11,066 matches
-
și un miles gloriosus din cei doi de care am pomenit, jurându-se că are cele mai proaspete știri În chestiunea aceea, transmise lui de un cumnat servitor la Palat; și conversația se Întrerupse când toți, cu excepția lui Dómine, se aplecară peste balustradă ca să salute niște dame ce treceau Într-o caretă descoperită Într-un vălmășag de fuste larg Înfoiate și de brocarturi, Îndreptându-se spre prăvăliile argintarilor din Poarta Guadalajarei. Erau tusonas, adică cocote de lux. Dar În Spania dinastiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ducând la spate mâna stângă scoase daga vizcaína din teaca pe care o purta atârnată de cingătoare În dreptul rinichilor. Publicul se agita și se Înghesuia ca să lase spațiu liber, femeile țipau de pe locurile lor, iar ocupanții camerelor de sus se aplecau la ferestre ca să vadă mai bine. Nu era ceva ieșit din comun pe vremea aceea, cum v-am mai spus, ca spectacolul din corrale să se mute de pe scenă În patio-ul din fața ei; așa că toți se pregăteau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu folosească subtilități de scrimă pentru a-și menaja sănătatea, ci să atenteze numaidecât la cea a dușmanilor. Fandă puternic În direcția celui cu capa Împăturită În patru și, nemaioprindu-se să vadă rezultatul - care nu fu mare lucru -, se aplecă Încercând să-l ologească la țurloaie pe altul cu vizcaína. Și dacă tot am făcut mai Înainte niște socoteli, hai să le continuăm zicând că cinci spade plus cinci junghere Însemna zece lame de oțel sfâșiind aerul; astfel că băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din uimire În uimire, a văzut că, auzindu-l, Charles al Angliei și ducele de Buckingham se uitau unul la altul. — Alatruiste! exclamă prințul de Wales, cu pronunția aceea a lui atât de tinerească, de Închisă fonetic și de britanică. Aplecându-se puțin peste pervazul ferestrei, aruncă o privire lacomă asupra situației de dedesubt, din patio, și se Întoarse iar, Întâi spre Buckingham, apoi spre rege. În cele câteva zile de când se afla la Madrid avusese timp să studieze unele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care cuprindea litere, și mi-a citit cu voce tare. Glasul ei era moale și cald și adesea ațipeam în vreme ce citea. în anii aceia curentul electric era raționalizat. Spirala din bec ardea ca fitilul unei lumânări de ceară. Ea se apleca mult peste carte, citindu-mi, spre exemplu, așa: Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Și, văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și ferma Evigheten („Eternitatea“). Se afla în partea cea mai depărtată a ocolului silvic, de aceea se și numea așa. Bunicul locuia în cea mai mică încăpere, aflată în spatele bucătăriei, sub brazii uriași, ca să zic așa. Ah, bunicul! Cum își apleca lent, parcă ezitând, capul greu când sta lângă pianul mamei, acel cap care de fapt ar fi trebuit să fie așa de ușor! Asculta muzica, legănându-și capul. Adesea ne vorbea cu vocea lui, parcă de preot, iar timbrul adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
piatră colțuroasă. în fața lui se afla o bucată de deșert slab marcat și un munte înalt, cu umbre puternice. în punctul în care pustiul întâlnea muntele se ridica Marele Tufiș. între Doré și tufiș se afla Moise. Sta un pic aplecat în față și ținea mâna dreaptă făcută pâlnie în jurul urechii. Era evident că auzea o voce. Tufișul ardea, dar într-un fel indiferent și fără legătură cu restul lumii. Din el ieșeau flăcări, atât în sus, cât și în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Soția mea și cu mine dorim să subliniem că vom urmări cu toată atenția munca dumneavoastră cu fiul nostru. în special în două privințe. Eu mă străduiesc întotdeauna să am o relație cât mai apropiată cu părinții, a spus învățătoarea, aplecând și mai mult capul. Copiii sunt, în orice caz, proprietatea părinților. Aceste două domenii, a spus tata, sunt cititul și scrisul. La mine toți copiii învață să citească, a spus învățătoarea. Și să scrie. în afară de cei needucabili, desigur. Natural, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se aflau copii mai mult sau mai puțin muribunzi din cauza ofticei. La Norsjövallen epidemia fusese eradicată. Din sus, pe drumul dinspre Mină, venea Konrad Lindgren cu calul și căruța lui de mărfuri. La râul Mellan stătea și pescuia Arnold Landin, aplecat peste parmalâcul podului. Era 24 august. Atunci a început de-adevăratelea, ca să spun așa, viața mea de necunoscător într-ale cititului și scrisului. Chiar în prima zi am primit cărțile. Era un moment solemn și emoționant. A trebuit să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
omite nimic. Nici lucrurile inexistente nu-i scapă: curelele de la sandalele Mariei Magdalena, cele șase degete de la piciorul stâng al lui Iisus când a ținut predica în templu, Petru dându-și foc hainelor - căci atunci când se dezice de Hristos, se apleacă prea tare peste focul paznicilor. Noi nu afirmăm nimic, a zis el. Dacă aș fi avut cu mine în raniță afirmații gata făcute, atunci Biserica Suedeză nu m-ar mai fi trimis aici. Purta într-adevăr o raniță în spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și mă lungeam, mușchii îmi deveneau tot mai puternici, iar capul, care la început fusese un pic prea mare în raport cu trupul, părea tot mai normal. Dar noii mei colegi erau în fiecare an tot mai mărunți și trebuia să mă aplec ca să pot vorbi cu ei. De aceea spinarea mea se cocârja tot mai tare. Și silabiseam din ce în ce mai tare pe măsură ce treceau anii. După patru ani în clasele primare, spre marea mea părere de rău, a trebuit să trec în cursul elementar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
micșorate. Mă țineam strâns de ele. Ținem mult unii la alții, am spus. Nu putem fi mutați de colo colo ca niște obiecte neînsuflețite. Există legături în fața cărora toate celelalte considerente practice trebuie să dea înapoi. Atunci ea s-a aplecat și și-a apăsat palma pe genunchiul meu. Ținea capul într-o parte și își desfăcuse buzele într-un zâmbet decis. Trebuie totuși să recunoști că ești un pic deosebit. Tovarășii tăi din salon cred că ești diferit. Chiar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
rotile, iar o fată din asociația Tineretul Bisericii, care mesteca gumă, a împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă și nemeșteșugită sau o comunicare. Eram zece sau unsprezece ascultători. Ne aplecam în față și puneam mâinile pâlnie la ureche, ca s-o pricepem ce spune. Cei mai buni ani ai vieții ei, zicea, i-a folosit ca să scrie și să țină conferințe despre sfinți și sfințenie. Dacă ar vrea, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am lăsat câteva secunde sufletul înfometat să răsfoiască întreaga și neprețuita lucrare, foaie cu foaie, pagină cu pagină, imagine cu imagine. în adâncul meu nu lipsea nimic, nici o figură, nici o linie, nici o umbră. Cum stăteam acolo, cu genunchii îndoiți, ușor aplecat în față, cu chipul întors spre lumină, m-a izbit gândul că uitasem să-i povestesc tatei ceva. Am fost confirmat, am spus. Pot primi cuminecătura. în același timp am simțit cum mâna mea, parcă din propria ei voință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am spus eu. Am primit-o doar în dar de la Coroană. A fost un gest frumos al Coroanei, altfel numită și Consiliul Domeniilor. Dar sigur că puteau intra dacă încăpeau. Intrați și priviți amândouă camerele. Au fost siliți să se aplece. Nu puteau să-și îndrepte grumazul și genunchii. Stăteau încovoiați și îngrămădiți în cabană și se minunau că Elis din Lillåberg construise ceva atât de mediocru - ca să nu spună neînsemnat ca mărime. Trebuia s-o locuiască un vânător al Coroanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
izvorul luminii din spatele Creatorului, unde nu trebuie trasă nici o linie, a venit la mine directorul, cel care mă învăța totul despre gândurile ființei umane, mai ales ale lui Blaise Pascal. Cu pipa stinsă atârnându-i în colțul gurii, s-a aplecat peste umărul meu drept și a spus: Această imagine mi-o amintesc bine. Este cea dintâi din Biblia lui Doré. O aveam acasă în copilăria mea. Da, am spus eu. Și în copilăria mea. Dacă îmi amintesc bine, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
barba. Dar când m-am întors, am văzut cum ea, cea atât de bătrână, se târâse până la plăcuță de metal și o cerceta îndeaproape. De bună seamă, eu nu știam ce litere spumegau acolo, pe suprafața lucioasă. Ea s-a aplecat, mioapă, și a citit. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi silabisit. Apoi l-a căutat pe intendent. Acum Manfred Marklund știe că e bolnav, da, și admite asta. Dar boala în sine nu pare să-l neliniștească. Ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și i-am zis să nu mai gătească așa de condimentat și violent și grosolan și fierbinte. Pentru moment, eu nu suport mâncarea. Dar știi și tu cum e Eva. Gustave Doré a murit la apogeul drumului său. S-a aplecat asupra îngerului care-i arăta Ierusalimul lui Ioan. Tocul i-a căzut din mână, iar fruntea lui înaltă s-a sprijinit pe o bucată de stâncă din prim-plan. Totul fusese terminat, cu excepția imaginii propriu-zise a orașului. îngerul întindea degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
arăta Ierusalimul lui Ioan. Tocul i-a căzut din mână, iar fruntea lui înaltă s-a sprijinit pe o bucată de stâncă din prim-plan. Totul fusese terminat, cu excepția imaginii propriu-zise a orașului. îngerul întindea degetul arătător și Ioan se apleca un pic în față, ca să vadă mai bine întreaga splendoare. Doré n-a trebuit să sufere nici o clipă. VIGNETA Ucenicii care erau de față s-au îndoit mult timp că el murise. îngerii îi provocaseră de la început dificultăți. Aripile le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
botez cu apă spre pocăință, Mesia vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc, spre mântuire”. Da, asta știu, răspunse Bart, dar în mintea sa mai stăruiau și alte întrebări. Te ascult, îl îndemnă Arm, hai spune. Bart se aplecă puțin deasupra tastelor ca să nu bată greșit, așa cum i se întâmpla atunci când nu era prea atent, și îi spuse că lui i se părea curios că în timpurile moderne oamenii nu mai primeau botezul la maturitate, ca Iisus. Știa probabil
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ziare și tot felul de hârtii. Exact cum mi-am închipuit! comentă ea, inspectând cu privirea încăperea. Tipic pentru un bărbat singur. Bart se înroși din nou, ca un puștan prins cu ocaua mică. Îmi cer scuze, articulă el rușinat, aplecându-se să culeagă de pe jos câteva cărți, dar la mine este deranj întotdeauna... Da, se vede că lipsește o mână de femeie, i-o reteză scurt Arm. Așa că dacă ai de gând sa ma inviții, ar fi bine să faci
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bucuros. Dar, vezi tu, Arm..., nu știu dacă mai poate cineva să mă ajute pe mine, în situația în care sunt... Nu știu, sincer îți spun... Atunci Arm făcu un gest neașteptat. Se ridică de pe scaunul pe care ședea și, aplecându-se, îl cuprinse pe Bart cu brațele, își lipi fruntea de obrazul lui și rămase câteva clipe așa, fără să rostească nici un cuvânt, ca o soră mai mare care își alină fratele mai mic aflat în suferință. După care se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ba chiar păru bucuros să ia act de aversiunea ei pentru fumat. Nici eu nu-s fumător, adică m-am lăsat de multă vreme de fumat. Pachetul ăsta mi l-a lăsat un coleg, care a trecut pe la mine. Și, aplecându-se într-o parte, depuse pachetul de țigări rămas drept suvenir pe colțul biroului său, în stânga calculatorului. Dar nu îl așeză bine și pachetul se rostogoli pe dușumele, lângă coșul de gunoi, plin cu o mulțime de hârtii mototolite. Nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
are cum să-i vină în ajutor unuia ca mine. Nu mă poate împiedica să ajung un paralitic și un neputincios. Medicina s-a pronunțat, nu mai are nici un mijloc de luptă. Asta este! conchise el, ridicând din umeri și aplecându-și fruntea. Te cred, Bart, dar este vorba despre medicina alopată, replică Arm, îndârjită să-l vadă atât de stoic și de împăcat cu soarta. Dar de medicina tradițională chineză ai auzit? De acupunctură, de qigong, de corpul energetic?... Ia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și berea îmi dă dureri de cap, îl asigură ea. Bărbatul se apucă să destupe încet sticla de apa minerală. Arm..., ai putea să mă ajuți să învăț și eu qigong? se interesă el pe un ton mai grav și, aplecându se în față, începu să toarne apa minerală în paharele de plastic. Da, Bart, bineînțeles, nu este nici o problemă! Voi fi aici, atâta timp cât vei avea nevoie de mine, răspunse Arm, urmărindu-i curioasă mișcările de bărbat înalt ca bradul și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]