3,212 matches
-
m-am născut se numește astăzi Dobrinești și face parte din comuna Nicorești, loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și după. Greșesc. Cineva a aruncat o curea de asfalt de la gara din Cosmești până în pădurea Buciumenilor, desigur nu pentru cei care pleacă ci mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump, conform legii compensării, nu s-a pus nici un metru pătrat de piatră pe uliți, desigur
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și după. Greșesc. Cineva a aruncat o curea de asfalt de la gara din Cosmești până în pădurea Buciumenilor, desigur nu pentru cei care pleacă ci mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump, conform legii compensării, nu s-a pus nici un metru pătrat de piatră pe uliți, desigur din respect pentru ecologia pământului și pentru sprijinirea producătorilor autohtoni de cizme, gumari, șoșoni, galoși... gogoși. Amintirile acestea ale mele le scriu cam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Dacă vrei să ieși din cursă, treci pe banda care te duce la șoseaua ce se desprinde din freeway. Dacă nu, asculți mai departe zgomotul sacadat pe care-l fac pneurile în contact cu "pionezele" mari, de aramă, înfipte în asfalt între benzi (probabil, pentru a-i ajuta pe șoferi să nu ațipească la volan). Dincolo de copacii care mărginesc autostrada, bănuiesc câmpuri și dealuri nepopulate. Cum nu se zăresc nici semafoare, ai zice că am ieșit din oraș. De fapt, suntem
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o dragoste comună.../ Port în sânge a lor urmă... Meditații asupra lumii abundă și în „Sunt un bob în univers.” Excelent surprinde autorul viața cea de toate zilele, anostă și repetabilă: „Eu pe drum cu vaca/ Pe șoseaua mare/Pe asfaltul tare/ O duc la pășune/ În zăvoi cu mine/ Totu-i repetare/De ani și ani de zile... Comaniță surprinde cu îndemânarea de a ataca o idee, o întrebare, după care se retrage într-un răspuns derapant: „Ce-ar putea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
harnici, pricepuți,în ale ce-și visau și fixau. În doar câțiva ani, la Breaza, au înflorit construcții zdravene, văzute de departe, și admirate de toată lumea. Erau vila cu trei nivele, marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din piatră de râu și fier forjat, înmprejmuia întreg domeniul lui Covrigel. Alee asfaltată, de la șoseaua principală, BucureștiBrașov; stâlpișori cu becuri fluorescente în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Grau, autobuz pentru cei care n-aveau moșii. Bobby a Început să drăcuie, fiindcă anul ăsta era rîndul lui să stea la volan și studiase bine curba din fața casei unde stătea canadiană, voia să intre În viteză, să lase pe asfalt urmele negre ale roților, În sfîrșit, să pună În pericol viața lui Julius, a lui Carlos și a Imeldei. S-a resemnat cînd i-au dat mai mulți bani de buzunar, de care avea mare nevoie pentru țigări. Julius, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rău era și orașul ăsta, nu-i așa? cu atîtea clădiri uriașe, Înalte pînă la cer, de unde oamenii se azvîrleau sinucigîndu-se, galbene, murdare, unele mai Înalte, altele mai joase, unele mai moderne, altele mai vechi, case bătrînești și pe urmă asfaltul autostrăzii Abancay, largă de tot, asfaltul trotuarelor, peste tot numai asfalt și nicăieri bănci, și ea simțea nevoia să stea jos, un minister atît de mare și nici o bancă și picioarele o dureau Îngrozitor, la ruda mea e pămînt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i așa? cu atîtea clădiri uriașe, Înalte pînă la cer, de unde oamenii se azvîrleau sinucigîndu-se, galbene, murdare, unele mai Înalte, altele mai joase, unele mai moderne, altele mai vechi, case bătrînești și pe urmă asfaltul autostrăzii Abancay, largă de tot, asfaltul trotuarelor, peste tot numai asfalt și nicăieri bănci, și ea simțea nevoia să stea jos, un minister atît de mare și nici o bancă și picioarele o dureau Îngrozitor, la ruda mea e pămînt pe jos, pămînt atît de umed că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uriașe, Înalte pînă la cer, de unde oamenii se azvîrleau sinucigîndu-se, galbene, murdare, unele mai Înalte, altele mai joase, unele mai moderne, altele mai vechi, case bătrînești și pe urmă asfaltul autostrăzii Abancay, largă de tot, asfaltul trotuarelor, peste tot numai asfalt și nicăieri bănci, și ea simțea nevoia să stea jos, un minister atît de mare și nici o bancă și picioarele o dureau Îngrozitor, la ruda mea e pămînt pe jos, pămînt atît de umed că mă dor rinichii, numai asfalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asfalt și nicăieri bănci, și ea simțea nevoia să stea jos, un minister atît de mare și nici o bancă și picioarele o dureau Îngrozitor, la ruda mea e pămînt pe jos, pămînt atît de umed că mă dor rinichii, numai asfalt și nicăieri nici o bancă, ce rău e orașul, nu-i așa?, cum ar fi putut fi altfel?, oamenii merg Înainte, nu se odihnesc nici o clipă, nu era nici o bancă și ea simțea că i se muiaseră picioarele și avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bărbatul de la vola nul mașinii s-a întins să-i deschidă portiera. Apoi spa țiul s-a-nchis în jurul mașinii dispărute cum ai închide o revistă de modă cu obiecte fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude și jegoase, găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce întabulare aveam de făcut, și-am rătăcit vreo jumătate de oră la-ntâm plare prin locurile acelea de utopie neagră. Irina
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai eram acolo. A doua zi dimineață i-am găsit la masă, bând cafeaua, la fel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dar în același timp s-a dat oricui i-a spus „vino“, adică întregii componente mascu line a taberei, zile și nopți în șir. M-am întors din tabără mai mult mort decât viu. Abia reintrat în torpoarea orașului cu asfaltul topit, am primit un telefon vesel și fericit de la Rodica. Abia aștepta să ne reve dem. Și ne-am și revăzut a doua zi, prin Ciș migiul năpădit de frunziș gras, cu iarba proaspăt cosită. Ne plimbam de mână, când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
razantă peste cartierul de blocuri, o lumină intens portocalie ce vira spre ambră cu fie care minut care trecea. Liniștea și singurătatea erau totale, umbrele se scurgeau nesfârșite din fie care obiect. Dintr-o Pobedă aban donată, încrus ta tă-n asfalt, a ieșit un vagabond, lăsând portiera ruginită să atârne-n urma lui. Când s-a apropiat, l-am recunos cut pe Jean, prietenul meu din copi lărie, cel care spunea cele mai bune bancuri cu prostii, băiatul sărac al unui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aprinde o lumânare pe care-o pune în mâna mortului... ...tic-tac, tic-tac... ...VII.3. ...În zăpușeala de-afară totul pare că fierbe; frunzele copacilor, livide și amenințate de uscare, se doresc mângâiate de suflul unui vânt aducător de puțină răcoare, asfaltul străzilor s-a încins peste măsură, până și labele unui câine, scos acum, ori aflat permanent la plimbare, ar putea lăsa urme, în timp ce oamenii arată ca niște caltaboși fierți în suc propriu. Chioșcurile cu răcoritoare sunt luate cu asalt, nimeni
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o noapte cruntă de februarie, mașini cu prea mulți cai-putere, bărbați tineri, de douăzeci de ani, într-o țară sătulă de distracții, sport, război și numeroasele combinații dintre ele. Ce fel de jocuri de societate? Se uită în jos la asfaltul îmbibat de ulei, de parcă ar fi meditat. Din profil, cu fața încadrată de părul nisipiu lung până la umeri, semăna și mai mult cu un arcaș elf scăpat dintr-un joc cu cavaleri și dragoni. Cum reușise să crească în Nebraska
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
umflat ca un butoi, cu o pălărie de vânătoare și îmbrăcat în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea care străbătea un peisaj pământiu, vălurit, se desfășura până la linia orizontului. Farurile unor mașini joase măturau asfaltul șerpuitor. Cei trei bărbați așezați tresăreau la unison odată cu farurile, smucindu-se așa cum făcea uneori diabetica Jessica, în toiul unui șoc insulinic. Păreau imagini de amator, curse cu mașini filmate realist cu o cameră de mână, pe fondul sonor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pe ecran. Șoseaua șerpuitoare cotea brusc la dreapta, plutind, apoi prăbușindu-se. Mașinile zburau libere, avântându-se în aer. Urma scrâșnetul oțelului când șasiul se izbea din nou depământ și cele trei corpuri absorbeau șocul. Motoarele scheunau, sufocându-se pe asfalt. Zgomotul se prăvălea ca un val, în timp ce șoferii ambalau în viteze mai mari. Petele din depărtare, de la baza pantei, se măreau până deveneau alte vehicule rapide, pe care mașinile din prim-plan se chinuiau să le depășească. N-aveai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atunci când venise aici cu Daniel, nimic în afară de travaliul sălbatic al naturii - baza întregii piramide -, prea mic și răsfirat ca să-ți bați capul cu el: un covor verde, lipit de pământ, care se întindea până la linia orizontului, cu un firicel de asfalt topit care-l arsese pe mijloc. Mark rătăcea pe șosea, la fel de uluit ca și cireada de Simmental de pe delușorul aflat la trei sute de metri în dreapta lui. Doar că vacile rătăcitoare nu clătinau din cap. În ce direcție mergeam? Ea arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care le căuta, acestea fuseseră de mult spulberate de niște forțe chitite să-l radă de pe fața pământului. —Vezi? Nu-i nimic aici. Ți-am spus eu. Toate au fost duse de-aici. Se așeză pe vine și șterse asfaltul cu palma. Până la urmă, se lăsă pe pământ și se așeză pe marginea în pantă a șoselei, înconjurându-și genunchii cu brațele. Ea se duse la el ca să-l implore să se retragă pe refugiu. În loc de asta, însă, se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de salvare. Darul pe care continua să-l accepte. Ochii i se umplură de lacrimi, orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori care nici măcar nu recunosc că există. Aruncă bucata de hârtie pe asfalt. O rafală de vânt o mătură de pe șosea în șanț, unde nimeri pe o moviliță de mei. Karin țipă și se repezi după ea, de parcă ar fi alergat după un copilaș scăpat din mână. Sări cu elan în șanț, zgâriindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a doua zi. Așa a făcut. Dar după câteva săptămâni, n-a mai venit acasă deloc. În timp ce traversa parcarea de lângă biroul lui, a fost atât de fascinat de cerul schimbător de deasupra lui încât a petrecut noaptea acolo, așezat pe asfalt, privind în gol. A doua zi, când l-a găsit poliția, era dezorientat. Soția lui l-a dus la spital, unde a fost internat la psihiatrie, de unde a fost transferat rapid la neurologie. Dacă n-ar fi existat tehnologia modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Domnului ing. Constantinescu Am ales un gospodar Priceput și plin de har, Urbea el să o conducă Cu finețe și poruncă. În acești cinci anișori Avem parcuri, avem flori, Avem cui să cerem sfatul Când vrem să turnăm asfaltul. Pe la mesele de șah Toți îi zic că-i padișah. Iar în părculețe noi Zbenguiesc copii vioi. Avem pomi, avem fântâni, Bănci pe care stau bătrâni. , prezență vie, Azi orașul tot o știe. A ctitorit biserică spre soare Cu tânguiri
Primarul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83182_a_84507]
-
s-o văd acum decît Încremenită și Încătușată de-o putere infamă și arogantă, care nu putea fi Înfruntată și Învinsă de nici o ființă omenească, iar eu nu puteam face nimic altceva decît să-mi zdrobesc viața și creierii de asfalt, cum făcuse omul acela, sau să Înnebunesc cumplit către o moarte mînioasă printre atîția alți atomi fără nume, fără chip, ai furnicarului uman de pe fața pămîntului. Am văzut-o, Încătușată fără scăpare de viața imensă, complexă și coruptă a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]