2,765 matches
-
efeseni, revelația este în mod clar - alături de înțelepciune - un dar al Duhului (Efeseni 1, 17). Un mult mai pronunțat accent eshatologic apare în a doua scrisoare către tesaloniceni (Tesaloniceni 1, 7), unde limbajul folosit nu este fără reminiscențe în Cartea Apocalipsei: „Iar vouă celor necăjiți, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc”. În sfârșit, în corpul scrierilor petrine, semnificația termenului revelație își păstrează aroma eshatologică consacrată deja în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acționează mereu complementar: sfaturile sunt însoțite de o mimică deferentă, sancțiunile de o intonație adecvată, iar glumele de un zâmbet complice. Ființa sa este mereu într-o necuprinsă îmbrățișare; aceasta aduce cu sine, inefabil și întru preaplin, „dragostea cea dintâi” (Apocalipsa 2, 4). Nu poate fi o întâmplare că a fost botezat cu numele ucenicului cel iubit, Ioan, luând apoi, în chip minunat, numele iubitorului de Dumnezeu: Teofil. Însă dintre toți cei care îl aud, foarte puțini îl ascultă și încă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acest deficit de cunoaștere a „minții lui Hristos”. Nerecunoașterea lui Hristos ca unic subiect al revelației a inaugurat istoria conflictelor de interpretare, șirul repetat de crize hermeneutice și de inadaptări la revelația unitară a cuvântului lui Dumnezeu. Numai revelația (deci apocalipsa) lui Hristos ca „Domn și Stăpân” ne poate face să înțelegem fără rătăcire cuvintele vechilor Scripturi. În acest sens, putem spune că Biblia trebuie citită de la sfârșit (Noul Testament) către început (Vechiul Testament), într-o gradație conformă nivelului de maturitate duhovnicească al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mers atât de departe, încât a declarat că n-ar fi crezut Evanghelia dacă ea n-ar fi avut autoritatea Bisericii (Ego vero Evangelio non crederem, nisi me catholicae Ecclesiae commoverat auctoritas). Biserica învață că Hristos este „început și sfârșit” (Apocalipsa 1, 8) în tot ceea ce Scriptura jertfește înțelegerii noastre. Deloc întâmplător, Sfânta Scriptură este venerată de credincioșii ortodocși precum o icoană: la intrarea în biserică, aceștia sărută Evanghelia așezată, alături de icoana praznicului, pe stativul din fața altarului. În timpul citirii pericopei - la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bibliografia românească a ironiei, După Socrate este prima lucrare care „atacă frontal” acest „concept literar fundamental” (Adrian Marino). În Războiul nevăzut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii), B. propune o interpretare a unuia dintre textele esențiale ale omenirii, Apocalipsa lui Ioan. Raportată la După Socrate, eseu despre libertatea gândirii, cartea despre Apocalipsa lui Ioan reprezintă momentul complementar, dogmatic, în dialectica experienței intelectuale/spirituale a autorului. Cum în prima eseistul își mărturisea (auto)ironic „perplexitatea” și „ignoranța”, în cea de-
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
concept literar fundamental” (Adrian Marino). În Războiul nevăzut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii), B. propune o interpretare a unuia dintre textele esențiale ale omenirii, Apocalipsa lui Ioan. Raportată la După Socrate, eseu despre libertatea gândirii, cartea despre Apocalipsa lui Ioan reprezintă momentul complementar, dogmatic, în dialectica experienței intelectuale/spirituale a autorului. Cum în prima eseistul își mărturisea (auto)ironic „perplexitatea” și „ignoranța”, în cea de-a doua își mărturisește „smerenia” în fața textului sacru, urmărind nu atât originalitatea interpretării
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
și fantezia nu lipsită de stranietate a compozițiilor sale, în care comunică, adeseori, o stare contradictorie între smerenie și dispoziția ludică, între gravitate și tentația ironiei. SCRIERI: După Socrate (Eseuri despre spiritul ironic în literatură), București, 1988; Războiul nevăzut. Cartea Apocalipsei, pentru copii, București, 1994; Și a fost seară, și a fost dimineață. Eseuri de spionaj cosmologic, Iași, 1997; Ce caută, Doamne, Dumnezeule, Ceaușescu ăsta în rai?, Timișoara, 1997; Noua Atlantidă, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Mihăieș, Spiritul ironic, O, 1988
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
Arca” lui Buduca, T, 1989, 2; Țeposu, Istoria, 176-178; Al. Cistelecan, Ioan Buduca, ECH, 1994, 1-3; Mircea Mihăieș, Cât profan, atâta eseu. Știința neștiutorului, „Cuvântul”, 1995, 4; Adriana Babeți, Războiul nevăzut, O, 1995, 4; Al. Cistelecan, Ioan Buduca față cu Apocalipsa, VTRA, 1995, 10; Octavian Soviany, Apocalipsa unui postmodernist, CNT, 1996, 6; Cornel Ungureanu, Haiducirea lui Ioan Buduca, O, 1997, 8; Daniel Cristea-Enache, Plagiatorul vioi, ALA, 2000, 58; Petraș, Panorama, 157-158; Popa, Ist. lit., II, 1166-1167; Lefter, Critica, 381-383. C.H.
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
Țeposu, Istoria, 176-178; Al. Cistelecan, Ioan Buduca, ECH, 1994, 1-3; Mircea Mihăieș, Cât profan, atâta eseu. Știința neștiutorului, „Cuvântul”, 1995, 4; Adriana Babeți, Războiul nevăzut, O, 1995, 4; Al. Cistelecan, Ioan Buduca față cu Apocalipsa, VTRA, 1995, 10; Octavian Soviany, Apocalipsa unui postmodernist, CNT, 1996, 6; Cornel Ungureanu, Haiducirea lui Ioan Buduca, O, 1997, 8; Daniel Cristea-Enache, Plagiatorul vioi, ALA, 2000, 58; Petraș, Panorama, 157-158; Popa, Ist. lit., II, 1166-1167; Lefter, Critica, 381-383. C.H.
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
227-241; Cistelecan, Poezie, 191-194; Florin Mugur, Schițe despre fericire, București, 1987, 262-268; Micu, Limbaje, 194-201; Lucian Alexiu, Serbările galante, O, 1990, 15; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 150-153; Dumitru Țepeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993, 60; Ioan Holban, Apocalipsa într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Negoițescu, Scriitori contemporani, 65-69; Micu, Scurtă ist., I, 429-430; Ulici, Lit. rom., I, 130-132; Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, îngr. Corin Braga, București, 1997, 130-132, 156-157; Gheorghe Grigurcu, Slăbiciuni secrete, RL
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
tocmelile ei desăvârșite. În Soarele și Luna, Dumnezeu, constrâns de răzvrătirea celei mai mândre dintre făpturile sale, hotărăște, pentru a nu se nega pe sine, să nimicească lumea și să o rezidească, încorporând în noua izvodire fapta contestatoare. Reunind o apocalipsă și o geneză, dramaturgul subliniază coincidența și continuitatea simbolică dintre sfârșit și început, moarte și înviere, și conferă, totodată, jertfei un sens activ. Dacă descinderea Soarelui în Infern este o călătorie inițiatică în căutarea luminii ce sălășluiește în întunericul sinelui
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
1-2; Nicolae Bârna, Don Brebjuan, Don Brebjote, CC, 1995, 3-4; George Pruteanu, Pești de plastic în acvarii diferite, RL, 1995, 45; Caius Dobrescu, Aventurile unei provocări (mereu) amânate, RL, 1995, 45; Gabriel Dimisianu, Nedreptățitul Amfitrion, RL, 1995, 45; Simona Sora, Apocalipsa după Breban, RL, 1995, 45; Nicolae Bârna, Banalități interesante, CC, 1996, 6-7; Marian Victor Buciu, Breban. Eseu despre stratagemele supraviețuirii narative, Craiova, 1996; Micu, Scurtă ist., III, 148-158; Laura Pavel, Antimemoriile lui Grobei, București, 1997; Petre Isachi, Ioan Lazăr, Anotimpurile
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
soluție arbitrară, nejustificată prin nimic. În plus, găsim un contraargument serios În chiar mitologia sethiană (Evanghelia lui Iuda fiind un „produs” sethian). Conform acestei mitologii, lumea inferioară, sublunară numără treisprezece eoni, cel de-al treisprezecelea fiind stăpânul, guvernatorul Arhontelui. Conform Apocalipsei lui Adam, altă scriere sethiană, al treisprezecelea eon corespunde creștinilor „psihici”, creștinilor „de mâna a doua”, intermediari, aflați Între „spirituali” și „hylici”. Așadar, Iuda joacă rol de căpetenie, Îi depășește pe ceilalți apostoli, dar Într-o lume inferioară, sublunară, care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
regula de credință”. Or, ce observăm privind aceste prime liste? În primul rând, conținutul lor diferit, cum spuneam; nu radical diferit, dar, oricum, suficient pentru a ne pune În gardă; În al doilea rând, absența unor texte celebre astăzi, precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; În sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi, mai mult sau mai puțin, din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; În sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi, mai mult sau mai puțin, din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan a stat multă vreme „pe tușă”, din cauza milenarismului presupus din capitolul 20; nici Evanghelia lui Ioan n-a avut o soartă mai favorabilă, dintr-un motiv similar, a patra evanghelie fiind unul din textele preferate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ioan sau Epistola către evrei; În sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi, mai mult sau mai puțin, din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan a stat multă vreme „pe tușă”, din cauza milenarismului presupus din capitolul 20; nici Evanghelia lui Ioan n-a avut o soartă mai favorabilă, dintr-un motiv similar, a patra evanghelie fiind unul din textele preferate de gnostici. Evanghelia
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Voiculescu Într-una din prozele sale moralizatoare: uneori autorul, necunoscut, pleacă de la un amănunt intrigant, alteori de la o lacună provocatoare și, pe parcursul textului său, Încearcă să explice narativ amănuntul ori să umple lacuna respectivă. Așa au luat naștere capodopere precum Apocalipsa lui Pavel, Protoevanghelia lui Iacob sau Evanghelia lui Nicodim, texte asupra cărora doresc să mă opresc În continuare. II Bineînțeles, nimeni nu ne obligă să citim scrierile apocrife ori măcar să le cunoaștem fragmentar. Nimeni nu ne obligă să citim teologie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a cufundat sub picioarele Domnului În hăul cel adânc.” Regăsim, În vrac, elementele propuse de Dionisie din Furna și Înțelegem că, ratând Întâlnirea cu Evanghelia lui Nicodim, ratăm, implicit, Întâlnirea cu una din cele mai tulburătoare icoane din tradiția creștină. Apocalipsa lui Pavel Ca ultim exemplu am ales un text mai exotic, o capodoperă a literaturii medievale occidentale. E vorba despre Navigatio Sancti Brendani Abbatis (Călătoria pe mare a Sfântului Abate Brendan), redactată În latinește, În secolul al IX-lea, de către
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
generoase a lui Brendan, Iuda va beneficia de o scurtă prelungire a acestui moment de respiro. Tema „răgazului” Între chinuri (refrigerium), acordat păcătoșilor În iad, este una din temele centrale, și controversate, ale unei apocrife extrem de cunoscute În Antichitatea creștină, Apocalipsa lui Pavel. Originalul grecesc urcă probabil până În secolul al II-lea, dar el nu ni s-a păstrat. Conținutul lui poate fi reconstituit parțial după una din cele două versiuni latine. Apocalipsa lui Pavel este primul text creștin care vorbește
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ale unei apocrife extrem de cunoscute În Antichitatea creștină, Apocalipsa lui Pavel. Originalul grecesc urcă probabil până În secolul al II-lea, dar el nu ni s-a păstrat. Conținutul lui poate fi reconstituit parțial după una din cele două versiuni latine. Apocalipsa lui Pavel este primul text creștin care vorbește despre soarta sufletului individual după moarte și despre judecata individuală, luând ca pretext mărturisirea apostolului Pavel din 2Corinteni: „Cunosc un om În Cristos, care acum paisprezece ani - fie În trup, nu știu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
duminica. Nu intru În amănunte despre originea și caracterul acestei disputate chestiuni teologice; am făcut-o În altă parte. Aici am dorit numai să apropii fragmentul despre Iuda din Călătoria lui Brendan de sursa lui directă, dar În general necunoscută, Apocalipsa lui Pavel, sursă fără de care fragmentul respectiv nu poate fi Înțeles În toată adâncimea teologică. * Opresc aici șirul exemplelor, care pot fi oricând multiplicate, lăsându-vă pe dumneavoastră să trageți concluzia cuvenită. Dacă nu avem nimic de pierdut ignorând apocrifele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
multe observații sunt valabile și pentru corpusul de scrieri intertestamentare, din care am tradus deja, În românește, Testamentul lui Avraam, Testamentul lui Iov și romanul mistic Iosif și Aseneth (Editura Polirom, Iași, 2000). A se vedea și introducerea mea la Apocalipsa lui Ioan, Editura Humanitas, București, 1998. Pe lângă culegerile de apocrife recente (James, Otero, Erbetta, Moraldi etc.) semnalez colecția de la Brepols, Apocryphes, coordonată de Alain Desreumaux și Enrico Norelli, precum și revista anuală Apocrypha, editată de Asociația pentru Studierea Literaturii Apocrife Creștine
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
apocrife, op. cit. C. Selmer (ed.), Navigatio sancti Brendani abbatis, Washington, 1959; R.A. Bartoli, La Navigatio sancti Brendani e la sua fortuna nella cultura romanza dell'età di mezzo, Schena, 1993; R.Y Creston, La Navigation de saint Brendan, Rennes, 1996. Apocalipsa lui Pavel, traducere de Smaranda și Cristian Bădiliță, introducere de C. Bădiliță, Editura Polirom, Iași, 1997, ediție bilingvă. Introducerea la ediția menționată. Public aici versiunea adusă la zi a studiului publicat În suplimentul Aldine, În octombrie, 1996, la sugestia lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
submarinului legionar, București, 1998. Repere bibliografice: Emil Mladin, Despre un maraton, RL, 1994, 41; Tania Radu, Postcitadinismul, LAI, 1996, 7; Dan C. Mihăilescu, Hora impostorilor, „22”, 1998, 19; Gabriel Avram, Oare cum tresare un submarin?, RL, 1998, 21; Ioan Stanomir, Apocalipsa după Petre Barbu, LCF, 1998, 27. D.C.M.
BARBU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
în care sunt tratați micromonografic Lewis Carrol, Alfred Jarry, Christian Morgenstern. Vaste prezentări sunt consacrate corifeilor literaturii absurdului: Kafka sau Universul absurd, Absurdul în aventura dadaistă, Albert Camus sau Absurdul și revolta, Eugen Ionescu sau Absurditatea absurdului, Samuel Beckett sau Apocalipsa absurdului. Cultura clasică a autorului este pusă în lucru și în studiul monografic Jakob Burckhardt - un umanist modern (1974). O altă carte, De la Ion la Ioanide (1974), al cărei subtitlu este Prozatori români ai secolului XX, ar fi o replică
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]