4,707 matches
-
vol. I: Literatura populară, pref. Ilarie Chendi, București, 1902; Contele de Moriolles, Le Voyage en Moldavie, introd. edit., București, 1903; Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele, introd. edit., București, 1910; Enea Hodoș, Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului la 1848-49, București, 1913; Vitejiile lui Mihai-Vodă apreciate în Apus. 1595-1599, pref. N. Iorga, București, 1913. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, I, 329-331, II, 324-325; Arghezi, Scrieri, XXIII, 269-272; Al. Sadi Ionescu, Nerva Hodoș, IB, 269-271; Ileana Băncilă, Nerva
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
despre descântece, Balade bănățene, Cătănești) au fost strânse în volumul Literatura zilei (1941). SCRIERI: Manual de istoria literaturii române, Caransebeș, 1893; Schițe umoristice, Caransebeș, 1897; Convorbiri pedagogice alese și prelucrate, Caransebeș, 1898; Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului la 1848-49, publ. Nerva Hodoș, București, 1913; Scrisori, Sibiu, 1940; O viață de luptă, suferință și nădejde, Sibiu, 1941; Literatura zilei, Sibiu, 1941; Din corespondența lui Simeon Bărnuțiu și a contemporanilor săi, Sibiu, 1944; Cercetări. Cu privire la trecutul școalelor
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
o pregătire enciclopedică, în spirit iluminist. Intenția de a se dedica unei cariere ecleziastice, prin încercarea din 1809 de a urma și Academia Teologică Ortodoxă din Carlowitz, îi este zădărnicită de mitropolitul sârb Ștefan Stratimirovici, a cărui adversitate față de liberalismul apusean al lui L. nu excludea intuirea exactă a vocației acestuia mai curând pentru învățământ și cultură. Din nou la Viena în 1810, stipendiat acum de Cancelaria Imperială, L. satisfăcea politica acesteia de culturalizare a provinciilor, traducând în românește lucrări educative
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
în primul rând din cauza suportului economic scăzut. Pensiile sunt destul de mici, veniturile prea puține, iar necesitățile legate de sănătate sunt mari. Se estimează că 80% din cheltuielile de îngrijire a părinților bolnavi sunt suportate de copii chiar și în țările apusene avansate (SUA, țări din Europa de Vest și de Nord), care practică o securitate socială (și medicală) complexă (apud Mihăilescu, 1993). Totuși, în general, părinții preferă să trăiască singuri în aceste țări. (În România, după datele oferite de IRSOP în 1993, 31
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
intelectualității femeiești la patrimoniul comun cultural național” (1/1905), să demonstreze și să susțină ideea emancipării femeii, a egalității în drepturi a femeilor cu bărbații. În articolul Ce voim, din același număr inaugural, Sofia Nădejde susține necesitatea adaptării formelor civilizației apusene la fondul nostru sufletesc: „Îndemnul nostru e iubirea de neam și țară, și oricât de slabă și de mică ar fi munca noastră, nimeni, socot, nu va afla cu cale să o ia în nume de rău. Cu toții năzuim spre
REVISTA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289241_a_290570]
-
Ionescu, desi numele de familie era Ionescu. Apreciat, alături de Ioan Bianu și Nerva Hodoș, între cei mai buni bibliografi și bibliotecari români, S.I. are meritul de a fi primul care stabilește criteriile științifice ale organizării unei biblioteci. A promovat principiile apusene de lucru și a susținut o serie de idei durabile despre biblioteconomie, menite a elimina viziunea împământenita la noi despre biblioteci, considerate numai „depozite complete” de cărți. Lui i se datorează alcătuirea inventarelor model, a fisei internaționale, înființarea secției de
SADI IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
pare din neamul Donici. Învață acasă cu un dascăl grec, iar în 1829 este trimis în Elveția, la Institutul „François Naville” din Vernier, lângă Geneva, unde rămâne până în toamna anului 1835. Receptiv la ideile democratice și liberale care agitau Europa apuseană în preajma revoluției, el compune, în limba franceză, poeme celebrând revolta împotriva tiraniei. Scrise, probabil, la Viena, unde în 1835-1836 R. ar fi făcut studii practice la o casă de comerț turcească, aceste texte îi atrag expulzarea. Întors în țară, petrece
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
cu cele folcloristice și etnografice. A adus contribuții fundamentale la cercetarea vieții și obiceiurilor pastorale în lucrarea Printre ciobanii din Jina (publicată în revista „Grai și suflet” în 1931-1934 și scrisă în colaborare cu Felician Brânzeu), în care examinează latura apuseană a „mărginimii” Sibiului, prezentând viața jinarilor, onomastica, toponimia, economia preponderent pastorală, casele, relațiile dintre locuitori, bazate pe bună-cuviință, dărnicie, omenie, ospitalitate. A întreprins anchete dialectalo-folclorice în Țara Moților, Lăpușul de Sus, Bihor, Valea Almăjului și în județul Năsăud. Volumul postum
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
idealului național și făcea critica boierimii ultraliberale, franțuzite. Începe prin a traduce, în 1808, din Florian (Galateea, rămasă în manuscris), apoi încearcă versiuni, care nu s-au păstrat, din Racine (Fedra) și Voltaire, ca mai târziu să transpună din romanticii apuseni și ruși, uneori chiar fără a indica autorul, adaptând liber sau localizând. În Fiica lui Deceval și Armin cântărețul (după Harfa eoliană a lui V. A. Jukovski) iubirea nefericită dintre Minvana și „cântărețul de soi, înjosit” are ca decor o
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
Apus. În timpul războiului dintre ruși și turci (1806-1812) se refugiază la Brașov. Întocmite într-o limbă cu o anume savoare arhaică, scrisorile lui Ș. către negustorul sibian Hagi Pop, trimise din Karlsbad, sunt interesante și ca document psihologic. În orașul apusean, unde petrecerile se țin lanț, frecventând o societate care i se pare strălucitoare, boierul oltean nu își mai revine din uimire și încântare. Luxul îi ia ochii, civilizația apuseană îl impresionează, atenția cu care se vede înconjurat, poate din simplă
STIRBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
trimise din Karlsbad, sunt interesante și ca document psihologic. În orașul apusean, unde petrecerile se țin lanț, frecventând o societate care i se pare strălucitoare, boierul oltean nu își mai revine din uimire și încântare. Luxul îi ia ochii, civilizația apuseană îl impresionează, atenția cu care se vede înconjurat, poate din simplă curiozitate, îl măgulește. Spiritul de observație nu îi lipsește și el are prilejul să constate, astfel, că portul românesc intrigă, dar și place. Dorul de ai săi începe treptat
STIRBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
a decorat, în 1981, cu Crucea „Sf. Augustin de Canterbury” etc. În iulie 1990 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, în septembrie 1991 devenind membru titular. Nu există temă importantă, dezbătută de teologia ortodoxă contemporană în confruntare cu teologiile apusene, care să nu fi fost abordată în cercetările lui S., învățat socotit „unul dintre cei mai de seamă teologi și gânditori creștini din lume” (Mircea Păcurariu). Renunțând treptat la tradiția învățământului de teologie dogmatică, fondată în școala românească de Ioan
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
vigoare legea promulgată de împăratul Valentinian al III-lea, la cererea papei Leon, prin care maniheii sînt scoși în afara legii. Era însă o perioadă de grave tulburări în Imperiul Roman de Apus, redus acum doar la Italia, și pentru Biserica apuseană care, confruntată cu neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească, aliniindu-se din cînd în cînd cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din trei părți”. în epoca bizantină, acestei Istorii bisericești i-a fost adăugat un compendiu anonim. Scrierea, tradusă în latină de monahul Epifanie din mănăstirea Vivarium sub îndrumarea lui Cassiodor (p. 000), a cunoscut o largă răspîndire în Evul Mediu apusean. Continuarea Istoriei bisericești, în trei părți purta tot titlul de Istorie bisericească și era alcătuită din două cărți: începea cu moartea lui Theodosius al II-lea, în 450, și ajungea pînă la domnia lui Iustin I (518-527). Și după ea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
primul volum al acestei lucrări, și care a fost apoi pus în umbră de istoriografia propriu-zisă și, în sfîrșit, a ajuns să fie din nou foarte prețuit în epoca bizantină, în paralel cu ceea ce începuse să se întîmple în lumea apuseană încă din primele decenii ale secolului al V-lea. Ne referim la cronografie. Ioan, originar din Antiohia, unde exercita profesia de retor (și în această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), avea supranumele „Malala”, care în siriacă însemna tocmai „retor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de nerecunoscut! * * * Rîdem noi, dar primele contacte ale românului învățat cu străinătatea au fost, din epocă în epocă, - izolați cum se întîmpla să fim, - niște comicării. Cel mai bine surprinde reacția aceasta caraghioasă a locuitorilor din Carpați izbiți de progresul apusean, G. Călinescu, în Istoria literaturii române, cu geniul său impunător care, din perioadă în perioadă, se amplifică, în ciuda contestărilor celor mărunți la talent și grozavi în virtuți născocite. Dacă vrem a intra în Evropa, e bine să ne amintim și
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
netrecînd decît un secol și ceva. Ceea ce arată, în același timp, înapoierea țării române în raport cu Vestul, precum și formidabila capacitate a neamului de recuperare, numai să i se ivească prilejul, fericit. De-o parte, primitivitatea boierului român măsurînd cu stînjenul estetica apuseană, - de cealaltă parte, la criticul divin, uriașa percepție europeană, - bruscă parcă - gravitatea, umorul, farmecul observațiilor, plus stilul gata consumat parcă de civilizație ostenită de atîta exercițiu al grandorii, deși, practic literatura română cultă modernă superior scrisă nu se întinde decît
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
Acasa > Orizont > Opinii > LIVIU JIANU - SĂRBĂTORILE ÎN PREZENT... SAU COCOȘATUL CONTINUU Autor: Liviu Florian Jianu Publicat în: Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Marea bucurie a sărbătorilor, este shopping-ul. Firește, pentru spiritele multiculturale apusene, și răsăritene, avansate. Din punct de vedere al tuturor vânzărilor și cumpărărilor. Mărfurile te cocoșează. Sub abundenta lor. Cumpărată, sau doar cârâită. Problema cea mai mare, a oricărui client, de sorginte de la țară, nu este ce cumpără. El nu știe
SĂRBĂTORILE ÎN PREZENT... SAU COCOŞATUL CONTINUU de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381283_a_382612]
-
Amintiri dintr-o călătorie la Odesa în anul 1847. Asumându-și responsabilitatea traducerii, Petruța Spânu își concretizează lucrarea pe manuscrisele în limba franceză ale autorului. Ele se găsesc în Cabinetul specializat al Bibliotecii Academiei Române: manuscrisul 1050, paginile 2-139, pentru spațiul apusean, Polonia, Austria, Italia, Elveția, cu plecarea din Botoșani și Parisul, ca punct final; și manuscrisul 1024, paginile 236-148, pentru spațiul răsăritean, cu plecarea din Iași, trecerea Prutului, străbaterea teritoriului străjuit de pe fiecare fațadă a instituțiilor publice de Vulturul Imperial rusesc
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
a scăzut. Cea mai importantă carte a sa, cea despre Gogol, a fost tradusă în limba franceză (1992), dar valoarea acestui eseu admirabil nu s-a impus în spațiul criticii franceze. În Franța R. se consacră cronicii radiofonice de carte apuseană, activitate nu lipsită de interes, dar în care investiția spirituală nu mai este cea din trecut. În cele două volume de trecere dintre perioada bucureșteană și cea pariziană - Scene, reflecții, fragmente, situat în continuarea reflecțiilor despre „scena” literaturii, și Journal
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
se ridice din adânc și să meargă spre pieire” (17,8). Capitolul III Anticristul tiran și katechon în scrierile lui Hipolit I. Enigma Hipolit Prima monografie consacrată integral Anticristului aparține lui Hipolit, autor enigmatic, multă vreme identificat - atât de tradiția apuseană, cât și de cea răsăriteană - cu unul dintre episcopii Romei. În Istoria bisericească VI, 20, 22, Eusebiu amintește în treacăt: „Beril, episcopul Bostrei, în Arabia, a lăsat scrisori și diferite alte scrieri; ca și Hipolit, și el întâistătătorul unei Biserici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chiar tatălui său tronul și îi suspecta de uneltiri la Poartă pe urmașii fostului voievod. Ruset însoțește un abate francez care străbate țara, în drum spre Constantinopol, cu o misiune secretă, prilej de prezentare ingenioasă a Moldovei, dintr-o perspectivă apuseană, și a obiceiurilor locului drept ciudățenii exotice. Sub peripeții și sub meandrele acțiunii se insinuează mitul lui Tristan, al „amorului pasiune”, ceea ce imprimă unei frânturi de cronică însuflețirea turnirurilor din romanul curtean, cu întreg ritualul vasalității amoroase trubadurești. Întâmplările din
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Decii, doamnă-sa au făcut sfat cu ceilalți, cu toții, că de să va scula, va face mari răutăți, ci l-au otrăvit și au murit”) sau soția lui Grigore I Ghica, care le-a uimit pe „jupâneasa” cu hainele ei apusene („Doamna era îmbrăcată în haine frâncești foarte frumoase”) când s-a întors acasă, dar care, odată întoarsă în București, a reintrat în „codul” locului: „deci au lepădat hainele acelea și au luat rumânești”. Altfel, ținte ale unor proiecte matrimoniale, adesea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și București, așa încât pentru ai noștri era o cinste să se încuscrească [în cadrul unor relații ce vor deveni curând „schimburi de femei”, căci și domnițe ale românilor „coboară” în Balcani, de felul celor practicate - zice Georges Duby - de către dinastiile feudale apusene - nota mea, D.H.M.] cu ele. Pe vremea când se încheagă marele voievodat al țării Românești (1300-1350) erau trei neamuri de țări bulgărești, în cele trei Bulgarii ce se făcuseră pe atuncea: una la Marea Neagră, alta la Târnova și o a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din care cobora avea, între români, o distincție supremă, fiindcă era cel al Basarabilor. Sunt înclinat să leg de anii vienezi ai Ilincăi, de pildele ce i-au stat acolo la îndemână, multe dintre elementele de trai privat de culoare apuseană adăpostite de casele antacuzinești, ca și prețuirea pe care membrii acestei familii au arătat-o constant valorilor civilizației. Răpire de fecioară Dacă ne așezăm în tabăra celor ce manifestă mai puțină neîncredere în legendele adunate de Neculce în Sama sa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]