3,560 matches
-
părul roșu, viu, arzând ca o flacără în lumină, rămânea ca înainte. În asemenea situații o luam de mână și mă arătam tandru. Uneori mă grăbeam să plec, culmea, ca să beau o cafea proastă lângă pescarii cufundați în tăcerea lor arhaică. Mă atrăgea mereu ceva acolo, deși de fiecare dată regretam, de cum mă izbeam de tăcerea aceea cu multe capete care la început mi se păruse o curiozitate, dar ajunsese să mă sâcâie și chiar să-mi dea fiori de teamă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fețele. — Tine-ți gura, malacule! Ai plătit cârnațu’ pe care-l mănânci? — În mod indirect. Poți să-l scazi din salariul meu de mizerie. Ignatius privi cum mâzgălește domnul Clyde niște numere pe un carnet. Spune-mi, ce tabu sanitar arhaic am violat? Presupun că este vorba de o falsificare a adevărului din partea inspectorului sanitar. — Departamentu’ spune că vânzătoru’ cu număru’ șapte... ăla ești tu. — Așa și este. Șaptele de trei ori binecuvântat. Din această cauză sunt vinovat. Iată că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-o zi atât de îndepărtată încât nu fusese păstrată în memorie. Cuptorul, pe o latură, fusese o modernizare adusă de tatăl lui Cipriano Algor, care și el primise același nume, și înlocuise un altul, foarte vechi, ca să nu spunem arhaic, care, privit de afară, semăna cu două trunchiuri de con suprapuse, cel de deasupra mai mic decât cel de dedesubt, și despre a cărui origine se știa tot atât de puțin. Pe vetustele lui temelii se ridicase cuptorul actual, unde s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a evita ca iubita mână a stăpânului să fugă brusc de contact, ca dovadă că nu e totul rezolvat în relația dintre ființele umane și ființele canine, poate că umezeala și răceala atingerii deșteaptă vechi spaime în partea cea mai arhaică a creierului nostru, vâscozitatea de neșters a vreunui limax gigantic, înghețata și unduitoarea trecere a unui șarpe, răsuflarea glacială a unei grote populate de ființe de pe lumea cealaltă. Astfel că Cipriano Algor își retrase într-adevăr mâna, deși faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
meseriile lutului. Ca un fochist al vechilor locomotive cu aburi, care-și petrecea tot timpul aruncând lopeți de cărbune în gura cazanului, olarul, cel puțin acest Cipriano Algor, care nu poate plăti un ajutor, se chinuie ceasuri întregi să introducă arhaicul combustibil în cuptor, crengi pe care focul le cuprinde și le devorează într-o clipă, crengi pe care flacără le mușcă și le linge încetul cu încetul până la tăciune, cel mai bine e când îl putem răsfăța cu conuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru că reușise să-și convingă fiica și ginerele că brusca creștere de activitate a olăriei cerea schimbări radicale în procesele de elaborare și o promptă actualizare a mijloacelor și structurilor de fabricație, începând cu urgenta substituție a vechiului cuptor, rămășiță arhaică a unei vieți artizanale care nici măcar ca ruină de muzeu în aer liber nu merită conservată. Să ne lăsăm de nostalgii care nu fac decât rău și ne țin pe loc, spusese Cipriano Algor cu o neobișnuită vehemență, progresul merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
părul roșu, viu, arzând ca o flacără în lumină, rămânea ca înainte. În asemenea situații o luam de mână și mă arătam tandru. Uneori mă grăbeam să plec, culmea, ca să beau o cafea proastă lângă pescarii cufundați în tăcerea lor arhaică. Mă atrăgea mereu ceva acolo, deși de fiecare dată regretam, de cum mă izbeam de tăcerea aceea cu multe capete care la început mi se păruse o curiozitate, dar ajunsese să mă sâcâie și chiar să-mi dea fiori de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la o purificare segregaționistă a propriilor domenii. Fauvismul preconizează o „revoluție prin culoare”, absolutizînd importanța acesteia din urmă; cubismul are în vedere o „revoluție prin formă”, deformînd și, în cele din urmă, abolind legile perspectivei tradiționale; expresionismul se întoarce spre arhaic, elementar, stihial și „strigăt”; conturul, figurativismul, copia după natură sînt rejectate în favoarea unei naturi alter; autoritatea transcendentă e delegitimată și, odată cu ea, sînt refuzate valorile societății întemeiate pe dreptul divin. Tendința de autonomizare, de purificare extrem(ist)ă este, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
politicianistă” a idealului național. Unii sînt adepți ai stîngii radicale, alții - ai dreptei autohtoniste, alții par mai degrabă centriști; unii încearcă să inventeze o tradiție modernă; alții - să „corecteze” vechiul sămănătorism prin apelul la spiritualitate, la bizantinism, ortodoxie și substrat arhaic. Și unii, și alții încearcă să reformuleze pe alte baze decît înainte de război problema relației dintre tradiție autohtonă/specific național și modernizare/occidentalizare cosmopolită. Și unii, și alții se află în căutarea unui „esențialism” artistic de factură abstracționistă: citadinist, constructivist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
articolului este citată o „exclamație” a lui Ion Vinea: „Mă! Toți artiștii Europei sînt niște ratați în fața primitivilor arcași africani!”. Fascinația postromantică a avangardiștilor (dadaiști, constructiviști, expresioniști sau suprarealiști) pentru spiritul popular, „originar” al artei primitive consună cu elogiul substratului arhaic din filozofia lui Lucian Blaga sau cu antieuropocentrismul concepției asupra fenomenului religios elaborată de Mircea Eliade. Regăsim aici, în forme diferite, aceeași nevoie de a depăși opoziția dintre voința de „universalizare” și cea de „specificitate” proprie unei culturi „minore”, „periferice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
războiului (cînd iau contact direct cu grupările artistice expresioniste). Mulți se vor regăsi pe terenul grupărilor „specifiste” (Gîndirea, Viața românească). În fapt, inovația expresionistă a fost asimilată mai ales pe filiera autohtonizantă a gustului pentru „misterele păgîne”, pentru cosmic, primitiv, arhaic, stihial ș.a. Altfel spus - ca expresie modernă esențializată a „fondului identitar ancestral”. În pofida anunțurilor repetate privind reprezentarea pe scena teatrelor românești a unor dramaturgi expresioniști, primele spectacole de acest gen (cu piesele Nju de Ossip Dymov și Pelicanul de Strindberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regăsi, după Primul Război Mondial, la avangardiști cosmopoliți și la unii ortodoxiști din cercul revistei Gîndirea, la reprezentanți ai „tinerei generații” și la post-maiorescieni atipici precum G. Călinescu, la apărători ai tradiției bizantine (N. Iorga) și la apologeți ai substratului arhaic traco-get sau neolitic (Dan Botta, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Vasile Lovinescu, Mircea Vulcănescu ș.a.), ai ur-balcanismului (I. Barbu) și ai autohtonismului ortodoxist și antimodern (Nae Ionescu), sub forma complexului de inferioritate sau de superioritate; întreaga dezbatere interbelică privind autodefinirea identitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va asocia adeseori cu o atitudine antipoliticianistă, antiburgheză și antiliberală, fie ea socialistă, populistă, conservatoare sau reacționară, mergînd de la critica parvenitismului pînă la refuzul modernității și al parlamentarismului din anii ’20-’30. Seducția unei himerice restaurări a valorilor medievale sau arhaice, tentația utopiei totalitare ca antidot al „crizei imaginarului” european și redimensionarea romanticei „tentații” (culturale) a Orientului pe fondul crizei eurocentrismului occidentalist sînt cîteva dintre aspectele cele mai acute ale renegocierii raporturilor internaționale dintre „centre” și „periferii”, dintre „culturile majore” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lângă prunc. Să le ție de urât înger nalt s-a coborât. Și în noapte înadins degetul și l-a aprins. Arde îngerul lui Dumnezeu ca o lumânare de său. [1933] * URSUL CU CRIN Se odihnește subt prunii bisericii, adulmecă arhaicul vânt. O fată i-a pus ieri in brațe un crin. Va mai trece printr-o mie de sate. I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin. Bolnavii de oase din cele o mie de sate în cale
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
despre mine, ar împrumuta o carte, cartea nu trebuie să dispară niciodată!, și ar afla că eu trăiesc, în timp, pe Terra. Acel imaginar cititor, probabil, ar fi uimit că viața mea este organizată de marele Cronos. Și, cunoscându-mă, arhaic, din lectură, mi-ar analiza viața, trăirile, visele și mi-ar da un sfat: să mă bucur cu toată ființa de prezent, fiindcă doar el este ,,dovada” existenței mele. Mi-ar mai ura spor în cunoaștere! Prezentul este singura clipă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
omul prizonier al propriei sale semnături, al simțului responsabilității, al nevoii de a se ține de cuvântul dat. Cărțile de credit nu erau altceva decât versiunea actualizată a „sclaviei prin datorie“. Sistemul mai dăinuia încă în forma sa cea mai arhaică în majoritatea țărilor Americii Centrale și de Sud. Patronul îi avansa bani sau mărfuri viitorului său salahor și, din acel moment, punea stăpânire pe el, pe viața și pe voința lui. Salahorul începea atunci să muncească pentru ca să-și plătească datoria, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Orient. Înțelegând libertatea spiritului omenesc de a construi în imaginar lumi noi care să recupereze timpurile magice ale începuturilor (illo tempore), gânditorul s-a raportat la constantele fundamentale ale Universului, lăsând drept moștenire intuiții nerecuperate încă în totalitate. În conștiința arhaică „timpul este saturat de valoare afectivă; el poate fi bun sau rău, favorabil unor anumite forme de activitate și nefast altora; cel al sărbătoririi, al sacrificiului și al reproducerii miturilor legate de întoarcerea timpului primordial și care pune timpul profan
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Dionis de Mihai Eminescu. Așa cum Dionis pendula între real și vis încercând să schimbe spațiul și timpul, la fel Mircea Eliade realizează în nuvelele sale pendularea omului între sacru și profan, între realitate și vis, între real și ireal. Miturile arhaice ale cosmogoniei și creației, visul magic, ieșiri fabuloase din timp sunt dezvoltate într-o țesătură narativă abia construită, în care întâmplări obișnuite se amestecă firesc cu situații fantastice. Cu o facilitate „deconcertantă”, cum scrie William A. Coates, scriitorul român reușește
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
susține că este „greu să se dea mitului o definiție acceptată de toți savanții și care să fie în același timp accesibilă nespecialiștilor", fiind imposibil ca „o singură definiție să îmbrățișeze toate tipurile" și toate funcțiunile mitului, în toate societățile arhaice și tradiționale. Mitul este o „realitate culturală extrem de complexă care poate fi abordată și interceptată în perspective multiple și complementare". În accepția lui, mitul este „povestea unei faceri", a unei „geneze", a unui „început", care relatează istoria sacră a unor
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cu stergar, soba, opaițul, grinda înegrită de vreme, scăunelul cu trei picioare... toate, toate păreau mărturii dintr-o poveste de la începuturile lumii. Încleștarea dură a binelui cu răul, a Mucenicului cu balaurul, din iconiță, gravitatea ei aspră, vechimea ei mai arhaică si mai austeră, chiar, decât hieratismul bizantin, îți dau fiori... Aici, te simți izolat de restul lumii... întralta, o lume de taină. Iorgu, copilul, privi în jur ca la un miracol și rămase adâncit în gânduri... ca într-un sanctuar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vasului, deoarece forme apropiate s-au găsit în cetățile dacice din Moldova, încă dinaintea pătrunderii slavilor. De altfel, cele mai vechi tipsii (tigăi) datează încă din secolele V-III î. Hr. Aceiași ipoteză se bazează și pe apariția în mediul slav arhaic a tipsiilor abia din a doua jumătate a secolului VI, iar concomitent, în Moldova deja erau cunoscute (perpetuate din perioada antică) și utilizate de băștinași în stațiunile de la Botoșana, Davideni, Bacău-Curtea Domnească, unde s-au descoperit în asociere cu fibule
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
treptat, prin argumente solide, potrivit cărora prezența slavă în aria lor de răspândire nu a determinat și un proces de uniformizare a culturilor materiale autohtonă și alogenă, ci dimpotrivă, între ele există clare diferențe, în privința formelor și ornamentelor ceramicii: aspectul arhaic al vaselor slave, cu umerii prelinși, iar marginile teșite, cu o singură fațetă și niciodată îngroșate la exterior (element caracteristic grupului de tip Dridu), se diferențiază de recipientele suple, cu umerii conturați și cu buza rotunjită ori teșită, dar lățită
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
activitățile cotidiene. În acest context, romanicii, iar mai târziu populația veche românească, și-au păstrat prin intermediul propriilor structuri interne, vechi forme de organizare social-economice, precum obștea sătească. Termenul de așezare medievală timpurie are la bază noțiunea mai veche, cu înțeles arhaic de sat, cunoscută încă din antichitate. Așezarea sau satul antic/medieval era de fapt un sistem de conviețuire socială, structurat pe o comunitate umană, de regulă restrânsă ca număr, formată din 20-30 de case, cu circa 80/100-120/150 oameni
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și delincvența larvară Întrec...); Pag. 526:„... suntem deținuți politici, care nu discutăm artă culinară sau aventuri erotice.” (... suntem deținuți politici, care nu discută...); Pag. 526: „Biriș vroia dogme” (Biriș voia dogme. Verbul „a vroi” nu este atestat); Pag. 553: „... sufletele arhaice ale țăranilor cei mai arhaici” (...celor mai arhaici); Pag. 575:„... pentru a reapare, surâzător...” (... pentru a reapărea...); Pag. 587: „Eu aveam casă și masă gratuită la cămin” (... casă și masă gratuite); Pag. 600: „... răceala marmoreanei frumuseți” (... marmoreenei...); Pag. 604: „După
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
526:„... suntem deținuți politici, care nu discutăm artă culinară sau aventuri erotice.” (... suntem deținuți politici, care nu discută...); Pag. 526: „Biriș vroia dogme” (Biriș voia dogme. Verbul „a vroi” nu este atestat); Pag. 553: „... sufletele arhaice ale țăranilor cei mai arhaici” (...celor mai arhaici); Pag. 575:„... pentru a reapare, surâzător...” (... pentru a reapărea...); Pag. 587: „Eu aveam casă și masă gratuită la cămin” (... casă și masă gratuite); Pag. 600: „... răceala marmoreanei frumuseți” (... marmoreenei...); Pag. 604: „După dezamăgire, se naște ranchiuna și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]