1,877 matches
-
-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale; ai reprogramat cronometrul și am clacat răsturnat în valuri... pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
jos că acești robi au putut scăpa cu viață. Numai deznădejdea le-a dat curaj să vină aici. într-o zi, după ce turnul era clădit și luntrea așezată în vârful lui, Auta se plimbă cu Nefert la marginea pădurii. Priveau asfințitul soarelui, când auziră de după tulpina unui cedru două glasuri vorbind în limba țării Assur. Unul era de femeie. - Cum te cheamă? întrebă glasul femeii. Bărbatul, vorbind și el destul de subțire, se simțea că nu știe limba țării Assur. Rosti cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de plecare, cu gândul că nu știa dacă o va mai vedea pe mama lui în viață, luându-și rămas bun, el o sărută pe față, lăcrimând. La gară plecă însoțit de tatăl său. Soarele cobora ca un disc spre asfințit și transformă în tradafiriu cerul cenușiu. La sosirea trenului s-au îmbrățișat. Radu urcă în tren și rămase la fereastră, fluturându-și mâna, până ce nu-și mai văzu tatăl. într-o zi cenușie a sfârșitului de noiembrie, una din zilele
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
bizui pe Ramona, să nu renunțe la ea, iar dacă copilul știe că este al lui să-l ia, fapt de care Radu nu se prea îndoi. într-una din frumoasele zile al începutului de mai când soarele scăpăra spre asfințit, Ramona Plopeanu ieși din curtea școlii pentru a se duce la magazin săși cumpere o pereche de sandale. în magazin printre puținii clienți era și Eva, care o salută apropiindu-se de ea, lucru neobișnuit. Ele se cunoșteau dar nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Acest gând în care doamna Ramona Brădescu se adâncise, fu întrerupt de zgomotul mașinii soțului ei, care tocmai se întorcea din senin de la fermă. Se întunecase de-a binelea. într-o după amiază frumoasă de mai, când soarele cobora spre asfințit așternând umbre mari cu binefăcătoarea răcoare, o adiere ușoară împrăștia mireasma dulce a florilor de liliac peste alaiul nunții care se îndrepta spre frumoasa biserică din comuna B. , poate chiar cea mai frumoasă biserică din împrejurimi cu o frumoasă troiță
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care și ele curățau mormântul doamnei Plopeanu. Cei doi copii drăgălași alergau gălăgioși, când la mama, când la tătăl lor. Ionuț Brădescu îi luă în brațe pe rând, sărutându-i pe frunte și dojenindu- i părintește. Când soarele cobora spre asfințit, accentuând verdele crud al ierbii și dând strălucire florilor albe de pe bătrânele crengi ale merilor, de lângă poarta cimitirului, tocmai intra domnul Radu Brădescu, care se întorcea de la fermă, pentru a- și lua familia acasă. Cei doi nepoți aleargară spre el
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cei ce vor urma. L-am îmbrățișat ca niște fii ascultători, am strâns undițele, apoi am scos juvelnicele din apă pline de pește. Cu un ultim rămas bun, am pornit spre casa. Spre apus soarele tot mai neputincios, căta spre asfințit. Din piscul dealului am privit din nou spre vale, unde bătrânul stătea în fața colibei făcându-ne semne cu mâna. Peste două luni, dorul de el, de locurile minunate și, nu în ultimul rând, de lecția de pescuit din acea parte
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
câtuși de puțin să însemne anatemizarea și anularea unei practici care odinioară de exemplu, în Evul Mediu era ridicată la rangul de știință. În mediul rural românesc actual persoanele în vârstă încă mai calculează timpul lucrărilor agricole după astre. Unora asfințitul le mai spune și azi dacă va fi vreme bună sau rea a doua zi. La fel se poate vorbi și despre nopțile cu lună. Despre reprezentările cerului și stelelor în credințele țăranului român există o literatură bogată. Folosind un
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de mai sus pot reprezenta cadrul necesar pentru a Înțelege mai bine gustul pentru schiță pe care poetul Îl mărturisește deja din prima strofă: “Îmi place să te văd În cuvenitul cadru. Sub, ruginii și roșii, frunzele de viță: În asfințit, cînd lucrurile toate se desăvîrșesc, făcînd un pas, și Încă unul, Înapoi spre schiță.” În rama asfințitului și-a toamnei, poetul resimte și mărturisește impenitent un gust categoric pentru schiță, gust pe care Îl și legitimează: desăvîrșirea tuturor lucrurilor - de ce
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poetul Îl mărturisește deja din prima strofă: “Îmi place să te văd În cuvenitul cadru. Sub, ruginii și roșii, frunzele de viță: În asfințit, cînd lucrurile toate se desăvîrșesc, făcînd un pas, și Încă unul, Înapoi spre schiță.” În rama asfințitului și-a toamnei, poetul resimte și mărturisește impenitent un gust categoric pentru schiță, gust pe care Îl și legitimează: desăvîrșirea tuturor lucrurilor - de ce nu și a iubitei se face doar prin pași repetați Înapoi spre schiță. Păstrîndu-ne sau nu În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vreo floare culeasă. Se poate ca aceste urme să nu fie decît În Închipuirea simbolică a celui ce-și privește verigheta acum, la un apus de soare, care-și adaugă și el semnificația alegorică la trăirea vreunui crepuscul intim. Amploarea asfințitului și frăgezimea polenului. Poate că verigheta este doar Însemnul logodnei ciudate și trainice a celor două. Multe poeme mimează datarea apelînd la sintagme de notorietate care numesc sărbători consacrate sau zile marcate În calendar de un anume simbolism tradițional. Prilej
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se fixează și intră în deprindere pe două căi: exercițiul și practica spontană a scrierii. Iată o fișă de cunoștințe care poate fi prezentată elevilor privitoare la scrierea cu inițială majusculă: a) primul cuvânt al unei propoziții: Soarele coboară spre asfințit. Cine au fost strămoșii noștri? La mulți ani, Mihai! b) primul cuvânt al unui anunț, al unei adrese, al unei formule de adresare: Câine rău. Nu călcați florile! Doamnei învățătoare, Dragi părinți, c) nume de persoane, nume date animalelor, nume
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
omorâți de el), că vrea să-i sature de război pe troieni cu lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și chiar spune asta: „O să vină ceasul - oare în asfințit, în miez de zi, în zori? - când cineva, în luptă, o să-mi smulgă viața și mie.“ Și îl aruncă în valurile râului pe Licaon, pradă peștilor, care-or să-i lingă în bună pace sângele din rană până când, dus de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
omorâți de el), că vrea să-i sature de război pe troieni cu lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și chiar spune asta: „O să vină ceasul - oare în asfințit, în miez de zi, în zori? - când cineva, în luptă, o să-mi smulgă viața și mie.“ Și îl aruncă în valurile râului pe Licaon, pradă peștilor, care-or să-i lingă în bună pace sângele din rană până când, dus de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nestăpânit. Zăpada scrâșnea sub opincile țăranului... când întoarse capul, moșierul neclintit, stătea tot acolo ca o statuie. Vântul vâjâia printre crengile fagilor rămuroși... parcă, o ființă uriașă, gemea, abia trăgându-și sufletul, șoptind: „Anuuca... Anuuca!“ Cele din urmă raze ale asfințitului luciră pentru ultima oară, în ochiul acela adânc și cenușiu înecat de tristețea singurătăților acelei ierni... PARTEA ÎNTÂI „Necesitas morimor!.. finisque ab origine pendent!“ Murim când ne naștem!... Sfârșitul atârnă de la începiut deasupra noastră! Manilius „-Dacă ați fi stăpânit furtuna
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a înflorit liliacul, a înflorit și salcâmul... toate, toate după rânduiala lui Dumnezeu. La piciorul dâmbului, în poiană, la marginea pădurii, se înălța casa pădurarului. Acoperământul din draniță, pe care, de atâta vechime, a crescut mușchi verde, sclipea în bătaia asfințitului. Era o casă veche, bătrânească, moștenită, din tată în fiu; mare, cu pridvorul împins în față, cu strașină lată și ceardac înalt, dominând ograda. Pe poarta larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gât asupra nopții... să nu uit... își zise el grijuliu. Pe Pârvu l-a afumat, de cățel, cu păr proaspăt de dihanie și nu se teme de lup... totuși, avea nevoie de ragilă. Luna nouă își arătase secerea pe cerul asfințitului. Toate în jur apăreau sub lucirea slabă de lună nouă și luceferi. Bătrânul, încă își continua torsul gândurilor... -...Anuca‟i la Șuletea, femeia de la Jigălia, n-a vrut s-o mai alăpteze... Domnica a s-o crească, o vremi, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Stăteam, cât era zâulica de mare, cu ochii sus la parapet, unde se ițeau fesurile și turbanele turcești, și așteptam semnalul de atac... semnal care nu mai venea; iar zăpușeala ne dădea gata. Trecuse demult de amiază, soarele cobora spre asfințit. Pe la toacă, de undeva dintr-un sat din apropiere, veni un dangăt de clopot... Era clopot de vecernie, a doua zi era Sânt Ilie. Clopotul bătea rar, cu sunet adânc. Am făcut cruce și m-am închinat. La fel au
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
serii... Pădure, pădure de jur-împrejur, totul e aspru și de gheață. Un fag bătrân, cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
putință. Înainta greu, picioarele i se afundau în zăpadă peste genunchi ...Astfel că, plutirea jderului îi apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII Odihniți-vă’n pace, mamăică și matale bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își ară ogorul. În plug, boii cu spume sub jug și la gură, răsuflau adânc, sufereau... dar, trăgeau mai departe credincioși stăpânului, într-o înțelegere tacită, într-o împerechere de destin și suferință în inima amândurora. Soarele se lăsa spre asfințit. Văzduhul era încărcat de tălăngile cirezilor și a turmelor, cu mersul lor nepăsător la vale, printre carele cu boi, lăsând în urmă norul de colb cu mirosul izului de stână. În el parcă se strângea toată țărănimea noastră. Țăranul, boul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai că și-ar fi încercat colții cu lățoșii. De sus de pe culme se mai auzea doar... „cling-cling... cling-cling...“, și ecoul vălurit al flăcăului: „Fa Anucă, faaa...!“ Sus, în limpezimea cerului, un norișor alb însângerat pe margini, de soarele la asfințit, se mistuia văzând cu ochii. În văzduh se simți aerul proaspăt și răcoros al toamnei. La o aruncătură de băț, apare pâlcul de salcâmi înalți. Acolo‟i cimitirul. Satul, viu... cu toții trăiesc învecinați cu morții lor. Soarele de sus de pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lup“. Se cutremură în toată făptura lui uriașă. - ..Ioti, linia vieții se frânje, aici...gata!.. O vezi? Țiganca îi arătă o linie imaginară. Ochii ei negri îl înțepau în inimă, ca două pumnale... Contemplație și groază Soarele aluneca încet spre asfințit... Marea sărbătoare a Sfintei Măria Mare, era pe sfârșite... Când Anuca cu Sultan la pas și Pârvu, ținând aproape, se îndepărta de sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de alămuri și tobe, pășea în altă lume... într-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Sultan la pas și Pârvu, ținând aproape, se îndepărta de sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de alămuri și tobe, pășea în altă lume... într-o lume unde se simțea în largul ei. Soarele se lăsa spre asfințit învăluind cu razele sale roșcate pădurea, aurind copacii și petecele de iarbă uscată. În tainica tăcere dimprejur, ca un ecou răspundea doar pământul la tropotul rar, cadențat ca de ceasornic, al murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dragoste legănată pe valuri de nisip deasupra noastră se prăvălește cerul toamnei ne spălăm gândurile într-un ocean dăruit furtunilor (viață și moarte) pielea ta fierbinte seamănă cu o pânză așteaptă pătimașă penelul (buze mușcate până la sânge) fur culori din asfințit trag tușe groase apoi te închid între coastele mele prizonieră a unui ultim vernisaj 2 octombrie 2011 Sfârșit și început nu va rămâne din toate acestea decât iubirea noastră vom încuia ușa la sfârșit de lume amintirile unei alte vieți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]