17,970 matches
-
Când se ridică de la masă, părinții o priviră din nou. Ochii lor se încrucișară pe trupul ei, care li se păru oarecum schimbat. Fiecare se gândea în sinea sa: ,,S-o fi îngrășat fata noastră?" Tatăl ieși afară să-și aprindă o țigară. Dar după câteva momente, cu gândurile nelimpezite, renunță. Reveni în casă și o rugă pe Simona să ia loc lângă el pe pat și o întrebă: Fata tatii, tu nu ești în toate apele, ți s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
primim cu flori și fanfara regimentului? Maria, mama Simonei, voi să-l potolească, și îi apucă mâna, semn că trebuie să se calmeze. El și-o retrase brutal. Ea însă mai încercă să zică: Costache! Tu să taci! După discuția aprinsă dintre fată și tată, nici un argument al Simonei nu dobândise înțelegerea pe care spera să o găsească în casa părinților. În acest dialog, mama ei nu avusese loc. Bunele relații cu tatăl său și afecțiunea pe care acesta o arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
căzu pe lângă pat. Băiatul se sperie. Era semnul că firul de ață al vieții se subțiase până într-atât, încă se rupsese. S-a stins părintele tău, se adresă Nana Floarea Monei, și se grăbi să-i pună o lumânare aprinsă în mâna care avea să se răcească în curând. Privindu-l încă o dată, aceasta spuse: ,,a plecat!"... bietul de el... ,,a plecat!" Apoi, luându-l ușurel pe băiețel de mână, îl scoase din încăpere. Din prag, mai adăugă: oooo, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ele, însăila discuții despre preocupărilre ei sau îi povestea bătrânei evenimente întâmplate în sat, cu fete și feciori, cu babe sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele despre vreo vădană care ținea lampa aprinsă în fereastră, la vedere, până în crucea nopții, pentru vreun ibovnic, înlesnindu-i drumul pe dâra de lumină până în iatacul năbădăioasei. În unele ocazii asista și Simona la aceste clevetiri, dar se vedea că e absentă și nu o interesează câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de vreme, nu după mult timp, îl cuprinseră din nou din toate părțile, strecurându ise-n suflet una câte una și formând, ca într-o horă sinistră, cercuri negre de îndoială, care îi stingeau, puțin câte puțin, flacăra de dragoste proaspăt aprinsă-n el, sporindu-i, totodată, vigilența și aplecarea către respingere, ce trebuia - credea el - să le aibă pentru biata Silvia. Căci, în viață, cu toate că valorile morale sunt mai presus decât valorile estetice, cărui bărbat, oare, nu i se umple inima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a fi criminal iscusit înseamnă a fi mare om de știință. În răstimpul ce a urmat, lucrând la el cu multă migală, diabolicul plan i se îndoia, i se mlădia și i se contura, ca o flacără pe care o aprinzi în bătaia vântului și de la care aștepți să-și ia forma finală, încât, într-o bună zi, își spuse sieși cu încântare, peste fire de mândru: „Acum, chiar că totul este desăvârșit și gata de pus în practică! Iar eu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în acel azil și nu mai credea că ar mai avea ceva de spus în privința aceasta. De altfel, acea dare se seamă a ei fusese mai mult decât grăitoare și bine expusă! Și astfel, cu conversația lâncezindă, în timp ce fiecare monologa aprins cu sine însuși, tot reflectând, oboseala puse pe nesimțite stăpânire pe ei, toropindu-i și, fiind mai puternică decât dorința comună de a mai rămâne trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai liniștit, mai ușor și mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu țeavă dublă, și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui, cum și în ce direcții trebuie 1 Vrând nevrând (în limba latină). să se ferească cu succes. De regulă, în astfel de momente, furia Victoriei se învolbura și mai mult, tot sângele i se urca repede la cap, se aprindea la față și începea să tremure de nervi. Se tulbura foarte tare. Aproape că zvâcnea ficatul în ea. Devenea de-a dreptul incapabilă să mai răspundă de faptele ei. Iar astfel de accese de isterie erau foarte dese la dânsa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o anumită tresărire de suflet...” Să fi bănuit În acel moment că aceasta era ultima...” M-au trezit din visare crengile desfrunzite, care erau izbite de vânt - cu Înverșunare de geamul lângă care rămăsesem cu privirile pierdute În depărtare. Am aprins lumina și, după ce m-am strecurat sub pătura aflată pe canapea, am mai lăsat o vreme gândurile să rătăcească În voie printre amintiri. „Ce se va Întâmpla cu toate?” Primăvara promisă... Livada Înflorită unde ne-am fi lăsat inimile să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tecucene” apare un articol impresionant care aduce În actualitate cazul „Alexandru Mironescu și „teroarea istoriei”...” „La 14 iulie 1958 este arestat Împreună cu fiul său, poetul Sandu Tudor ( devenit ieroschimonahul Daniil de la Rarău) și cu alți membri ai grupării spirituale „Rugul Aprins”. Celor arestați li s-a intentat proces sub acuzația de activitate subversivă.” ( prof. Pohrib Mihail). Tănase Dănăilă realizează un interviu cu Monahul-poet, Ignatie Grecu al cărui mesaj „nu poate fi decât ziditor pentru om”. „Dacă visul unora a fost ori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nimic nu se schimbă În această lume rămasă fără singurul ei dumnezeu Închipuit sau cioplit din lemnul verde al pădurii. De acolo vin sunetele ce Înfioară noaptea și alungă visul despre neprihănire. De acolo... Mândrie și suferință. Ard În focul aprins de propria mea mândrie. Ce simplu ar fi fost să-ți spun “te iubesc”, mi-e dor de tine, chiar dacă nu ți-am văzut chipul, dar realizez că asta nu mai are nicio importanță atât timp cât ai reușit să-mi invadezi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
deschiși. Iernile erau cele mai de temut. Aveam câte o sobă de teracotă În fiecare cameră, dar lemnele erau date cu măsură, câte un braț sau două pe zi. Când veneam din câmp, mai Întâi suflam În pumni și apoi aprindeam focul. Abia se simțea o mică adiere de căldură. Până dimineață, era frig ca și afară. Am dormit și la temperaturi de - 25 grade, cu gândul că respectiva noapte este și ultima din viața mea. Dacă cineva m-ar obliga
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mele, În urma unui accident vascular, cerebral. Totul s-a petrecut fulgerător. Eu mă aflam la I.A.S. Tulcea, la birou, Împreună cu d-l inginer. B. unde puneam la punct anumite acte, rămase nerezolvate. Partenerul meu, P.C., tocmai avusese o discuție aprinsă cu directorul I.A.S. -ului, ( noul director) care nu a vrut să mai recunoască și să plătească c/v lucrărilor prestate de acesta (Închiriase IAS ului, zece tractoare performante aduse de la moldovenii de peste Prut), salvând unitatea de la faliment). Când a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
București (singura rudă pe care o mai avea, sora soției) pentru a-i anunța tragicul eveniment. Nu-mi vedea să cred că nu am nicio reacție. Nu am plâns, nu am disperat. Mi-am făcut o cafea și mi am aprins o țigară, rămânând cu privirea În gol. La un moment dat, a coborât vecina de la etajul patru și m-a Întrebat dacă este adevărat ce se vorbește prin oraș. Am confirmat doar cu un stins “da”. “Eu nu cred! Mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și poetul M. a organizat și o excursie prin Împrejurimi ( monumente istorice și mănăstiri). Eu am fost aici! Sunt câțiva ani de atunci. N-am stat decât o jumătate de oră. Am vizitat biserica ridicată de Petru Rareș și am aprins lumânări, uite acolo, În acea cutie neagră, de tablă. Uitasem cu desăvârșire de această vizită până În momentul revenirii la Probota. Pe aleea de trandafiri, ne-a Întâmpinat o măicuță. Înlătura tija trandafirilor cărora li s-au scuturat petalele și, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
urme vagi ale simbolurilor pictate. În anul 1996 au primit diploma de excelență pentru calitate. Maica L. era o bună cunoscătoare a istoriei, redându-ne Într-un limbaj elevat detalii despre domnia lui Petru Rareș. Am cumpărat pliante și am aprins lumânări pentru sănătatea celor vii și liniștea celor plecați spre eternitate. Apoi, maica L. ne-a condus către locul de cazare. Ne așteptau căsuțele cu verande din lemn, pe marginea cărora erau așezate, unul lângă altul, ghivece cu mușcate albe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
localitatea În care am venit pe lume. În această perioadă am Început să scriu primele poeme (vers alb), Îndrăgostită fiind de: Eminescu,Creangă,V.Alecsandri, Topârceanu, ș.a. Recitam adesea, În timp ce adunam vreascuri din grădină și din gardurile vecinilor... pentru a aprinde un foc În vatra din bucătăria de vară, versurile lui George Coșbuc, ce s-au Încrustat adânc În sufletul meu: „Pe vatra veche ard, / Pocnind din vreme-n vreme, / Trei vreascuri rupte dintr-un gard”, ...și lacrimi dintr-un izvor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aceasta, fiule? - Nu te teme, mamă!îi zise băiatul. A fost ceva, dar ce, noi nu știm. Caută să vezi binele din toată această întâmplare. Eu cred că Dumnezeu a vrut să-ți arate ce putere are candela, atunci când este aprinsă. A vrut să te convingi și, povestind altora, să se convingă și ei că cei răi nu se pot apropia, acolo unde este candela aprinsă. Am citit undeva că este foarte important să nu te temi de asemenea visuri sau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea o vecină, căreia îi lăsase moștenire casa. Își prevăzuse momentul când urma să moară și îi zise acestei femei: „Hartină, eu voi pleca azi seară”. Și așa a fost. Seara s-au adunat mai multe femei, care țineau lumânări aprinse în mâini și citeau rugăciuni din carte. În fața icoanei Maicii lui Dumnezeu cu pruncul în brațe, ardea voios candela, pe care nimeni nu o văzuse niciodată stinsă. Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care era de față, începuse să strige. „Părinte, părinte, moare moș Tudose!” Părintele ieșise și, cum îl văzu, strigă imediat să i se aducă cădelnița și spuse tuturor, celor care erau prezenți în biserică, să iasă fiecare cu o lumânare aprinsă în mână. Printre frunzele ruginii ale pomilor, se iviră primele raze de soare, care parcă făceau o legătură între cer și trupul nemișcat al tatălui meu, raze prin care sufletul, însoțit de rugăciunile preotului, se ridica spre cer, spre Cel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Aveau și multe greutăți, dar reușeau să facă în așa mod, ca să crească și copiii și să-și gătească și casa, care arăta bine și frumoasă. Când văzură frații lui și cumnatele că ei se așezau bine în viață, se aprinseră de invidie. Credeau că bătrânul dascăl câștiga mulți bani, pe care îi dădea fratelui lor, și, motivând că și ei erau feciorii lui, începuseră să ceară parte din acei bani. Încercă bătrânul tată să-i liniștească, aducându-le dovezi că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui Dumnezeu? îl întrebă ea curioasă. - Cinstea lui Dumnezeu se apără prin păzirea și răspândirea adevărului lui Hristos, îi răspunse el. - Plecăciune, sărut mâna, cuvioase părinte, și vă mulțumesc pentru învățătură. Atunci, în acel moment, simți cum o dorință se aprinse ca o candelă în sufletul ei. Cojocul Moș Parfene, gospodar cunoscut din satul vecin, era și un om foarte deștept și muncitor. Era bun la suflet, silitor spre a-i ajuta pe alții mai slabi și mai neputincioși ca el
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Vară, zăpușeală, un coridor îngust. Țevi groase de canalizare vopsite în roșu. Sub ele, bănci lipite de pereți. Bănci din lemn, ca în parc, vopsite în alb. Sunt aprinse toate becurile, lumina pătrunde de afară doar prin geamurile de la WC. Femei, numai femei, unele grase, altele slabe, încercănate, cu burta la gură, una cu o rochie ce-i plesnește peste burtă, un copil pișat o trage de poală. Nimeni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îl vede atât de neajutorat parcă i se spală creierul, se apropie, îl strânge în brațe, i-e bine și i-e rău. "Ce-i?" întreabă cu groază în suflet. "Mâine la opt ai susținerea lucrării de diplomă". I se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația. E miezul nopții, sunt la 30 de kilometri de orașul în care va avea loc cununia ei științifică, mâine la ora opt, iar el se uită la ea cu o privire de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]