5,570 matches
-
sistemului politic" După Revoluția din 1989, primul șoc a venit nu din sfera economiei, ci a politicii. Revoluția a fost caracterizată printr-un uriaș sentiment de eliberare emoțională. Așteptarea fundamentală a colectivității a fost ca, în locul regimului comunist opresiv și arbitrar, să fie instaurat un sistem politic real democratic, învestit cu uriașa responsabilitate de a proiecta reconstrucția societății românești. Identificarea unui nou sistem politic și construirea lui nu păreau a fi deloc o sarcină ușoară. Cu toate acestea, mult peste cele
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
dominației. Sau iau cu asalt băncile, temple ale banului, comisariatele de poliție, spații simbolice ale celei mai înalte represiuni și așa mai departe. Porțile închisorilor sînt dărîmate, la fel cum în țăndări au zburat și cele ale Bastiliei, simbol al arbitrarului regal care închidea pe viață pe cine dorea în baza unui simplu ordin scris ce-i purta sigiliul. Astfel de acte pot părea inutile ori absurde. Și atunci nimeni nu se lipsește de plăcerea de a înfiera prostia mulțimii. Poate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
flăcările rugurilor și se mai aude zgomotul sumbrelor ceremonii la care autorul nostru a asistat. De fapt, majoritatea elevilor apropiați ai lui Freud considerau represiunea sexuală ca unul dintre principalele mecanisme ale dominării politice. Ei vedeau în familie uzina ideologiei arbitrare și a structurii caracterului conservator 367. Ideile lor au străbătut vremurile pînă la Herbert Marcuse. El le va relua, modernizînd temele. Spre deosebire de Reich, el ajunge la psihanaliză plecînd de la marxism, trecînd în primul rînd prin Școala de la Frankfurt. Aceasta își
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ieșit cu capul plecat și murdăriți pentru vecie. Dar mărturisirile lor au avut drept urmare făurirea unui secret comun și capital: cel al revoluției și al originilor noii societăți. Desigur, judecătorii și procurorii subliniau prin mii de afirmații neverosimile cît de arbitrare și de deformate erau acele revelații privind începuturile. Din momentul în care cei care au fost făuritorii ei o confirmă, iar partidul încremenit le dă crezare, ele capătă forță de adevăr, consacrat de complicitatea principalilor interesați. Toate aceste procese, care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un caracter absolut; comentariul conținut în Raportul explicativ arată că nu orice diferențe etnice, culturale sau lingvistice duc la formarea de minorități și că textul adoptat (art.3.1) nu implică pentru o persoană dreptul de a alege în mod arbitrar să facă parte dintr-o minoritate națională, această alegere fiind inseparabil legată de criterii obiective care țin de identitatea persoanei. Drepturile și libertățile persoanelor care fac parte din minorități pot fi exercitate în mod individual sau în comunitate cu alții
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
formula unilateral rezerve, declarații sau definiții ale termenului de minoritate pentru a exclude din sfera de aplicare a Convenției persoane care locuiesc permanent pe teritoriul statului și care anterior au avut o cetățenie de care au fost private în mod arbitrar, ceea ce contravine scopului Convenției cadru. 2. In cadrul examinării primei serii de rapoarte periodice ale statelor părți la Convenția cadru, unele state au precizat căror grupuri înțeleg să aplice Convenția, completând declarațiile făcute sau suplinind absența lor, în conținutul rapoartelor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
să fie o sursă de arbitrariu sau de deosebiri nejustificate. Pe această bază, Comitetul a apreciat că este de datoria sa să examineze întinderea aplicării personale dată Convenției de fiecare stat pentru a verifica dacă nu au fost făcute deosebiri arbitrare sau nejustificate și că este obligația sa să verifice aplicarea corectă a principiilor stabilite în art. 3. In legătură cu denumirile diferite folosite în legile statelor, Comitetul a adoptat opinia conform căreia aplicabilitatea Convenției nu înseamnă în mod necesar că
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de noi județe trebuie privită și prin rolul pe care județul urmează să-l aibă în viitor în dezvoltarea economico-socială a țării, în ansamblul său. Nu trebuie omis faptul că județul este, de regulă, o creație artificială (chiar dacă nu una arbitrară) a legiuitorului, în timp ce comuna (orașul) este una naturală. Constituția României și Legea administrației publice locale au consacrat principiile "autonomiei locale" și "descentralizării serviciilor publice". Autonomia locală se referă, chiar și etimologic, în primul rând la localitățile cu statut de unități
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
începutul prezentului eseu, nu o "reorganizare" administrativ-teritorială, în legătură cu care am concluzionat că nu este nici necesară și nici oportună. Înființarea sau reînființarea unor comune sau orașe, a unor unități administrativ-teritoriale în general, nu este și nu poate fi o acțiune arbitrară. Prin efectele ei deosebite pe planul vieții economice și sociale, al organizării și funcționării statului și societății, în ansamblul său, organizarea administrativă a teritoriului, dincolo de conotațiile sale politice, trebuie să se bazeze întotdeauna pe elemente și factori obiectivi, pe criterii
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
asupra condamnatului, atât pe timpul cât el este în penitenciar, cât și pe durata liberării și după expirarea duratei pedepsei. din punctul de vedere al autorităților cu competențe în funcționarea instituției, existența unor condiții și criterii legale îngrădește posibilitatea unor soluții arbitrare posibile, având în vedere că, în sistemul penal român, liberarea condiționată are un caracter discreționar, în sensul că beneficiul său este pentru condamnat o vocație și nu un drept, caracter ce rezultă explicit din alin.1 al art.59, Cod
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
comunicarea acestor valori<footnote Mic dicționar enciclopedic, Editura Academiei Române, 1980. footnote>. Ea este transmisă de la un subiect la altul și, în general, de la o generație la alta. Cu alte cuvinte, cultura este dobândită, fiind astfel, în egală măsură, subiectivă și arbitrară<footnote Jim Blythe, op. cit., p. 112. footnote>. De asemenea, pentru înțelegerea comportamentului consumatorului este necesară înțelegerea influenței subculturii, care reprezintă un grup cultural distinct, constituit pe criterii geografice, etnice, religioase, de vârstă. Cultura se manifestă în diverse forme, iar impactul
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
comunicarea acestor valori<footnote Mic dicționar enciclopedic, Editura Academiei Române, 1980. footnote>. Ea este transmisă de la un subiect la altul și, în general, de la o generație la alta. Cu alte cuvinte, cultura este dobândită, fiind astfel, în egală măsură, subiectivă și arbitrară<footnote Jim Blythe, op. cit., p. 112. footnote>. De asemenea, pentru înțelegerea comportamentului consumatorului este necesară înțelegerea influenței subculturii, care reprezintă un grup cultural distinct, constituit pe criterii geografice, etnice, religioase, de vârstă. Cultura se manifestă în diverse forme, iar impactul
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
sau consumator, ca urmare a concurenței generalizate, autonomiei și libertății de acțiune a subiecților economici). Pe baza prețurilor libere, raportul dintre cerere și ofertă este expresia raportului dintre nevoia socială și resurse. Economia cu piață concurențială exclude deci intervenția administrativă arbitrară în viața subiecților economici din partea statului și a altor centre de presiune, ea asigurându-și autoreglarea și autoreproductibilitatea; statul este prezent în activitatea economică numai în măsura în care este subiect economic ca oricare altul și respectă integral regulile și principiile de funcționare
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
și strategiile concurențiale. Piața, în accepția clasică, este cea care reglementează activitatea economică, acea forță impersonală care acționează, peste capacitatea de intervenție a agenților economici, asupra diviziunii muncii și schimbului de activități. În această viziune, piața apare ca o forță arbitrară care determină prețul și, implicit, profitul, venitul. Agenții economici sunt cei care trebuie să cerceteze, să influențeze și să controleze piața. Prin intermediul mecanismelor pieței are loc un proces amplu de reglare și autoreglare a producției și a prețurilor, tinzându-se
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
diafană a științelor. El susține că diversele mutații epistemice înregistrate în istoria modernă a științelor nu au avut criterii obiective de justificare. Adesea, paradigme științifice cu totul revoluționare s-au născut în niște împrejurări iraționale, fiind atașate unor decizii perfect arbitrare. Nu este greu de sesizat elementul comun al tuturor acestor autori, precum și înrudirea lor cu poziția hermeneuticii fenomenologice. Ambele curente de gândire „relativistă” pun accentul pe istoricitatea actului de cunoaștere, îndatorată aportului personal al comunității din care autorul unei interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lumii în fenomenalitatea manifestării pure devine, în cazul Revelației, găzduire și ocrotire: nici „oribila neutralitate”1 a lui es gibt (Heidegger), nici impersonala „diferare” a lucrului către apariție (Derrida), ci respirația vie a esenței manifestării. Aceste formulări nu sunt deloc arbitrare, ci verificate întru totul de experiențe excepționale, cum este, de pildă, cea a durerii 2. Știm deja de la Aristotel 3 că plăcerea și durerea sunt experiențe imediate pe care intelectul tinde să le judece nu în termeni de adevăr sau
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Fac. 1,17 sq). Accentul hermeneutic se deplasează din teritoriul analogiei iconice („după chip și asemănare”) către imperativul domestic al stăpânirii („umpleți și stăpâniți pământul”). Conceptul proprietății - relativizat de etosul comunitar creștin, fără a exalta prin aceasta o nivelare egalitaristă arbitrară. În operele lui Grotius și Hobbes, ideea de proprietate dobândește accente net juridice, justificând un voluntarism politic tot mai pronunțat. Această turnură e dublată de o mutație epistemologică generală, confirmată de succesul nominaliștilor. În cunoscutul său eseu sociologic despre nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
linearității aritmice în experiența timpului 1 și a omogenității asimbolice în experiența spațiului. Acestea sunt două trăsături pe care polis-ul machiavelic le-a amenajat înaintea postulatelor fizicii newtoniene. Ele au stabilit garanțiile autonomiei la care omul definit ca voință arbitrară și putere (virtual) nelimitată visase deja. Odată decretată ca fapt natural, această lume seculară va putea deveni obiectul unor diverse cercetări științifice: de la geometrie, fizică, astronomie până la istoriografia postrenascentistă, politică ori sociologie (discipline unificate într-un singur ideal, „cunoașterea obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
criterii de omogenitate comunitară și, prin urmare, noi politici sociale: Hobbes propune modelul contractualist, Machiavelli (1469-1527) testează cinismul rațiunii oportuniste, în timp ce reprezentanții „economiei politice” (A. Smith, D. Hume, J. Stuart) din secolul al XVIII-lea vor căuta echilibrul între individualismul arbitrar profesat de cel de pe urmă și suveranitatea prin delegație, susținută de cel dintâi. Dispariția structurii ierarhice a societății medievale introduce o ecuație mai degrabă specifică pentru epoca antică: lumea între haos și armonie, dictate de hazard ori providență. Pentru Hobbes
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vieții eshatologice 1. Hegel nu fixează ierarhii stricte ale moralei (cum este cazul lui Aristotel), ci postulează - într-un fel apropiat de filozofii politici scoțieni din secolul al XVIII-lea - o convergență transversală a multitudinii de scopuri specifice umanității. Caracterul arbitrar al acestor proiecte individuale este unificat într-o traiectorie benignă, guvernată de marea Idee a istoriei universale. (Este ceea ce fundamentează viziunea organicistă despre statul modern, pentru a cărui unitate ideală merită sacrificată pacea 2.) Faptul pozitiv specific metafizicii hegeliene îl
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
menține o metafizică a participației sub forma unei „liturghii cosmice” guvernate tearhic. În același timp însă, Milbank arată că interpretarea diferenței ontologice dintre Ființă și ființare ca raport de violență (în care ființările contingente tind să oblitereze revelația Ființei) este arbitrară 3. Noțiunile de transcendență, participație și analogie nu sunt neapărat obiectivante, atunci când „existența” nu este acceptată ca predicat univoc pentru Ființa divină și ființare 4. Tema heideggeriană a „Ființei ca diferență” reprezintă pentru Jacques Derrida și Gilles Deleuze matricea compoziției
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conflictului colectiv. Jertfa violentă capătă astfel un halou sacru, întrucât societatea s-a eliberat de violență. René Girard identifică mecanismul victimizării în toate religiile arhaice, pe care le analizează în contrast cu tradiția iudeo-creștină. Scripturile, în opinia sa, dezvăluie procesul de culpabilizare arbitrară a inocenței și atacă frontal psihologia rivalității mimetice. Murind pe cruce, Iisus înăbușă pulsiunea de răzbunare și anihilează circuitul vicios al violenței. Tradiția ascetică a Părinților Bisericii - pentru care isihia (pacea) lăuntrică este o pregustare a împărăției cerurilor - a subliniat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ororii față de cruzimea războaielor. Iisus a refuzat atât poziția de reacționar, cât și pe cea de revoluționar. Discipolii oricărui „nou umanism” sunt însă străini de lecția pedagogică a hristologiei ortodoxe. De aceea, trebuie spus că între gânditorii indignați de uzul arbitrar al violenței se numără nu doar moderni precum Lev Tolstoi sau Bertrand Russell. La rigoare, scrierile unor monahi bizantini precum Maxim Mărturisitorul (care a condamnat botezul forțat al evreilor în Africa, în sec. al VII-lea) sau Ambrozie de Milan
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să intensifice, individual sau colectiv, reveria bovarică, isteria reacționară ori stigmatul depeizării. Sublimul dezafectattc " Sublimul dezafectat" Postmodernii sunt însă primii care evită realismul confruntării, in articulo mortis, cu suferința (la limită, un dat-dar al existenței umane)1. Când hidoșenia violenței arbitrare devine prea greu de suportat, omul recent preferă suspendarea problematicii teodiceii. Invenția grăbită a „sublimului”, asumat eventual în termenii neo-dandysmului, reprezintă cea de-a doua soluție a stângii în fața problemei răului. Ea nu contrazice neapărat militantismul politic și recursul la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sunt recurente, iar puterea militară joacă un rol determinant în obținerea victoriei. Din această teză wilsoniană, se punea problema cum pot fi stăpânite războaiele? Răspunsul a fost dat de efectele securității colective, care are un obiect precis: a interzice folosirea arbitrară și agresivă a forței armate. De aceea și modalitățile de înfăptuire a securității colective trebuie să aibă un demers progresiv. Mai întâi, este vorba de a descuraja sau de a contra o acțiune militară prin respectarea obligațiilor internaționale legale, apoi
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]