ei se luau și cei câțiva părinți rătăciți pe-acolo. Când a terminat de vorbit, s-a bucurat toată lumea, oftând ușurată, și ne-a dat drumul acasă, după ce ne spusese că a doua zi, la 8 dimineața, să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pași, odată cu terminarea cântecului, trebuia să ieșim din Cișmigiu: "Ah, unde, unde Ești tu, răspunde? Pe tine te chem, mereu, mereu, Odorul meu! Ah, vin-la mine, Voi muri fără tine, Ah, unde..., undeeee Ești tu, răspundeeeee!" Băieții vor să m-aplaude și să mă felicite, dar le-ngheață vorbele pe buze, când din capătul aleii se aude o voce groasă și foarte cunoscută: ― Aicea sînt! Și-n fața ochilor noștri îngroziți apare... Tiranul, privindu-ne scrutător! Am rămas cu toții "pe loc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și să-i zic "Barbă"!) ― Mulțumesc, cunoșteam amănuntul! Nu vă fac nici o vină din aceasta: dealtfel, sânt fapte care s-au petrecut înainte de venirea mea. Sînteți rudă cu tenorul Băjenaru? ― Da, domnule director..., nepot! ― L-am auzit și l-am aplaudat de foarte multe ori. Unchiul dumneavoastră, însă, avea un păcat, care ar putea fi considerat și o calitate; nu cânta decât la operă... și foarte rar în familie sau în... aer liber, hm, hm, nu știu dacă înțelegeți cam ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
repetară Cuceritorii. Alexandru coloră repede chipul, găsi un albastru intens pentru ochi, arcui cu negru sprâncenele și contură umerii lați. Ștefănel scoase sabia Încrustată cu perle și o ridică, cu ambele mâini, deasupra capului. Cuceritorii izbucniră În urale, iar mulțimea aplaudă, fără să știe de ce. Un grup de cincizeci de ieniceri din garda sultanului Își făcu loc spre linia de Cuceritori. Cei aflați În primul rând Încrucișară sulițele. - Suntem trimișii luminăției sale sultanul! strigă comandantul grupului. Penelul lui Alexandru continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
strigă Firoz. Se aude hârâitul acului de gramofon și o muzică dramatică, de pian, inundă încăperea. Pran se uită peste spătarul scaunului și vede un titlu care luminează brusc ecranul: Sylvia sau teroarea traficului cu sclavi albi Firoz începe să aplaude tare și unul din cadavrele aflate pe scaunele din spate se ridică brusc frecându-se la ochi. — Este ceva special! anunță Birch spre sala aflată în întuneric. N-a fost făcut pentru publicul larg . Pran n-a mai văzut nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe crengile de jos, unde se află scaune și paturi. — Nimeni, strigă nababul cu primele cuvinte inteligibile pe care le rostește după ore de tăcere, nu trebuie să sufere în vreun fel, în timp ce este oaspete al lordului de Fatehpur! Este aplaudat puternic. — Acesta este un loc grozav pentru vânătoarea de tigrii, îi spune Vesey diwan-ului, cu acel surâs afectat al bărbatului care a împușcat unul sau două exemplare la viața sa. Diwan-ul încuviințează politicos. Pentru Dumnezeu, nu poate manifesta prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plângă de milă, iar când, după câteva ore, este chemat la linie să lovească, prima mingie îi atinge picioarele fără să-și dea seama, atât este de cufundat în propria sa tristețe. Când se întoarce la pavilion, echipa adversă îl aplaudă în derâdere, lovindu-și cizmele una de alta, zâmbind superior. Guturaiul de fân este o experiență cu totul nouă. Este ca un șoc, de parcă zona englezească rurală se răzbună, făcând deosebire între cei care îi aparțin și ceilalți care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ad-hoc, de unde o femeie cu nasul cârn, în uniformă cvasi militară, ține o cuvântare în fața publicului. Ridică un portret al Primului Ministru, denunțându-l drept Pied Piper, unealta conspirației semitic-bolșeviste. Prietenii lui Jonathan bat din palme și se bucură. Jonathan aplaudă și se amuză. Citește numele scrise cu vopsea pe magazinele din spatele scenei: Silver's Kosher Delicatessen, Bloom's Bakery, imaginându-și-i pe mai marii Zionului complotând printre cârnați și sacii cu făină. Apare apoi o femeie mai bătrână, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stacojiu. — O, Doamne! exclamă Star. Încăperea se cufundă în tăcere. Niște poeți georgieni care încercau să plece în semn de protest față de folosirea versului liber de către Selwyn, se întorc să vadă de ce nu i-a observat nimeni. Cineva începe să aplaude, apoi se oprește din nou, redus la tăcere de expresia rigidă a lady-ei Tredgold. Star îi trece sticla de șampanie lui Jonathan și-și ține mâinile la spate. — Jonathan, zice ea mustrător, nu trebuia să-mi dai acele lucruri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
muritorilor de rând. Abia acum începe comedia cu actorii care-și joacă rolul. Am început să-i privesc ca pe ceva firesc pentru oameni, să-și râdă de apucăturile lor, dar și plâng de bucuria în care m-am trezit aplaudând. Era sărbătoare, cred..., una în care mă eliberam de răutăți și-mi puteam pipăi sufletul, prin cuvinte mărturisite în șoaptă. Tu mă știi, femeie...! Nu mă pot lipsi de tine, chiar dacă aș avea punctul de sprijin de care să proptesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]