2,797 matches
-
ei. — De ce te-ai gătit așa? zise ea încet. —Așa, ca să fiu frumoasă... zise tare, râzând, Haia. Și se așeză pe pat, alăturea. —Hm. Ți-i drag poate cineva... Fata lui Sanis simți două priviri, care dintrodată aveau o lucire aprigă, și se înroși. Nu răspunse. Tudorița se sculă încet. Apoi se așeză într-un colț, pe un scaun, cu un geamăt ușor. Era galbenă ca ceara, și-i ardeau ochii. — Ce este? ce ai? întrebă Haia, țintind-o. —N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
câtă pădure și câtă câmpie am străbătut noi pe cai!... Noi în vremea noastră am avut meserie cu primejdie... adăogi mai încet vătaful zâmbind, cuprins parcă de-o mare plăcere. Mai băură vin: în lumina focului ochii lui Sandu sclipeau aprig. Cu ulcica în mână, se îndreptă din șele și începu a cânta răgușit: Hei, Iano și iar Iano... — Du-te, dragă, și-mi așterne La răscrucea uliții, La gârliciul pivniții — S-aud cepul scârțâind Și vin roșu zurăind... Îți aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el cătră flăcău... Aista-i un cântec din tinerețele mele... Amândoi râdeau uitându-se unul la altul; apoi își întoarseră ochii spre întinderile triste, învăluite în ceață. Fata humelnicului nu era ca toate fetele - după știința lui Niță Lepădatu. Era aprigă în dragostea ei, și parcă i se ascuțise mintea. Noaptea uneori, când se ducea la dânsa și moșneagul nu era acasă - el sta amețit după desmierdările întâlnirii; iar ea aprindea gazornița, o așeza pe prichiciul hornului și începea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văd ce mai este pe-afară, zise el. — Merg și eu... vorbi Niță trăgându-și pe umeri tohoarca. M-or fi așteptând băieții... Cum ieșiră, îi biciui viscolul în față; apoi mai la larg îi învălui un vârtej des și aprig. —Ei, drăcia dracului! strigă Faliboga scuipând, îmi intră și-n gură!... Niță își strânse mai bine pe el cojocul mare. Faliboga se lăsă spre bordeiul lui: — Nu-i chip! gemu el, trebuie să mă duc să-mi iau altceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
viața. Mai mult aceste podoabe luceau în amintirea ei decât o desmierdare trecătoare. Și râdea singură într-ascuns de temerile lui Alexa Grecu, pentru că în viața ei nu-i fusese nimenea drag. Cu toate acestea era o ființă cu porniri aprige. Cum ajunse vătăviță, începu a umbla și a se purta mai ascuțit. Și la vorbele și cârtirile celorlalte neveste de slujbași ai curții, începu a răspunde atât de subțire, usturător și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu-i venise vremea să rupă din el mânia. —Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era trasă dinaintea ușii; calul înhămat. Vremea se arăta moale și senină. Ion Bezarbarză, sluga, umbla aprig împrejur, grămădea fânul în lada săniei, întindea bine cergile. Tropăia cu bocancii lui grei, din când în când își trecea un pumn pe sub nas, întorcea ochii vii spre stăpânu-său, aștepta un cuvânt. Vedea că stăpânul său e într-un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
crâncen. Ca să nu lese nici o clipă neîntrebuințată și să nu rămâie un gol în care mânia paznicului s-ar fi putut prăvăli, Bezarbarză tropăi repede în casă și ajută pe femei să iasă. — Stăi să vie și stăpână-tău! țipă aprig nana Floarea. Lui Bezarbarză nu-i păsa de asemenea țipăt. Bătrâna era totdeauna bună cu el. —Ai fiert lapte? —Fiert. —Băut-ai două ulcele? —Ba. Am băut numai una. Atuncea bea și pe cealaltă. Pune fân destul la vaci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O raită de pirați berberi au izbândit astfel a aduce haremului împărătesc o marfă mai puțin obișnuită, întru care s-a aflat și o odraslă de patricieni de la Veneția. Copila aceasta a stârnit mare răzmeriță în gineceu. Avea ochi verzi aprigi, minte ageră; lacrimile și tânguirile i-au contenit curând. A început a privi cu luare-aminte în juru-i. Zâmbetul ei a devenit destul de enigmatic atunci când a fost înfățișată lui Soliman-Sultan. De două veacuri generațiile succesive de roabe împărătești izbutiseră a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scrisoare care a apărut dintrodată în serai, după jocul otrăvurilor. Ciudată împotrivirea stăruitoare a doamnei-sultane. Întreg seraiul o cunoaște, întreg seraiul se uimește de mila doamnei-sultane. Însă împărăteasa n-a plâns atâtea lacrimi la moartea fiului său Mehmet. Ființa aceea aprigă și ageră ca o coasă n-a fost dăruită de Allah cu duhul blândeții. Rustem-vizir simte că în dosul ochilor ei verzi poate fi scrisă și soarta căpățânii sale. Ajuns în tabăra lui șahzadè, Rustem-vizir s-a închinat cuviincios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu ochiul prin fanta dintre perete și perdeaua de plasă. Nu văd, dă-mi binoclul, a somat-o pe Helen, care l-a scos prompt la iveală din rucsac - dar exclusiv pentru uz propriu. A urmat o luptă scurtă, dar aprigă. —O să PLECE, s-a milogit mama. Lasă-mă să mă uit. —Promite-mi că-mi dai o pastilă de valium, și magicul binoclu este al tău. A fost o dilemă pentru mama, dar a decis corect. Știi că nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
putea să nege că e o calitate de dorit la un bărbat. (În chip destul de curios, aveam o bănuială că dragul „ei“ Luke cel sexy era un Mângâietor Delicat. Luke nu părea așa, ci mai degrabă era un tip dur, aprig. Dar, dincolo de pantalonii lui de piele și de expresia lui cruntă, era un om bun și grijuliu - chiar sensibil. Iar sensibilitatea e trăsătura definitorie a MD, calitatea lui esențială.) Abia când am realizat ce teamă mi-era ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Capitolul 16" În timpul zborului de la Dublin la New York, rănile mele i-au făcut pe câțiva să-și dea coate, dar n-au făcut nici pe departe vâlva pe care o provocaseră în timpul călătoriei încoace. Mai ales că Rachel, apărătorul meu aprig, l-a luat la întrebări și l-a psihanalizat pe fiecare pasager care s-a uitat la mine prea lung. — De ce ești atât de fascinat de mutilare? a întrebat furioasă o persoană care se tot întorcea în scaun să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Astfel, rezistența înverșunată a apărătorilor cetății Basta, sub comanda emirului nasrid Yahya an-Najjar, ațâța elanul locuitorilor Granadei și le înfierbânta mințile. Boabdil nu era deloc bucuros de acest lucru, căci Yahya, eroul Bastei, era unul dintre dușmanii lui cei mai aprigi. Revendica de altfel chiar tronul Alhambrei, pe care stătuse cândva bunicul său, și îl considera pe sultanul prezent un uzurpator. Chiar în ajunul Anului Nou, o nouă ispravă a apărătorilor Bastei le ajunse la urechi celor din Granada. Castilienii aflaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi s-a părut că e veselă și îndatoritoare. De atunci plimbările noastre au devenit zilnice sau aproape zilnice, deoarece la mijlocul săptămânii, lunea și marțea, nu era niciodată liberă. Când, după o lună, am întrebat-o, reacția ei a fost aprigă: — Ai fi putut să nu mă vezi niciodată, sau doar o dată pe lună. Acum când sunt cu tine două, trei, cinci zile pe săptămână, mă învinuiești că lipsesc. — Nu stau să număr zilele când te văd. Celelalte mi se par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stabilită, și, mărșăluind impecabil către poarta principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se culca ea cu tipii ăștia doi? Tatăl îi dă bani. Okay. Dar Fiul? Ea riscă foarte mult. Și Fiul e așa un tăntălău. Nu știu, am răspuns. Poate-i cel mai sculă de basculă. — Poftim? Poate e un amorez aprig. — Ăsta nu-i un motiv. Așa ceva nu poate fi arătat cu dramatism. Problema cea mai importantă legată de Amantă ar fi că nu e blondă proastă, corect? Atunci, de ce se comportă ca o proastă? Nu cred că publicul ar înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te servim, mi-a adus ea la cunoștință. Fața îi tremura Apoi m-a privit în ochi. Fața ei, micul ei univers, era și întregime prezent și corect Interesul celor din bar fusese deja stârnit. Chiar de când intrasem aici, simțisem aprig nevoia să beau. Asta se întâmpla acum cinci minute. — Ce nu faci? am spus eu. De ce? Cine spune? De ce? — Nu după ce s-a întâmplat aseară. — Ce vrei să spui cu aseară? Nici n-am fost aici aseară. — Nu mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum îmi bâzâie scalpul. De ce? Doar renunțasem la alcool de trei zile. Nu-i nimic rău să te lași de băutură dacă bei o cantitate incredibilă de bere, sherry, vin și Porto și te poți descurca bine cu cele mai aprige mahmureli. Cred că eu aveam o mahmureală cumplită. După câteva minute, coborând pe Ninth Avenue, nu departe de apartamentul Martinei, am simțit, am simțit binefacerea, seva care îmi dădea viață. Doamne, era ca și cum aș fi mușcat dintr-un măr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a zbătut ca să scape cu viață și, în timp ce făcea asta, Livia se transforma încontinuu în tot soiul de chestii umede, puturoase, diforme și lunecoase. El n-o putea prinde și în tot acest timp strânsoarea ei devenea tot mai aprigă. Chiar înainte să leșine, a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe altcineva. Dintr-odată îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Axona. Și, dată fiind dimensiunea creaturii, adevărul însemna ceea ce credea Vultur-în-Zbor. Zeul Axona s-a ridicat de pe scăunel. Discipolul său și-a continuat cântarea până când zeul l-a întrerupt cu un gest scurt. Era un om destul de scund, dar privirea aprigă a ochilor săi crunți, cu pleoape grele, străpungea până și întunericul lugubru al templului. — Așadar, Născut-din-Moarte a ajuns într-un final la zeul său, a spus Axona și cuvintele lui au stârnit iarăși un fior în inima lui Vultur-în-Zbor, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
folosit, zise Virgil Jones. Eu nu mai am puterea să mă apropii de Grimus. Tu o ai, din moment ce ai stăpânit atât de bine dimensiunile interioare. în plus, credeam că ai și voința, impulsul de a face asta, din cauza dorinței tale aprige de a-ți găsi sora. Ea e cu el? întrebă Vultur-în-Zbor. — Bineînțeles, răspunse obosit Virgil. Unde altundeva ar putea să fie? Am văzut-o, zise Vultur-în-Zbor. Aici. în K. — Așadară zise Virgil Jones și ochii îi străluciră o clipă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un exilat pe vârful muntelui. Vârful nu mai conferă acum nici un fel de superioritate. — Ce-ai de gând să faci? întrebase Media. Afară ucigașii îl înfruntau pe Grimus cel împodobit cu pene. înăuntru, în camera secretă, eu îeul-Vultur) purtam o aprigă bătălie cu eul-Grimus. — Trebuie să păstrezi Trandafirul, spunea eul-Grimus. Ai nevoie de el pentru reconceptualizarea insulei. Așa cum ți-am explicat. Trebuie să păstrezi Trandafirul. Relativitatea funcționează bine chiar și între dimensiuni. Ele există doar în conjuncție una cu alta, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
anumite limite, mirabilul era un mijloc de luptă împotriva oricărui fel de cenzură. O funcție importantă a mirabilului a fost aceea compensatoare, într-o lume a realității dure, a sărăciei și a represiunii ecleziastice despre care vorbește Johan Huizinga (“Caracterul aprig al vieții”). Țara unde curge lapte și miere aduce imaginea atrăgătoare a unei lumi miraculoase a belșugului, din care sunt excluse foamea, munca, postul, abstinența, transformate într-un carnaval continuu. Acest paradis terestru e completat de fântâna tinereții care abolește
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Vor trece ani și veacuri peste țărâna trupurilor noastre și glasul sângelui nostru nu se va stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul mi l-au însângerat Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-ma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a nu mai fi român și creștin. Călcând cu pași de foc pe urmele strămoșilor, dușmanul le-a doborât doar trupul. Credința le-a fost torță pe drumul mântuirii și nu i-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]