1,754 matches
-
Pentru prescurtare se folosește adesea operatorul Laplace (formula 17): Luând ca exemplu funcția complexă formula 18 se poate verifica olomorfia pe întreaga mulțime a numerelor complexe verificând proprietățile de mai sus. Ecuațiile Cauchy-Riemann sunt îndeplinite: Atât formula 12 cât și formula 13 sunt funcții armonice:
Funcție olomorfă () [Corola-website/Science/311291_a_312620]
-
percuție pentru piesă „All By Myself” Insomniac (1995) - solist, chitară Nimrod (1997) - solist, chitară, armonica pentru piesă „King for a Day” Warning (2000) - solist, mandolina, chitară, armonica pentru piesă „Minority” Shenanigans (2002) - solist, chitară, armonica American Idiot (2004) - solist, chitară, armonica 21st Century Breakdown (2009) - solist,chitară,armonica ¡Uno!, ¡Dos!, ¡Tre! (2012) - solist,chitară,armonica Solist și chitară pentru toate albumele Fahiza EP (1992) Jump Salty (1995) Carry The Banner (1995) Goodbye Ellston Avenue (1997) Shoot The Moon EP (1999) 8
Billie Joe Armstrong () [Corola-website/Science/311365_a_312694]
-
armonica pentru piesă „King for a Day” Warning (2000) - solist, mandolina, chitară, armonica pentru piesă „Minority” Shenanigans (2002) - solist, chitară, armonica American Idiot (2004) - solist, chitară, armonica 21st Century Breakdown (2009) - solist,chitară,armonica ¡Uno!, ¡Dos!, ¡Tre! (2012) - solist,chitară,armonica Solist și chitară pentru toate albumele Fahiza EP (1992) Jump Salty (1995) Carry The Banner (1995) Goodbye Ellston Avenue (1997) Shoot The Moon EP (1999) 8 Chords, 328 Words EP (2000) Compulsive Disclosure (2003) The Network Money Money 2020 (2003
Billie Joe Armstrong () [Corola-website/Science/311365_a_312694]
-
cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în sferturi de timp), dat fiind că instrumentistul nu poate ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În schimb, pianul poate imita țambalul sau, mai ales pentru
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
sinusoidali) și descrierea pregnanței fiecăreia în parte față de cea cu frecvența cea mai joasă (sunetul cel mai grav), numită fundamentală. De regulă (dar există și excepții), celelalte frecvențe vor echivala numeric cu multiplii întregi ai frecvenței fundamentale, primind numele de armonice superioare. Ele se numerotează după multiplul ales, spre exemplu, dublul fundamentalei se va numi „armonicul doi”, dar și fundamentala însăși va primi numele (mai rar întrebuințat) de „armonicul întâi” (unu fiind element neutru al operației de înmulțire). În schimb, atacul
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
cel mai grav), numită fundamentală. De regulă (dar există și excepții), celelalte frecvențe vor echivala numeric cu multiplii întregi ai frecvenței fundamentale, primind numele de armonice superioare. Ele se numerotează după multiplul ales, spre exemplu, dublul fundamentalei se va numi „armonicul doi”, dar și fundamentala însăși va primi numele (mai rar întrebuințat) de „armonicul întâi” (unu fiind element neutru al operației de înmulțire). În schimb, atacul reprezintă începutul unui sunet muzical, intervalul scurt de timp în care se declanșează mecanismele necesare
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
vor echivala numeric cu multiplii întregi ai frecvenței fundamentale, primind numele de armonice superioare. Ele se numerotează după multiplul ales, spre exemplu, dublul fundamentalei se va numi „armonicul doi”, dar și fundamentala însăși va primi numele (mai rar întrebuințat) de „armonicul întâi” (unu fiind element neutru al operației de înmulțire). În schimb, atacul reprezintă începutul unui sunet muzical, intervalul scurt de timp în care se declanșează mecanismele necesare producerii sale. De pildă, la vioară sau alte instrumente cu arcuș, atacul înseamnă
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
starea organismului, în vreme ce expresia este redată pe un instrument muzical prin intermediul tehnicii specifice. Vocile omenești se divid mai întâi după sex, în voci bărbătești și voci femeiești. Cele bărbătești sunt, în marea lor majoritate, mai grave și mai bogate în armonice superioare. În cântul coral, se permit distanțe mai mari între vocile bărbătești, tocmai pentru că sonoritatea este mai „plină”. Bărbații dispun de falset sau „voce de cap”, o tehnică prin care ambitusul poate fi crescut aproximativ cu o octavă în acut
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
vocile bărbătești, tocmai pentru că sonoritatea este mai „plină”. Bărbații dispun de falset sau „voce de cap”, o tehnică prin care ambitusul poate fi crescut aproximativ cu o octavă în acut, cu un timbru caracteristic, mult mai slab și sărac în armonice decât cel specific. Vocile femeiești sunt mai slabe ca intensitate și mai puțin bogate în armonice decât cele bărbătești; de aceea, conducerea lor în cadrul unui cor va fi mai strictă. Pornind de la timbrul cel mai grav și profund până la cel
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
o tehnică prin care ambitusul poate fi crescut aproximativ cu o octavă în acut, cu un timbru caracteristic, mult mai slab și sărac în armonice decât cel specific. Vocile femeiești sunt mai slabe ca intensitate și mai puțin bogate în armonice decât cele bărbătești; de aceea, conducerea lor în cadrul unui cor va fi mai strictă. Pornind de la timbrul cel mai grav și profund până la cel mai acut, vocile se succed astfel: În cazul cântăreților cu o pregătire de tip clasic, timbrele
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
Idomeneo a lui Mozart există un pasaj în care apar consecutiv patru acorduri de trei sunete, care conțin toate cele 12 sunete ale gamei cromatice. Dezvoltarea dodecafonismului aduce o contribuție semnificativă pe linia atonalismului, tehnică prin care se evită relațiile armonice (acordice) specifice tonalității sau sistemelor modale. ul este o etapă evoluată a atonalismului, care constă în folosirea celor 12 sunete ale gamei cromatice - gama dodecafonică - încadrate într-un sistem având ca element ordonator seria, de unde și numele de "muzică serială
Dodecafonism () [Corola-website/Science/310138_a_311467]
-
pe Staffell să compună melodiile "Earth" și "If I Were a Carpenter". May a efectuat, de asemenea, o serie de alte cântece în acea noapte. May, de asemenea, a fost și vocalistul formației Queen. În cele trei părți ale vocilor armonice ale trupei Queen, May a fost, în general, vocalist inferior. În câteva cântecele de-ale sale, el este prima voce alături de Freddie Mercury, cum ar fi prima parte a melodiei "Who Wants to Live Forever", "I Want It All" și
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
împreună cu care acompaniamentul se constituie în formule fixe. Cel mai adesea, violoncelul va marca timpii (de regulă, notați convențional cu pătrime), iar viola poate merge pe formule cu valori mai scurte sau sincopate. Folosită astfel, viola devine instrument aproape exclusiv armonic. Călușul instrumentului se retează, parțial sau total, permițând arcușului punerea în vibrație simultană a trei sau patru corzi. De multe ori, a patra coardă va fi scoasă (Do sau la); restul de trei vor fi acordate diferit. Spre exemplu, în
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
celui care a propus-o prima oară în muzica scrisă pentru instrumente cu coarde - Béla Bartók și al său „"pizzicato" Bartók”. Prin construcție și acordaj, timbrul instrumentului va fi mai „plin” decât cel al viorii, mai bogat în zona primelor armonice. Deși sunetul instrumentului are suficiente calități pentru a fi îndrăgit, numărul violiștilor și al elevilor care studiază viola este relativ redus; o primă explicație ar fi popularitatea mică în cazul multor părinți care aleg un instrument pentru copilul lor. Apoi
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
Seriile Fourier sunt o unealtă matematică folosită pentru a analiza funcțiile periodice descompunându-le într-o sumă ponderată de funcții sinusoidale componente care sunt uneori denumite armonice Fourier normale, sau pe scurt armonice. Printre generalizări se numără seriile Fourier generalizate. Seriile Fourier au multe utilizări practice, pentru că manipularea și conceptualizarea coeficienților armonici sunt adesea mai ușoare decât lucrul cu funcția originală. Domeniile de aplicabilitate includ ingineria electrică
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
Seriile Fourier sunt o unealtă matematică folosită pentru a analiza funcțiile periodice descompunându-le într-o sumă ponderată de funcții sinusoidale componente care sunt uneori denumite armonice Fourier normale, sau pe scurt armonice. Printre generalizări se numără seriile Fourier generalizate. Seriile Fourier au multe utilizări practice, pentru că manipularea și conceptualizarea coeficienților armonici sunt adesea mai ușoare decât lucrul cu funcția originală. Domeniile de aplicabilitate includ ingineria electrică, analiza undelor, acustică, optică, prelucrarea semnalelor
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
periodice descompunându-le într-o sumă ponderată de funcții sinusoidale componente care sunt uneori denumite armonice Fourier normale, sau pe scurt armonice. Printre generalizări se numără seriile Fourier generalizate. Seriile Fourier au multe utilizări practice, pentru că manipularea și conceptualizarea coeficienților armonici sunt adesea mai ușoare decât lucrul cu funcția originală. Domeniile de aplicabilitate includ ingineria electrică, analiza undelor, acustică, optică, prelucrarea semnalelor și a imaginilor, și compresia datelor. Folosind uneltele și tehnicile spectroscopiei, de exemplu, astronomii pot deduce compoziția chimică a
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
lucrul cu funcția originală. Domeniile de aplicabilitate includ ingineria electrică, analiza undelor, acustică, optică, prelucrarea semnalelor și a imaginilor, și compresia datelor. Folosind uneltele și tehnicile spectroscopiei, de exemplu, astronomii pot deduce compoziția chimică a unei stele prin analizarea componentelor armonice, sau spectrului, stelei care emite lumină. Analog, inginerii pot optimiza proiectarea unui sistem de telecomunicații cu ajutorul informațiilor pe care le oferă componentele spectrale ale unui semnal de date pe care sistemul le transportă. Seriile Fourier sunt numite după omul de
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
a recunoscut că astfel de serii trigonometrice pot reprezenta funcții "arbitrare", chiar și funcții cu discontinuități. A trebuit să treacă mulți ani pentru a clarifica această idee, care a condus la importante teorii asupra convergenței, spațiilor de funcții, și analizei armonice. Lucrarea lui Fourier a fost atât de originală încât, când a trimis-o în 1807, comisia (compusă din alți mari matematicieni ca Lagrange, Laplace, Malus și Legendre, printre alții) a concluzionat: "...maniera în care autorul ajunge la aceste ecuații nu
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
argument real, și folosindu-se de funcțiile sinus și cosinus ca bază a descompunerii. Multe alte transformări de tip Fourier au mai fost definite, extinzând cu alte noi aplicații ideea inițială de reprezentare a oricărei funcții periodice ca suprapunere de armonice. Această arie generală de studiu este uneori numită analiză armonică. Metoda lui Fourier de calcul al coeficienților seriei este foarte practică și potrivită problemei pe care o tratează (propagarea căldurii). Totuși, această metodă a fost generalizată între timp la o
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
ca bază a descompunerii. Multe alte transformări de tip Fourier au mai fost definite, extinzând cu alte noi aplicații ideea inițială de reprezentare a oricărei funcții periodice ca suprapunere de armonice. Această arie generală de studiu este uneori numită analiză armonică. Metoda lui Fourier de calcul al coeficienților seriei este foarte practică și potrivită problemei pe care o tratează (propagarea căldurii). Totuși, această metodă a fost generalizată între timp la o clasă mult mai largă de probleme: scrierea unei funcții ca
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
a polinomului Laguerre generalizat conduce la Polinoamele Laguerre generalizate sunt legate de polinoamele Hermite: și unde formula 39 sunt polinoamele Hermite bazate pe funcția pondere formula 40, așa-numita "versiunea fizicienilor". Din acest motiv, polinoamele Laguerre generalizate apar în tratamentul oscilatorului cuantic armonic. Polinoamele Laguerre pot fi definite în termeni de funcții hipergeometrice, anume de funcții hipergeometrice confluente, ca unde formula 42 este simbolul Pochhammer (care în "acest" caz reprezintă "factorialul crescător").
Polinoamele lui Laguerre () [Corola-website/Science/309990_a_311319]
-
sau braseria, restaurantul și sala de spectacole și bal Colosseul Oppler, dispărut în totatalitate astăzi. Un exemplu al Bucureștiului de altădată, clădirea a devenit ulterior , radiindu-și frumusețea și farmecul istoric. Concepția arhitecturală eclectica cu un repertoriu decorativ bogat folosit armonic la compoziția fațadei și decorarea interioarelor, reflectă intru-totul frumusețea anilor 1900. Compusă dintr-o spectaculoasă sala de bal care poate funcționa și că sala de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicărie, numeroase camere, magazine și birouri ce funcționau
Palatul Bragadiru () [Corola-website/Science/309478_a_310807]
-
ritmul coincide, doar înălțimile diferă), însă uneori și polifonică (cazul celebrei formații americane Beach Boys, dar și a românilor Sideral sau Phoenix). Forma muzicală este de cele mai multe ori simplă, strofică, permițând însă intervenția unor momente instrumentale de amploare. Sub aspect armonic (acordic), rock-ul psihedelic se arată foarte bogat, atât ca varietate stilistică, cât și prin inventivitatea de care se dă dovadă. Se practică improvizația în concerte (dar și în studio, cu toate că mai rar), mulți interpreți fiind instrumentiști virtuozi sau cântăreți
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
dialog de mari proporții între orchestră și instrumentul solist, desfășurat schematic astfel: A-B-C-B. „A” și „C” sunt conduse de orchestră, în vreme ce momentele notate cu „B” sunt acordate solistului, acompaniat de orchestră. (Înregistrarea pentru „Teleenciclopedia” cuprinde numai secțiunea „B”.) În plan armonic și melodic, partitura se remarcă prin abundența de modulații intermediare (scriitură de tip romantic), pasaje cromatice, contrastul între porțiuni melodice construite exclusiv din salturi și mers treptat. În memoria publicului a rămas fraza de introducere a secțiunii conduse de pian
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]