4,016 matches
-
Grădina mea! Palierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon, altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă, și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii deutzia și toată colecția de arbuști scuturau cât ținea aprilie și mai parfumata lor ploaie de confetti. Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopții îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ultima destinație a casei familiei Roznovanu? Chi lo sa? În capul străzii Ștefan cel Mare, se vede palatul administrativ, cu statuia marelui voevod în față. Două tunuri, trofee din războiul pentru independență, două fragmente de grădină, cu iarba sălbătăcită, cu arbuști anemici, de o parte și de alta. Palat administrativ: edificiu public. Înfățișare corectă, e drept; atrăgătoare, chiar. Toate aceste lucruri ajung oare pentru a ne reține mai mult în locul acesta? Și totuși trebuie să facem popas aici... Trebuie. În primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Grădina mea! Spalierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii, deutzia și toată colecția de arbuști scuturau, cât ținea Aprilie și Mai, parfumata lor ploaie de confetti.... Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopței îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Încă În pauza dintre Întrebarea sfinxului și răspunsul lui Oedip. Un asemenea moment se află, bineînțeles, la o răspîntie de drumuri. Oedip va decide singur pe care dintre ele va porni. Ar trebui să notez ceea ce văd... o mare pustie, arbuști Înroșiți de vînt pe coastă, petice de zăpadă care, cînd am sosit, erau mai mari, o lumină păgînă ca În ultimele pînze ale lui Van Gogh, amintind mai degrabă de Dionysos decît de Apolo... Dar nu. Altceva are Însemnătate acum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întîmplat pe munte, unde Zeus a trimis un vultur să-i devore ficatul, dovedește nu numai că titanul a furat focul de la zei, dar că merita să-l fure. Ceea ce impune la Prometeu este disprețul său față de zei. Așa cum la arbuștii prăfoși de pe dîmbul din spatele casei impune faptul că nu iau culoarea pietrei. Pedepsit de zei, „pentru că a iubit prea mult oamenii”, cum zice Eschil, titanul trebuia să știe că amnezia are aspectul stîncii; și că măreția lui stă În curajul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
verzi. E important să nu ne pierdem dreptul la regret. Pe munți sufletul capătă o anumită familiaritate cu cerul, cu norii ce se tîrăsc umflați de ploaie peste păduri secetoase. Aici, valurile Îmi arată În fiecare zi pămîntul, nisipul, stîncile, arbuștii arși de soare și umbra pescarilor care descarcă bărcile pline de pește. Acest țărm aparent pustiu nu e nici pe departe un spațiu al singurătății, iar singurătatea nu mi-a dezvăluit decît o violentă nevoie de solidaritate. Nimic nu mi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nr. 3 din zona Gării Pașcani. S-a remarcat prin buna gospodărire și înfrumusețare a localității: asfaltări de străzi, amenajări de terenuri sportive, de scări care leagă terasa de sus cu cea de jos, bazinul de înot, plantări de arbori, arbuști, flori, construirea de podețe etc. A sprijinit construcția bisericilor ortodoxe: „Adormirea Maicii Domnului“ din zona Gării Pașcani și „Înălțarea Domnului“ din cimitirul municipiului, fiind trecut printre ctitorii acestora. În perioada 22 octombrie 1979 și 8 noiembrie 1989 a condus cu
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
pași, încearcă din nou să-l oprească. La picioarele mele, lîngă gura de scurgere, mai este o bucățică de hîrtie. Cu vîrful ghetei o desfac, recunosc scrisul mărunt și frumos al Tamarei, îmi amintesc de capul ei brumat, ca un arbust cu flori albe, și mă înfior; mă înfior la gîndul că hîrtia asta ar fi trebuit să fie o acuzație împotriva mea. Zdrobesc cu talpa ghetei peticul de hîrtie și-l împing cu vîrful pînă îl arunc în canal. Pornesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a primăverii, definitiv instalată în țară; îți scriu și toți arborii aceștia, buchete de logodnă pentru uriași, mă emoțio nează fiindcă îi asociez cu tine. Tu, mereu tu, care te întorceai acasă la vremea asta cu brațe de crengi de arbuști, aducând de două ori primăvara în casa noastră. În vasele mici din fața fotografiilor tale sunt zambile roz și albastru-închis, aproape mov, și pansele galbene, catifelate și reci... Mă gândesc la tine, fetița mea, așa cum respir, cu fiecare răsuflare: Monique, Monique
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe care l-a primit de la Janice de Crăciun, acum cinci ani. Mi-a părut foarte rău când am auzit despre... — Ei, asta e. Arată groaznic cum stă așa cocoșat și se uită la grădinarii care sapă și taie frunzele arbuștilor, în spatele meu. — Și, cum merge cu pregătirile de nuntă? — A... bine, zic iute. Știi cum e, la ora asta suntem la stadiul de liste peste liste. Sunt o groază de lucruri de făcut, de verificat, tot felul de detalii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să v-arăt cortul! În clipa în care văd grădina, rămân cu gura căscată. Pe peluză e întins un cort uriaș, argintiu cu alb. Pe straturile de flori scrie „Becky și Luke“ cu panseluțe. În fiecare tufiș și în fiecare arbust disponibil au fost puse lumini feerice. Un grădinar în uniformă lustruiește mica fântână arteziană nouă, de granit, altcineva mătură curtea, iar în cort văd un număr semnificativ de femei între două vârste cu caiete în mână, așezate în semicerc. — Janice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sau de vacă), merg cu Alfonso la explorat împrejurimile. Mergem în sat, în piața centrală, unde duminica se fac întrunirile bătrânilor pe câteva bănci lungi din lemn, apoi ne plimbăm prin păduricea de lângă casă, Alfonso explicându-mi despre plante și arbuști. Întâlnim un bătrân slab, înalt cam cât Alfonso, cu o tumoare neagră, mare cât un pumn, pe obrazul stâng. Vorbesc ceva într-o limbă necunoscută (limba tribului este Tsafiki, toți o folosesc între ei și vorbesc spaniola doar cu persoanele
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că vrea să facă același lucru și a început să stea tot timpul pe lângă tatăl lui, să învețe. Are un frate și o soră, ambii mai în vârstă, având aceeași meserie. Deci, curandero (vindecător) înseamnă șaman? „Curandero cunoaște plantele și arbuștii, cunoaște câte un leac natural pentru fiecare afecțiune. Șamanul știe și el toate acestea și are acces la lumea spiritelor.” Și tu, ce ești? Discuția despre șamani continuă după masa de seară, până în momentul culcării. Voi dormi din nou în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
magică. Plecăm, Miguel cu Mari și Sonia către Santo Domingo cu lista de cumpărături dată de Alfonso, iar eu cu Alfonso mergem în sat cu camioneta lui Pere, la o „tanti” care are o energie foarte îndrăgită de plante și arbuști. Ajungem la „tanti” acasă și intrăm într-o curte largă, împodobită cu plante și flori pe fiecare milimetru de gard sau de pământ. Admir plantele care se revarsă unele peste celelalte într-o armonie parcă nefirească. Apare o femeie în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
devreme ca să aibă timp să mi arate împrejurimile. După o plimbare de un sfert de oră ajungem la centrul Takiwasi, unde intrăm printr-o poartă de piatră arcuită, impunătoare. În interior, o grădină largă, îngrijită, presărată cu alei curate și arbuști tropicali, și o casă largă, cu etaj, arhitectură europeană, diferită de majoritatea caselor peruane. Mergem în spatele casei către o maloca tipic peruană, unde, îmi explică Emile, se fac ceremoniile. Grădina se extinde cu mult în spatele casei și la ceva distanță
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și nu mai pridideam să văd, să cunosc cât mai mult frumusețea deosebită a muntelui, pentru mine fiind o noutate. Ne aflam sus, la peste două mii de metri, în locuri în care brazii falnici de la poalele muntelui fuseseră înlocuiți cu arbuști pitici și ierburi suculente pentru brânzeturi de calitate... Tare frumos mai era timpul la început de septembrie, cu un soare blând ce emana o lumină galbenă ca mierea florilor de tei! De sus priveam în depărtări străvezii, cu priviri iscoditoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
America Latină, are 877 km2 și un diametru de 50 kilometri. Zona lacurilor și vulcanilor este de la început de secol XX un loc favorit pentru turismul montan și sporturi nautice. Vegetația este exuberantă, aici flora oferind sute de varietăți de arbori, arbuști și flori (între care varietăți de frezii sălbatice, care au servit ca punct de plecare pentru freziile de seră, ca și frumoasa "copihue", de un roșu aprins, floarea națională chiliană), malurile lacurilor oferă plaje de nisip alb sau negru (rezultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un cuvânt și ceilalți trebuie să găsească "pandantivul" perfect. La cuvântul "Brazilia" pandantivul cel mai des folosit e "cafea"! Este cunoscută povestea cu păstorul de capre din Abisinia (Etiopia de azi), care a observat că patrupedele care mâncau fructele unui arbust începeau să "danseze", erau mai vioaie și mai zglobii. De aici până la licoarea ce făcea deliciul snobilor din bătrâna Europă și din "Lumea nouă" a fost cale de un secol. Cultura cafelei în Brazilia a început prin 1727, când un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plimbare favorit al împăratului Pedro al II-lea, Parcul Flamengo, cel mai mare parc urban din lume, conceput de marele peisagist Burle Marx, Jardim Botanico (Grădina Botanică), cu o suprafață de 140 de hectare, care adăpostește 250000 de arbori și arbuști aparținând la 5000 de specii. A fost creată în 1808 la ordinul prințului regent Juan VI al Portugaliei și ești întâmpinat de la intrare de o impozantă alee de 134 de "palmieri imperiali", plantați la 1842, a căror înălțime atinge 40
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
râului San Juan, în mijlocul unui parc de 1370 de hectare, fusese proprietate a unui bogat și excentric om de afaceri argentinian, Aaron de Anchorena, care o donase statului uruguayan. Anchorena a populat parcul cu peste 150 de specii de arbori, arbuști și flori și cu 75 de specii de animale printre care cerbi, mistreți, vulpi, nutrii, lebede cu gâtul negru -, așa că la vizita noastră ne-am trezit, după o deplasare de două ore cu autocarele de la Montevideo, într-un adevărat paradis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe ambasadorii Angliei, Rusiei, Cehiei, pe directorul general de la Sheraton sau pe președintele World Trade Centre. Întâlneam și vecini uruguayeni, toți cu recipientul de mate în mână și termosul cu apă caldă atârnat de umăr ("Yerba Mate" sunt frunzele unui arbust care crește în Paraguay, Argentina și Brazilia, se usucă, se mărunțesc, se depozitează pentru maturare și apoi se macină fin, rezultând ceva asemănător ceaiului. Cei din Cono Sur îl prepară cu un ritual special, punând câteva grame într-un mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Întâi În picioare sau așezați pe băncile din fața clădirii și să-i urmeze pe tinerii rebeli pe aleile parcului central, apoi să pătrundă cu ei În desișul pădurii și să-l descopere pe Jacques Melancolicul. Odată debusolați și pierduți printre arbuști, aveau surpriza să fie invitați să stea pe iarbă sau să urce În copaci ca să observe cum trăiesc membrii coloniei „ecologice“, aristocrații rebeli care refuzaseră societatea și regulile ei ca să trăiască mai aproape de natură și să descopere alte legi, ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
singur pe peronul unei halte În care trenul tău nu oprește, tot așa se Îndepărta tot mai mult cutare sau cutare paznic al unui parc cenușiu, În timp ce parcul continua să curgă mai departe, purtându-ne spre sud, spre portocali și arbuști, spre mimozele ca puful de pe obraz și spre un cer impecabil, ca un pâte tendre. Grădini suspendate pe dealuri, o succesiune de terase, cu trepte de piatră de pe care țâșneau cosași plin de ostentație, coborau trepte spre mare, În timp ce măslinii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era dotat cu locuri de casă de jumătate de hectar fiecare, și cu pășune îndeobște pentru vitele și oile sătenilor, în lunca Buzăului din împrejurul satului și până la albia râului. În „grădinițele” din fața caselor se aflau flori, nelipsitul busuioc și arbuști ornamentali de trandafir, liliac, lămâiță și calapăr. In spatele casei se afla o curte (ogradă) mare, cu grajd, șură și coteț pentru porc, țarc pentru oi și cotețe pentru păsări. Curtea trebuia să fie mare pentru a se folosi ca
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
America Latină, are 877 km2 și un diametru de 50 kilometri. Zona lacurilor și vulcanilor este de la început de secol XX un loc favorit pentru turismul montan și sporturi nautice. Vegetația este exuberantă, aici flora oferind sute de varietăți de arbori, arbuști și flori (între care varietăți de frezii sălbatice, care au servit ca punct de plecare pentru freziile de seră, ca și frumoasa "copihue", de un roșu aprins, floarea națională chiliană), malurile lacurilor oferă plaje de nisip alb sau negru (rezultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]