2,123 matches
-
col. Gr. Lăcusteanu (1813-1883), văr al lui Vasile Cîrlova, scriind mult mai târziu, însă retrospectiv despre evenimentele de la 1848, care formează centrul vieții sale. Și pentru el Tudor "era un om foarte neînsemnat", "vrăjmaș neîmpăcat al nobleței", urmărind "a omorî aristocrația română spre a se urca prostimea și mojicimea pe ruinele ei". În mișcarea de la 1848 nu vede decât atâta că "dăscăleții, avocații și ciocoii rapaci", "craii" s-au ridicat să răstoarne pe boieri. Magheru e "ciocoi de peste Olt", Tell e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
măruntă. Țărănimea nu ia parte deloc la mișcarea culturală, fiind primită doar ca motiv literar și în forme convențional idilice în literatura unor moșieri ca Alecsandri și Negruzzi. Chemarea la creație a clasei țărănești și punerea acesteia în contact cu aristocrația este opera "Junimii" în general și a lui Titu Maiorescu în particular, acesta fiind el însuși, în fond, descendent de țărani ardeleni. Estetica lui Titu Maiorescu (1840-1917) e mai ales schopenhaueriană: Frumosul e reprezentarea ideii sensibile; ideea sensibilă este natura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sângele Solovenilor, Calea sufletului, Povestea unei odăi) nu poate să mai intereseze decât pe istoricul literar. Singur dramaturgul supraviețuiește și numai prin Bujoreștii, care e una dintre cele mai bune comedii românești. S-ar părea că piesa tratează conflictul dintre aristocrație și burghezie, ca în teatrul lui E. Augier. Un bătrân boier, Fotin Bujorescu, pierzând pe unicul său băiat, nu mai voiește să-și căsătorească fata cu un Cărbu-neanu oarecare, fiu de oameni simpli. El arată ginerelui prezumtiv portretele strămoșilor și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
puține. Așezați pe malul unei ape în fața unui imperiu imens, tăcut, câțiva bărbați înfrigurați de dorința erotică fac expediții nocturne, pândesc taine bănuite, realizează într-un cuvânt toate atitudinile bărbătești. În Donna Alba misterul scitic nepenetrabil a fost înlocuit cu aristocrația. Romanul pare pueril și este într-o anumită măsură. El este un roman detectivistic, narând complicatele și răbdătoarele metode pe care avocatul Mihai Aspru le folosește spre a smulge taina Donnei Alba și în cele din urmă dragostea ei. Eroul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
antiboier "revoluționar", ne spune că sub fanarioți boierii vorbeau grecește, n-aveau demnitate și erau unealtă străinilor...4 Iar G. Sion ne arată cum, după 1800, boierii își vindeau țara agenților ruși5. Și iarăși, tot C. Negruzzi ne spune că aristocrația veche a fost "o iarbă, care mușcă când poporul, când pe ocîrmuitori"6 - vorbe care se potrivesc încă și mai bine (cum se vede din istorie) pentru boierii de după 1821, care, cum arată pe larg și A. Russo 7, au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
I, p. 337 ăScrisoarea XXXIIÎ. 3 Iașii și locuitorii săi în 1840, în Scrieri. 4 Op. cit., I, p. 278 ăScrisoarea XIX (Ochire retrospectivă, 1845)î. 5 Din Arhivele Chișinăului, în "Suvenire contemporane". 6 Op. cit., I, p. 272. ăCitatul exact este... "aristocrația nu se înaripase și capetele acestei idre stând între popor și ocârmuitor nu începuseră a mușca când pre unul când pre altul."î 7 Sfârșitul Amintirilor, "Romînia literară". numai țăranii, nu voia să le pună la discreție toate celelalte clase
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
viitor, în existența unui proletariat. Socialiștii de pe atunci nu doresc nici proletarizarea țărănimii: 1 "Revista socială", 1886 ăan. I, nr. 8-11î. 2 Ibidem, p. 437. "Și ce vom avea în viitor în schimb cu jertfirea producătorilor mici? Vom avea o aristocrație bogată, în ale cărei mâini va fi adunat pământul țării românești, o aristocrație dobitoacă, crudă, tâmpită, ca și cea din străinătate, și vom avea proletariat agricol. Frumos viitor!... Grâul produs de proletarii agricoli va trece în străinătate, și mai mult
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
1 "Revista socială", 1886 ăan. I, nr. 8-11î. 2 Ibidem, p. 437. "Și ce vom avea în viitor în schimb cu jertfirea producătorilor mici? Vom avea o aristocrație bogată, în ale cărei mâini va fi adunat pământul țării românești, o aristocrație dobitoacă, crudă, tâmpită, ca și cea din străinătate, și vom avea proletariat agricol. Frumos viitor!... Grâul produs de proletarii agricoli va trece în străinătate, și mai mult decât azi, pentru a aduce juvaere, pălării, mătăsuri, catifele etc. Am putea descrie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un singur personaj simpatic luat din clasele noi, ori, în general, din clasele de sus? Afară de femeia din Păcat, care se îndrăgostește de seminarist și care trebuia numaidecât să fie simpatică, pentru economia nuvelei, și care încă face parte din aristocrație, din clasa de care Caragiale nu și-a bătut joc? Nu! nu! Caragiale urăște ori disprețuiește prea mult clasa burgheză, clasele noi, ca să poată vedea în reprezentanții ei acel "grăunte de aur", care se găsește în orice om și de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Muzicii») și Chun-qin («analele de primăvară și de toamnă»)”. Kong Fu Zi devine în viziunea latină confucius, adică Maestrul Kong. Se naște la jumătatea secolului al VI-lea Î.Hr. În provincia Shandong, „într-o familie în care tatăl aparținea aristocrației militare inferioare”. „Îi plăceau ritualurile și muzica, dar acestea nu i-au deschis calea spre nici o funcție publică.” conform tradiției, confucius devine „slujbaș civil abia la cincizeci de ani, dar și-a abandonat postul după un an”. Târziu începe instruirea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
creșterea volumului de produse) ce a condus la evoluția structurilor sociale, apărând stratificarea socială a populației: mai mulți meșteșugari au luat locul agricultorilor iar surplusul de produse a fost însușit de o elită, a conducătorilor, din care se va forma aristocrația. Dintre factorii prezentați, rolul principal în dezvoltarea societății îl au evoluția nivelului de cunoștințe și evoluția nivelului tehnologic. Acești doi factori, care se condiționează reciproc, îi sintetizăm sub o denumire comună: nivel tehnico-științific (NTS). În fapt, nivelul tehnico-științific reflectă stadiul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
același articol, scris cu surprin zătoare maturitate, două atitudini la fel de păgubitoare în societatea româ nească față de fenomenul artistic contemporan: („Am observat încă și de astă dată că în societatea românească trăiesc două curente puternice și predominătoare. Unul, al așa-zisei aristocrații, care găsește rău tot ce este românesc și desprețuiește scena românească cu desăvârșire, și altul al șovinismului, al patriotismului absurd care găsește bună orice inepție, destul să fie românească.“ Foarte tânărul gazetar, aflat la începutul unui drum care va dura
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
boierească nu s-ar fi compromis într-o lojă la teatrul românesc: și, dacă nu mergeau boierii, cum era să se compromită burghezii?... Ceilalți, mahalalele, nu ieșeau pe vremea aceea ca să pătrundă până la... Teatrul ăl Mare!... Dar era opera, teatrul aristocrației, care, din cauza aceasta, atrăgea și celălalt public amator. În anul 1871 impresa o avea tot vechiul impresar italian Papa Franchetti, cel care avea meșteșugul să aducă întotdeauna câteva elemente de mâna întâia. În anul acela adusese, printre alții, pe un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
priveau acea expoziție de femei tinere și nostime. Într-una din veri o parte din lumea „bună“ s-a supărat pe Capșa și s-a transportat la Giovanni. Giovanni era atunci în fața Palatului unde este azi Hotelul Metropole. Toată vara aristocrația bucureșteană a luat înghețată la Giovanni. După aceea s-a împăcat, s-a întors la adevărata cofetărie high-life. Mai erau câteva cofetării cunoscute, dar de clasa [a] 2-a și a 3-a. În strada Carol cofetăriile Iorgu Constantinescu și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Millo păstra în el scânteia care-i aprinsese în suflet focul sacru și nu se putea despărți de repertoriul care cuprindea atâtea capodopere. Opera a fost concesionată ani îndelungați unui italian anume Franchetti, iar reprezentațiile în sala Teatrului Național. Toată aristocrația era de față. bucureștiul în 1871 137 237. Pe strada Carol, nr. 17 (astăzi strada Franceză). 238. Căderea unui înger sau Don Juan de Maraña, „dramă în 5 acte și 11 tablouri de A. Dumas, tradusă de d. Pascaly“, din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
clasei de mijloc își lua locul la banchetul celor mari. Personagiile de frunte cari dominau politica și viața socială erau: un Beizade Mitică Ghica 301, președintele Camerei, generalul I.Em. Florescu 302, ministrul de Război și încă câțiva din marea aristocrație a țării. Două saloane bucureștene țineau recordul: acela al doamnei Oteteleșanu, unde este instalată astăzi Teresa Oteteleșanu și acela al principesei Irina Grigore Suțu, în casele din str. Colței 303, ocupată de birourile Municipiului București. 156 bucureștii de altădată 300
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trecuse în opoziție 4, și după el mai mulți conservatori făcură la fel. Președintele Camerei, Beizadea Mitică Ghica nu mai era în termeni dulci cu Lascăr Catargiu 5, generalul Florescu, deși ministru de Război, era nemulțumit și intriga. În cercurile aristocrației bucureștene se proiecta răsturnarea lui Lascăr Catargiu și înlocuirea lui cu un minister Dimitrie Ghica și cu general Florescu. Vasile Boerescu, ministrul de Externe, înclina către Beizadea Dimitrie Ghica.6 Dacă toți acești conservatori ar fi rămas strânși uniți e
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
emblemă de prestigiu unei așezări umane cu care erau identificați. Îi preluau, la rândul lor, numele. Titlul de „von” nici nu este, până la urmă, decât această localizare, nu doar geografică, ci umană și princiară. Acreditare dobândită, nu moștenită. Simbol al aristocrației intelectului și Încununarea izbânzilor sale este Claudio von Trieste. Magris ținuse, acum vreo șase ani, la Bard, o conferință despre orașul său, ca „răspântie”, ca „teritoriu al nimănui”. Emblema exilului. L-am Întrebat, acum, dacă scriitorii care au pus Trieste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Având a interpreta, într-un „teatru de societate”, rolul feminin central dintr-un basm dramatic scris de un necunoscut, fiica unui senator, logodită cu un personaj politic important, se îndrăgostește de enigmaticul autor. Acesta se dovedește a fi chiar bufonul aristocrației bucureștene, poreclit Michiduță, care dincolo de bravada ostentativă și de învelișul înșelător al frondei cotidiene ascunde un suflet sensibil și romantic. Repudiată de logodnic și amenințată de tatăl său cu trimiterea la mănăstire, Domnița trăiește drama izolării impusă de condiția socială
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
să lege, totodată, Dunărea de Marea Neagră, facilitând, astfel, circulația pe marele fluviu (ideea nu este nouă, se discuta încă din timpul Regulamentului Organic). Gheorghiu-Dej, stimulat, se pare, de Stalin, a folosit acest proiect pentru a-și lichida adversarii politici (reprezentanții aristocrației și ai burgheziei, oamenii politici din vechiul regim, intelectualii refractari ș.a.). Literatura, obedientă, a exaltat latura eroică a șantierului. D. mărturisește că abia după ce a publicat primele capitole din roman (în „Viața românească”) a aflat că „măreața construcție” este, în
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
casele vechi de pe ulița Culmea Veche și ridică o casă nouă „potrivită cu marea lui avere”. Unii comentatori (D. Micu) văd în Cronică de familie o replică la Romanul Comăneștenilor (Duiliu Zamfirescu) și, în genere, la proza sentimentală despre lumea aristocrației românești (de la N. Filimon la Mihail Sadoveanu și Mateiu I. Caragiale). Faptele epice pot fi judecate și așa, însă ambițiile și posibilitățile epice ale lui D. sunt de altă natură. El i-a citit, se vede clar, pe realiștii secolului
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
prin care aceștia pot face trecerea de la starea naturală de agresiune către starea socială de cooperare este cedarea unei porțiuni suficient de mari din drepturile lor naturale unei singure autorități. Aceasta, numită Leviathan (și care poate fi reprezentată de monarhie, aristocrație sau democrație), va asigura securitatea socială necesară conviețuirii pașnice a membrilor săi. Cu toate că are merite indiscutabile, teoria hobbesiană asupra naturii și apariției statului nu oferă explicații corecte. Prima obiecție are la bază perspectiva evoluționară În științele sociale inaugurată de către Axelrod
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
face un scop În viață din cele mai zărghite modalități de a se opune politicii corecte: "milita pentru vînătoare, coridă, teste nucleare, pedepse corporale; fuma tot ce era de fumat, țigări, țigarete, iarbă. se Înversuna Împotriva democrației, a anarhiei, a aristocrației, a monarhiei și a dictaturii." Dar viața ei se consuma În pregătirea și Îndeplinirea unor simili-atacuri teroriste cu scopul subminării testamentului unui VIP pe nume Timothy Leary, papa LSD-ului, "care ceruse să i se congeleze capul la moarte, și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mateiu I. Caragiale scria că cititorul timpului prezent ar încerca „un sentiment de rușine și dezgust”, simțindu-se „într-o atmosferă irespirabilă, îndeosebi datorită eroului liric al acestei povestiri-poem, care atinge cu nemărginită evlavie tot ce are vreo legătură cu aristocrația decadentă.” Ideologul de acum debutase în presă în 1939, cu poezii de sursă meditativă și viziune cosmică, apărute în „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. De același gen sunt versurile compuse în timpul războiului, din care a publicat câteva în „Vremea
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
al căror urmaș se credea, C. infuzează în Craii de Curtea-Veche un anume regret, o anume compasiune pentru Pașadia și Pantazi. Din acest punct de vedere, romanul are și o altă semnificație. El zugrăvește destrămarea prin viciu și desfrâu a aristocrației, a ultimelor ei vlăstare. Pașadia și Pantazi, purtători degenerați ai blazoanelor, oficiatori ai viciului cu gesturi de rafinament seniorial, se prăbușesc fără putință de salvare, în timp ce Pirgu răzbate până la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale și politice. Deși sunt
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]