1,902 matches
-
o rămășiță a vechii mode pitorești, pe care era pueril și burghez să o mai păstreze. Degajată astfel, fața sa semăna cu aceea a lui Lawrence Sterne, asemănare pe care o mărea obiceiul lui Baudelaire de a-și sprijini degetul arătător de tâmplă, atunci când vorbea; căci, după cum se știe, așa arăta umoristul englez În portretul ce se află la Începutul operelor sale. Iată impresia pe care mi-a făcut-o la prima Întrevedere Înfățișarea viitorului autor al Florilor răului. În Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gândit mereu că gloriosul meu predecesor avea dreptate. Fără o armată a lui, papa n-ar fi decât capelanul celui mai puternic rege. Suntem uneori constrânși să folosim aceleași arme ca și adversarii, să trecem prin aceleași compromisuri. Își aținti arătătorul spre mine. — Ceea ce spuneți Ne încurajează. Bovadiglia a avut mână norocoasă. Sunteți pregătit să Ne slujiți? Am îngăimat o formulă de încuviințare. A luat act, nu fără a face o mutră oarecum ironică: — Să primim cu resemnare hotărârile Providenței! Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soții. Și nu accept cazuri urgente. Asta înseamnă că mai ai un minut să te ridici și să pleci. N-o să-ți insult inteligența, Maggie. Citești ziarele. Știi ce se întâmplă la Ierusalim. Suntem atât de aproape de o înțelegere. Ținu arătătorul la doi centimetri de degetul mare. —N-am fost niciodată atât de aproape. Maggie nu-l băgă în seamă. Și știi, de asemenea, ce s-a întâmplat ieri. A fost atacat prim-ministrul Israelului. Sau a părut că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ierusalimul în două. Știi de câte ori e menționat Ierusalimul în Coran? Spune-mi, știi? Uri se uita în tavan, chinuindu-se să-și ascundă frustrarea. Maggie vorbi în locul lui. — Serios, chiar nu suntem aici... —Zero. Formă cifra cu degetul mare și arătătorul. Un zero mare și gras. Noi ne rugăm pentru întoarcerea în Ierusalim de trei ori pe zi în ultimii două mii de ani; ne construim sinagogile cu fațadele spre răsărit ca să fim cu fața spre Ierusalim, chiar dacă suntem în New Jersey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
destăinuie cuiva. Uri se apropie încet, gândindu-se, bănuia Maggie, la aceleași lucruri. Se opri și se aplecă asupra biroului astfel încât să poată atinge cadavrul. Mâna lui șovăia, neștiind unde să-l atingă prima oară. O așeză ușor pe gât, arătătorul și degetul mijlociu alăturându-se pentru a verifica pulsul. Imediat ce apăsă gâtul cu degetele, sări în spate, ca și cum ar fi fost respins de o sarcină electrică. În aceeași clipă, corpul tresări, astfel că atât Uri, cât și David Rosen săriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a luat o hârtiuță, a scris pe ea câteva cuvinte și apoi a Împăturit-o, privindu-mă insistent În ochi. Am vrut s-o Întreb dacă-și ia notițe, dar, ca și când mi-ar fi ghicit gândul, femeia a dus Încet arătătorul la buze, poruncindu-mi să tac. În prag, În timp ce-mi spunea „ne revedem la Consiliu”, mi-a pus familiar mâna pe piept, privind fix locul de contact al degetelor cu haina. Am Înțeles: Îmi vâra În buzunar bilețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al lui Alexandru, adevăratul cifru care poate conduce la descoperirea numerelor de cont bancar ocultate sub acele Înșiruiri de litere de pe listă. Fără prima propoziție, a doua n-are nici o valoare. Eveline și-a acoperit ochii cu degetul mare și arătătorul mâinii drepte și i-a frecat Îndelung, ca și când ar fi vrut să Îndepărteze de pe retină o vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că nu Întrevăzuse această pistă. - Mai departe, a murmurat Încă neconvinsă, dar Îngândurată. - Unchiul tău a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cafenie vâscoasă sau o bucățică de mușci ce Îmbrăca baza bulboasă a unei codițe cu puncte Întunecate. Și mai era printre ele câte o omidă micuță șerpuindu-și trupul și măsurând cum ar face un copil cu degetul mare și arătătorul, marginea mesei, ridicându-se din loc În loc pentru a căuta zadarnic tufa din care fusese dislocată. 4 Nu numai că mama nu vizita niciodată bucătăria și aripa servitorilor, dar ele erau atât de departe de preocupările ei, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu tandrețe și disperare, Într-o manieră artistică minuțioasă, greu de Împăcat cu numărul ridicol de mic al verilor care trecuseră, pentru a alcătui imaginea inexplicabil nostalgică a „căminului“ (pe care nu-l văzusem din septembrie 1903), trasam cu degetul arătător pe pernă drumul de trăsuri care urca spre casa noastră din Vira, treptele de piatră În dreapta, speteaza sculptată a unei bănci În stânga, aleea de stejari tineri din spatele tufelor de caprifoi și o potcoavă recent lepădată, un obiect de colecție (mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
izbucnind în râs. Mi-a făcut doar gestul acela prostesc, cu palma dreaptă peste încheietura mâinii stângi, lăsând brațul să se bălăngăne în sus și în jos, cu pumnul strâns și, pentru a adânci semnificația, cu degetul mare strecurat între arătătorul și mijlociul. I-am primit mesajul și am ridicat din umeri, încrucișându-mi și eu încheieturile pumnilor, cu brațele întinse, întrebându-l mutește, „Când ai scăpat de cătușe?“. Câteva zile mai târziu, maestrul Bătucitu mi-a povestit ce făceau bătrâneii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și moale a lui Stacey. Senzația neașteptată la atingerea ei, caldă și docilă ca o nalbă, mi-a făcut trupul să se cutremure de plăcere. Nu s-a mișcat, astfel că m-am aventurat mai departe și mi-am băgat arătătorul sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și înapoi, savurând apăsarea fâșiei subțiri de material asupra degetului meu și simțind cum sânul uriaș e ridicat și cântărit când făceam asta. S-a foit un pic, mișcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
treaba asta ar fi aflat-o în ultima clipă și ne-a comunicat-o ca să fim pregătiți sufletește. ― Joacă tare, spuse inginerul pe gânduri. Sări sprinten în picioare, trăgîndu-l de mână pe celălalt. Cârnul își privea țintă degetele îndoite. Apucă arătătorul și mijlociul scuturîndu-le puternic. ― Stai! Mai am două chestii să-ți transmit. Întâi, cică să căutăm în safe... ― Nu există nici un safe! ― Pe urmă zicea ceva de rafturi. Să umblăm la rafturi. N-am prea înțeles... ― Rafturile de la bibliotecă? ― Aha
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Florence se întoarse la locul ei ținîndu-se de masă. Căpătase dintr-o dată un mers bătrânesc, târșit și nesigur. Ioniță Dragu o privea cu inima zdrobită. " Prin ce trece, Dumnezeule! Prin ce trece!" Cârnul se juca expert cu pistolul învîrtindu-l pe arătător. Observă indiferent: ― Ăla s-a dus întins la Miliție, ascultați-mă pe mine! Inginerul privea pe fereastră. Declară fără să se întoarcă. ― Nu cred... ― Pariem pe tipul cu pană verde? Ionescu râse. ― Ne-am dat dracului! Pariem pe Rembrandt! ― N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe diferite clape. Explică binevoitoare: ― Doar și-a bătut scrisoarea la mașină. Vor căuta amprentele și le vor găsi. Fiți atent, domnule Matei! Niciodată nu apeși la o astfel de mașină pe fixator cu mâna dreaptă! O faci totdeauna cu arătătorul sau inelarul de la stânga. Carul, desigur, tot cu stânga... Țineți scama de orientarea literelor! Grigore Popa clătină din cap edificat: ― Pe lângă asta, Vitto Genovese e un copilaș dulce... Părea interzis. Bătrâna pe care de ani de zile se obișnuise s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
luaseră pe seama lor formalitățile legate de deces. Dezagreabil desigur, dar între oameni care conviețuiesc de atâția ani se nasc raporturi de altă factură și uneori chiar sentimente. Să-i reproșezi cuiva că-i prea cumsecade... ― Nu înțeleg... ― Gîndește-te! Maiorul ridică arătătorul: Locuiau în comun. ― Tocmai... ― Tocmai! N-ai idee câte animozități se nasc între colocatarii aceluiași apartament. ― Depinde de vecini. Maiorul începu să rîdă: ― Nu trebuie să te uiți de două ori la Popa ori la domnișoara Scurtu ca să-ți dai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atinse cu inelarul sau degetul mic ca ă, ț, ș, p etc. trebuiau să fie mai palide. Spre deosebire de u, z, h sau t lovite de index. Cel care bătuse însă textul la mașină ― un amator ― o făcuse cu cele două arătătoare. Astfel, toate literele au căpătat aceeași intensitate. A fost suficientă o comparație superficială între scrisoarea de adio și materiale mai vechi de-ale lui Panaitescu pentru a-mi da seama că victima nu avusese niciodată intenția să-și ia rămas-bun
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toate schimbările pe care le voi considera necesare. Spuse din nou noapte bună, Noapte bună, șefu’, răspunseră subordonații și intră în cameră. Abia se închise ușa, că al doilea adjutant se pregăti să continue discuția, dar celălalt duse rapid degetul arătător la buze și clătină din cap, făcându-i semn să nu vorbească. El a fost primul care a târât scaunul și a spus, Mă duc să mă culc, dacă mai rămâi, ai grijă când intri, nu mă trezi. Spre deosebire de șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Post-trecut? — A lui „acum“. Și a lui „mai târziu“. Dar nu mai zăbovim asupra lui „atunci“. — Ce-a fost a fost, Tom. Și fostul doctor Thumb a închis ochii, și-a dat capul pe spate și a înălțat brusc un arătător în aer, parcă încercând să-și amintească ceva ce uitase de mult. Apoi, pe un ton sumbru, fals teatral, a recitat versurile de început din Adio, dragoste, de Raleigh. „Ca visuri calpe, dusă-i fericirea Și fără-ntors e ziua ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mâini fără păr, și numai vocea baritonală, caldă și rezonantă, contrabalansa scliviseala generală pe care o afișa. În timp ce eu ascultam vocea aceea vorbind la telefon, Harry îi făcu un semn de salut cu mâna lui Tom, apoi înălță un deget arătător, anunțându-l pe tăcute că nu mai durează decât un minut. Subiectul conversației îmi scăpa, dat fiind că Brightman vorbea mai puțin decât interlocutorul lui, dar am dedus că discuta despre vânzarea unei ediții princeps din secolul al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai este posibilă. HARRY: A, am avut și eu unul, pe vremuri. Credeam că toată lumea are câte unul. TOM: Nu neapărat. E nevoie de o imeginație bogată și câți oameni au așa ceva? HARRY (închizând ochii; apăsându-și tâmplele cu degetele arătătoare): Acum îmi amintesc. Hotel Existența. Nu aveam decât zece ani, dar îmi amintesc exact clipa când mi-a venit ideea, clipa când am găsit numele. Era o după-amiază de duminică, în timpul războiului. Aparatul de radio era deschis și stăteam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ea. Dar nu tu bilet de autobuz, nu tu indiciu pentru punctul de pornire al călătoriei. — Bine, Lucy, a spus Tom. Acum, că ești aici, ce intenționezi să faci? Unde ai de gând să stai? Lucy a întins un deget arătător către unchiul ei. Tom a râs scurt, a mirare. — Uită-te bine unde-ai ajuns, i-a spus el. Aici abia dacă încape o singură persoană. Unde crezi c-o să dormi, fetițo? Umerii ridicați, urmați de încă un zâmbet larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el, dar parcă avea tot timpul gura plină. Bărbatul a aruncat toporișca în sanie, lângă un târnăcop și-o lopată, a dezlegat sacul de pe grumazul calului și mi-a întins o mână roșie și aspră. Îi lipsea jumătate din degetul arătător, care se încheia cu un moț, ca o pungă strânsă la gură. Suie sus, că te duc înapoi în oraș și mă cinstești cu doi lei și-un bahar de vin. Îți luăm și cutia... Uite, trage șuba asta beste
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca baltonul și căciula, ai? Uite, ia baltonul de colo, voiam să-l dau de bomană, pentru taică-meu, c-a murit luna trecută. Are nasturi de os. Mi-a întins o sticlă aproape plină și iar i-am văzut arătătorul tăiat și cusut grosolan: — Trage-o gură, să te dregi! Dacă ți e foame, găsești niște bâine-n traistă. Am băut, era țuică. Însă n-am putut mânca, o neliniște îngrozitoare mă strângea de gât. Am trecut de niște ciori care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cât mai debarte, de gura nevestii, și chiar de naiba am dat, Doamne iartă-mă, a zis Petre. Ce ne facem? Brusc s-a întors la mine și m-a privit bănuitor. — Nu cumva l-ai... mata? A îndoit degetul arătător ca și cum ar fi apăsat pe un trăgaci. — Eu? Doamne ferește! Nici nu știu să țin o armă în mână. — Haida de! Asta-i brea de tot... Un’ ți-e bușca? — Cum adică? N-am pușcă, am zis, și m-am simțit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ani dacă e ca la arbori sau altfel. Înmuiase și el, acasă, degetele în cerneală violetă, dar nu-i ieșise nimic clar pe hârtie. Apoi îi venise ideea cu ceara, picurase ceară dintr-o lumânare și imediat apoi își imprimase arătătorul drept. Avea de așteptat câțiva ani, ca să repete experiența. Ieri pusese să-i fie luate amprentele și bărbatului cu aer de străin, adus de Petre și, destul de curios, acesta nu numai că nu se mirase, dar părea că știe despre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]