4,163 matches
-
amân catastrofalul deznodământ pe altă dată, când mă socoteam mai bine pregătit. Ce bine că s-a nimerit o zi frumoasă! Ciudat de mult seamănă unele zile de toamnă târzie cu zilele de primăvară timpurie! Întocmai cum uneori" râsul se aseamănă cu plânsul, sau zorile cu amurgul! Aleea mă primește cu aceeași căldură ca și acum douăzeci de ani; iar grilajul ei mărunt, de trestie îndoită în semicercuri ce se-ntretaie, parcă îmi surâde ia fel de prietenos. De după o perdea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
intrând În contemplarea propovăduită de Budha. - Kiba-dachi. - Cum? - Nu este decât o poziție elementară de luptă japoneză, kiba-dachi. Niciodată folosită În luptă, fiindcă e statică. În tehnicile Ninja nu există staticul. Liu Huang rămase gânditor. Așadar, tehnicile de luptă se asemănau, dar rămâneau diferite. Același univers, alte viziuni. Întâlnirea cu Oan-san i se părea un lucru minunat, iar timpul În care avea să comunice cu el era, deja, extrem de prețios. Plimbarea lor ajunsese la poarta exterioară, de unde pădurile se Întindeau, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în adevăr deosebită prin linia calmă a feței ca și a trupului, sufletului și cugetării. Elena semăna cu Hallipa mult, în afară de păr, pe care îl avea negru de tot, pieptănat cu două tâmple abia ondulate de la natură și care o asemănau așa de perfect cu mama lui Hallipa, încît portretul bunicei, luat drept al Elenei, era una din distracțiile de căpetenie propuse vizitatorilor. De îndată Elena rugase pe Lina să treacă un moment la mamă-sa și conversase cu ele două
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prin toate alveolele, izvoarele simțirei. Bine așezată acum într-un fotoliu, își cobora gândurile din cer pe pământ. Aterizau cu o înlesnire și siguranță de mișcări pe care încă nu o aveau aerostatele. Așadar, se putea ca zilele să se asemene! Dar faimoasa vizită la Hallipa fusese într-un august si acuma era abia sfârșit de aprilie. Cum și ce fel o astfel de transpoziție? Era un timp de când pierduse de urmă familiei Hallipa. Nu-i mai întîlnise nici în Cetatea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? 8. Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor, și paște-ți iezii lîngă colibele păstorilor. 9. Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea. 10. Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gît, și ce frumos îți este gîtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare! 11. Îți vom face deci lănțișoare de aur, cu stropituri de argint. 12. Cît stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
clipa de maximă intensitate în care se termină totul. Va merge să bea un pahar de ceai rece la invitația chaiwallah-ului, pentru ca apoi să se întoarcă repede, la momentul de dinaintea gloriei finale și s-o ia de la capăt. Nu se aseamănă cu nimic. Nimic pe lumea aceasta. Tânărul PC a fost decorat de Club (pentru zece sulițe bine țintite) încă de când era novice la Abbotabad. N-a câștigat niciodată Kadirul, a pierdut la mustață în favoarea unui individ de la Skinners, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că sunt sute de tobe. Pe măsură ce se apropie, Jonathan și Gittens pășesc cu multă atenție, acceptând mutual și tacit faptul că încalcă regulile locului. Pe Gittens, cu toată educația științifică pe care o are, sunetul tobelor îl face să-l asemene cu cele ale cratiței din Boy’s Journal, și se uită trist în jos la picioare dorindu-și să fie mai puțin durdulii și albe sub șortul lăbărțat. Neliniștea lui Jonathan are o altă sursă. Se teme să pășească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
versuri ajunseseră să-mi fie luate în râs de prietenele ei. Într-o zi, s-a înțeles cu ele să mă pună să respir profund dintr-o sticlă de amoniac - am crezut că mor, dar „publicul“ râdea! — Nu prea vă asemănați! — Suzanne era simpatică, aș zice încântătoare, dar, fiind mai mare, mă privea de la înălțimea vârstei sale. Era mai așezată, mai ascultătoare, eu eram mai nebună, însă amân două aveam o admirație enormă pentru mama care era de o frumusețe fascinantă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mai vii, tonuri mai piperate, un ritm mai sprinten. Să-l luăm ca exemplu pe Paul Klee. El se joacă inteli gent, jonglează cu culorile, poate să le prefacă în muzică, este atâta lirism în picturile lui! Nu-l pot asemăna decât cu muzicienii Debussy și Ravel, precum și cu poetul german Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cheme eunucii să mă târască afară, pentru ca apoi gărzile să mă înjunghie cu săbiile lor. Însă Majestatea Sa face exact pe dos. În loc să izbucnească de mânie, devine calm. Pare să fie cu adevărat afectat de vorbele mele. Expresia i se aseamănă opera unui sculptor în lut lipsit de pricepere, care intenționează să facă o față veselă, dar face în schimb una posomorâtă. Majestatea Sa se așază încetișor pe marginea patului și îmi face semn cu mâna să vin lângă el. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și eu cât m-or ține... Și dacă n-o să mai pot să mai stau, și or să mă dea afară din școală, ei, era așa rău? Nu era, cum să fie? Un om cu patru clase secundare nu se aseamănă cu unul care n-a învățat nimic și nu știe să care decât cărămizi cu spatele, ca bietul Nilă, care pe urmă a avut noroc la blocul Algiu, de pe Cheia Rosetti, l-a luat proprietarul la el, l-a făcut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de "descris", sânt cam agitați, nu stau pe loc, și că se mișcă în societate după niște legi foarte complicate pe care n-are nici un rost să stai să-ți spargi capul să le studiezi, (în această privință ei se aseamănă cu o eroină dintr-o povestire antologizată de celebrul Hitchcock, care nu putea să picteze ceva care se mișcă; ca atare, dacă era un arbust bătut de vânt, îl tăia, sau dacă era un animal, îl omora, pe urmă voia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
iată, iarna au trecut, ploaia s-au dus și au mers la sine. Florile s-au iubit pe pământ, glasul turturelii s-au auzit În pământul nostru. /.../ Până ce va Înceta ziua și se vor pleca umbrele, Întoarce-te și te aseamănă căpriorului sau puiului de cerb În munții văilor. În patul mieu noaptea am căutat pre carele iubește sufletul meu. Căutatu-l-am și nu l-am aflat, strigatu-l-am și nu m-au auzit. Scula-mă-voi, dară, și voi Încungiura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urâse cu deznădejde pentru că Îndrăznise și izbutise să-i sucească mințile unei educatoare cu părul auriu și numai inele, căreia poetul Îi Închinase pe ascuns nenumărate poeme de iubire delicate și Înflăcărate, pe care mucosul de fiu al Directorului o asemăna cu cea de-a treia fiică de Împărat din basme și o iubea, la rându-i, cu mai molcome sfâșieri lăuntrice. La vremea aceea, Însă, ei nu știau unul de iubirea celuilalt, așa că nu se dușmăniseră. Educatoarea cea frumoasă plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum. 28. Pămîntul rodește singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grîu deplin în spic; 29. și cînd este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerișul." 30. El a mai zis: "Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa? 31. Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, cînd este semănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pămînt; 32. dar, după ce a fost semănat, crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
grîu deplin în spic; 29. și cînd este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerișul." 30. El a mai zis: "Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa? 31. Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, cînd este semănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pămînt; 32. dar, după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decît toate zarzavaturile, și face ramuri mari, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
latura de sud a unui al doilea palat, pe atunci deja în ruine, ce se înălța între turnul clopotniță și egumenie. Această clădire după stilul său cu parter și etaj, cu ferestre mari și numeroase, dispuse în ordine, care se aseamănă mult cu fosta clădire a Arhivelor Statului (...) de la Golia, aparține unei epoci mai târzii, și anume sfârșitul secolului al XVIII-lea. Se presupune că a fost egumenia mănăstirii într-un moment în care vechea egumenie era în stare de ruină
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ca și pe cei cu funcții, reprima disputele, era omul dialogului și iubea comuniunea. Era un bun povestitor. Îi plăcea să recite din poeziile lui Mihai Eminescu. A muncit și s-a rugat până în ultima clipă a vieții. S-a asemănat mult cu părinții cărturari din timpul lui Gheorghe Duca. În biblioteca mitropolitană Dumitru Stăniloae din incinta sediului administrativ al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei se păstrează fondul de carte numit Arhimandrit Mitrofan Băltuță, care este moștenirea de carte a staretului mănăstirii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În fiecare palmier sălășluiește un șarpe verde hrănit de doi pământeni, cu mană cerească, cu faguri de miere și cu pâine sfințită... Șerpii chiar au început a-și șlefui fețele asemănându-se cu oamenii, contopindu-se printre ei, crezând că și ei sunt oameni. Nu departe de aici, murmură marea același cântec neuitat de veacuri. Pe țărmul mării mele, vezi înșiruite castelele fericirii, castele de nisip, ridicate-n amintirea oamenilor care
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
priveau furiș și nu se mai recunoșteau, de parcă cineva pus pe șotii le schimbase fețele. Nici nu știau că la cele două capete de linii îi așteptau crucile încă mirosinde a vopsea proaspătă.Cruci care le aparțineau și care se asemănau de parcă au fost cioplite din trunchiuri gemene... Și totuși mâinile lor erau atat de aproape, iar spațiul respira a libertate și a gol, cum nu a mai mirosit niciodată...A cui mâna trebuia să încerce căutarea? Ele, sleitele, stăteau cuminți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Gândurile au început să-mi roiască prin cap ca furnicile în mușuroi și numai nu puteam să prind unul... În timp ce ne apropiam de iaz, luciul apei arunca țăndări de mărgăritare culese din razele soarelui. Acest lucru m-a făcut să asemăn acest joc cu armonia arabescurilor încrustate pe zidul mănăstirii Trei Ierarhilor... După ce ne-am așezat fiecare la locul lui, bătrânul a vorbit, așa ca pentru el: Zefirul ista jucăuș parcă anume a pornit hârjoana cu apa ca să-ți dea ție
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care nici nu erau excesiv de impresionabili - se simțeau storși de puteri după numai zece minute petrecute în compania ei. La cursul de yoga, atunci când stătea în lotus, reușea să iradieze energie, iar străduințele sale de la orele de meditație transcendentală fuseseră asemănate cu o oală cu presiune pusă să fiarbă la foc mic. Și odată cu energia creatoare venea și entuziasmul - de fapt entuziasmele febrile ale unei femei în mod clar neîmplinite, pentru care fiecare idee nouă era vestitoarea zorilor unei etape noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la vreo cinci kilometri de locul unde se ridica, parcă tăiată cu târnăcopul, înalta stâncă în care se sfârșea marele erg Tidiken. Până aici ne-a fost! zise Razman, în timp ce studia cu atenție peretele neted, negru și lucitor, ce se asemăna cu zidul unui castel de ciclopi. Chiar ai de gând să te cațeri pe-aici? Gacel încuviință în tăcere, sări jos și începu să îndese în ranițele soldaților mâncare și muniții. Descărcă puștile, se asigură că nici una nu avea vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ființe omenești în timp ce dormeau, fără nici un tremur în glas, fără nici o scuză, fără nici o urmă care să trădeze cel mai mic semn de părere de rău. Era un targuí, fără îndoială, și la universitate învățaseră că acea rasă nu se aseamănă cu nici o altă rasă din lume și că morala sau obiceiurile ei n-au nimic comun cu morala și obiceiurile celorlalți muritori. Tuaregii sunt un popor mândru, nesupus și rebel, guvernat de propriile sale legi, dar nimeni nu-i explicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai multe în același interval de timp, și aceeași paloare argiloasă, la Rafael de o asprime sporită, imprimată de cicatricele vechi de vărsat. Și mâinile cu degete subțiri și lungi, cum au cei infirmi din naștere, li s-ar fi asemănat, și siluetele longiline, doar că el era mai înalt cu un cap și îndeajuns de lat ca să-ți închipui că Elenuța ieșise din el. Unii vecini din bloc se uitau la Rafael ca la un soț sau ca la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]